• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Discurs in apararea drepturilor Romaniei in fata Congresului de la Berlin

Sedinta din 18 iunie/ 1 iulie 1878




Domnilor plenipotentiari, in primul rand tinem sa multumim din suflet Congresului pentru ca a binevoit sa-i asculte pe delegatii romani in momentul deliberarii asupra Romaneii. E un nou titlu pe care Europa si-l adauga la cele care de multa vreme i-au adus recunostinta natiunii romane si aceasta garantie unanima de bunavointa ne pare a fi de bun augur pentru succesul cauzei pe care sintem chemati s-o aparam in fata dumneavoastra.

Nu vom insista asupra evenimentelor in care am fost prinsi datorita unor necesitati de forta majora. Vom trece, de asemeni, sub tacere, atat actiunea militara la care am participat cat si la actiunea diplomatica la care nu ne-a fost dat sa luam parte. Am avut deja prilejul sa constatam ca perioada negocierilor ne-a fost mai putin propice decat sansa in razboi.

Ne vom margini sa prezentam drepturile si dezideratele tarii noastre pe baza rezumatului infatisat in memorialul pe care am avut ocazia de curand sa-l supunem Congresului.


I.

Socotim ca, dupa dreptate, nici o parte a teritoriului actual nu trebuie sa fie desprinsa de Romania.

Restituirea prin Tratatul din 1856 a unei parti din Basarabia catre Principatul Moldovei a fost un act de echitate din partea Europei. Imbunatatirea din 1812 nu se putea justifica in fapt sau in drept prin cucerire.

In 1812, Basarabia tinea de un principat a carui autonomie fusese atestata in mod solemn de toate tratattele anterioare incheiate intre imperiul rus si cel otoman.

In mod special Tratatul de la Kuciuk Kainardgi recunostea domnilor Moldovei si al Tarii Romanesti calitatea de suverani si stabilea ca Basarabia face parte din Moldova.

Era prin urmare vorba de o tara romaneasca, cu legi si institutii romanesti pastrate in chip explicit de M.S. imparatul Alexandru I. Respectul pentru vechea nationalitate era formulat in rescriptul imperial care promulga organizarea administrativa si judecatoreasca a acestei provincii dupa incorporarea ei la Rusia, fara sa se fi facut nici cea mai mica deosebire intre Basarabia de Sus si cea de Jos.

Din simplul fapt ca otomanii ocupau acele trei fortarete s-a vrut, se pare, sa se traga concluzia ca Basarabia era o regiune turceasca sau tatareasca. Dar istoria Tarii Romanesti prezinta o anomalie asemanatoare: fortaretele turcesti au dainuit aici mult timp; din aceasta nu rezulta insa ca Valahia ar fi fost vreodata o tara turceasca.

In 1878, la fel ca in 1812, Basarabia nu poate fi ceruta Romaniei in temeiul faptului sau dreptului de cucerire; ea apartine unei tari pe care Rusia insasi, in tot timpul razboiului recent cu IMperiul otoman a considerat-o si a tratat-o ca stat independent si aliat.

De altfel, chiar de la inceputul campaniei, Rusia a semnat o conventie cu Romania prin care a garantat in mod expres integritatea actuala a teritoriului roman. 

Aceasta garantie a fost ceruta si acordata atuunci cand nu era vorba decat de trecerea armatelor imperiale prin Romania. E de presupus ca a devenit si mai ferma in ziua cand, la chemarea Rusiei insesi, concursul natiunii romane devenea mai concret, transformandu-se in cooperare militara efectiva, in alianta completa. Intr-adevar, trupele noastre au luptat cot la cot cu armatele rse. Daca prin aceasta nu avem calitatea sa ne extindem, fara indoiala nici nu inseamna sa fim micsorati.

In lipsa altui drept, conventia din 4/16 aprilie 1877, care poarta semnaturile si ratificarile cabinetului imperial, ar fi indestulatoare spre a ne pastra o parte importanta a Dunarii, de care se leaga atat de strans proprietatea comerciala a Romaniei.

In sprijinul retrocedarii Basarabiei au fost invocate amintiri de glorie si virtute militara. Numai ca armatele ruse, intr-un lung sir de razboaie s-au ilustrat pe mai multe campuri de batalie, purtandu-si gloria sub zidurile Adrianopolei. Aceasta nu constituie totusi un titlu de proprietate asupra regiunii Balcanilor.

S-au mai invocat considerente de recunostinta. Romania stie sa cultive datoriile de gratitudine si a dovedit-o de nenumarate ori. Ea nu-si uita istoria, nici numele binefacatorilor ei; in Ecaterina cea Mare si in Nicolae I se venereaza pe generosii autori ai Tratatelor de Kuciuk Kainardgi si Adrianopol. Dar pastreaza si amintirea sacrificiilor pe care si le-a impus pentru marirea, bogatia si stralucirea Rusiei. Ea isi aduce amitne ca de la Petru cel Mare pana in zilele noastre a fost, rand pe rand, ori simultan, baza de operatii militare pentru Rusia, hambar din care se hraneau armatele sale, chiar si atunci cand acestea actionau dincolo de Dunare si teatrul prea adesea preferat al celor m,ai teribile confruntari. Ea isi aminteste, de asemeni, ca in 1812 a pierdut in favoarea Rusiei jumatate din Moldova, adica Basarabia de la Prut pana la Nistru.


II.

Cerem ca pamantul romanesc sa nu fie supus unui drept de trecere in timpul ocuparii Bulgariei de catre armatele ruse. Dunarea si marea ofera acestor armate ruse. Dunarea si marea ofera acestor armate caile de transport si de comunicatie cele mai lesnicioase si mai putin costisitoare. Dupa toate incercarile, Romania nadajduieste la odihna completa necesara repararii pagubelor provocate de razboi. Circulatia trupelor straine ar fi o piedica pentru infaptuirea operei de refacere si pentru linistea tarii noastre.


III.

Ni s-ar parea just ca Romania, pe temeiul drepturilor sale seculare, sa intre in stapanirea insulelor si a Gurilor Dunarii ca si a Insulei Serpilor. In aceasta retrocedare ar fi o revenire eschitabila la dispozitiile primitive prin care Marile Puteri au incredintat in 1856 Principatelor Dunarene supravegherea Dunarii la Gurile ei.


IV.

Avem speranta ferma ca Romania va primi din partea guvernului imperial al Rusiei o indemnizatie de razboi proportionala cu fortele militare pe care le-a adus in lupta. Consdieram din toate punctele de vedere justificat ca despagubirile stipulate si obtinute de Rusia, in numele diverselor state aliate, sa fie repartizate in conformitate cu contributia militara a fiecarui beligerant.

Guvernul imperial a recunoscut principial aceasta indemnizatie in favoarea Serbiei si a Muntenegrului si insista pentru aplicarea ei. Romania e indreptatita sa ceara la randul ei acest beneficiu.

Intr-adevar, silita sa-si tina armata mobilizata vreme indelungata pentru a preintampina eventualitati iminente, ea a avut sub drapel, ca rezerva sau ca armata activa, mai mult de 70 000 de oameni.

In plus, a suferit pierderi considerabile.

Orasele ei si tot malul Dunarii au fost pustiite de bombardamente, caile de comunicatie stricate, materialul de razboi distrus.

Compensatiile datorate acestor categorii vor fi luate din indemnizatia totala alocata guvernului imperial al Rusiei si distribuite in forma pe care Congresul o va considera cea mai rapida.


V.

Romania e increzatoare ca independenta ei va fi in mod definitiv si total recunoscuta de Europa. La dreptul ei originar, al carui principiu a fost rastalmacit prin echivocuri istorice, se adauga astazi pretentiile a caror justificare a fost regenerata sau mai curand improspatata pe campul de lupta. Zece mii de romani au cazut in jurul Plevnei pentru ca patria lor sa fie vrednica de a avea libertate si independenta.

Toate aceste jertfe n-ar fi insa indestulatoare pentru a garanta Romaniei sa dispuna in pace de soarta ei; ea ar fi fericita si recunoscatoare sa vadastradaniile care i-au exprimat individualitatea incununate de o binefacere europeana. Aceasta binefacere a ri garantarea reala a neutralitatii ei, care ar pune-o in situatia de a arata Europei ca n-are alta ambitie decat de a fi pastratoarea credincioasa a libertatii Gurilor Dunarii si de a se consacra imbunatatirii institutiilor si valorificarii resurselor ei.

Acestea sint, domnilor plenipotentiari, expuse pe scurt, doleantele unui stat mic care nu crede ca merita sa fie ignorat de Europa, si care, prin glasul nostru, face apel la dreptatea si la bunavointa Marilor Puteri, ai caror eminenti reprezentanti sinteti duminiile voastre*.


* Tratatul de la Berlin, incheiat la 1/13 iulie 1878, recunostea independenta Romaniei, conditionata de acordarea drepturilor politice tuturor confesiunilor religioase. Basarabia de sud era data Rusiei, Romania primea Dobrogea, insulele din Delta Dunarii si Insula Serpilor. Toate rperogativele Comisiei Europene a Dunarii se pastrau nealterate. Lucrarile de nivelare a Portilor de Fier erau incredintate Austro-Ungariei.








Discurs in apararea drepturilor Romaniei in fata Congresului de la Berlin


Aceasta pagina a fost accesata de 714 ori.