• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Despre casatorie, iarasi. Tatal si fiul - Povestea aluia

Povestesc că unui nevasta murind
Și plin de-ntristare văduv rămâind,
Se însura iarăși ca un om sărac,
Socotind la jalea-i să-și găsească leac:
Luă o fetică care îi plăcu
Și ca cu întâia casă își făcu;
Ei trăia prea bine, că ea îl iubea
Și el pentru dânsa prea mult se robea;
Decât despre alte câte îi făcea
De-l mulțămea una, alta nu-i plăcea;
Mai cu seamă lapte dulce când mânca,
Deloc, niciodată el nu se-mpăca,
Ci oftând adesea în sunet vorbea:
- Nu știu răposata ce fel îl fierbea,
Că de când, sărmana, o am îngropat,
Lapte fiert o dată cu gust n-am mâncat!
Biata lui nevastă, asfel de cuvânt
Auzind adesea răsunând în vânt,
Se mira săraca cu ce îngrijiri
Să-l fiarbă mai bine, s-aibă mulțămiri!
Spăla, freca vasul, punea, îl fierbea,
Păzind să n-afume ș-în foc să nu dea,
Dar geaba, bărbatu-i la gust nu-i venea,
Tot pe răposata, oftând, pomenea.
Așadar, nevasta văzând și văzând
Că pe plac nu-i este orșicum făcând
în cele din urmă îl puse pe foc
Ș-il năpusti-n vatră, ne-ngrijind deloc.
Laptele dar singur fierbând ca uitat,
Dacă-l bătu fumul și în foc a dat,
Turnând îi aduse, și el cum sorbi
Plin de mulțămire către ea vorbi:
- Ah, draga mea! astăzi m-ai îndatorat
Cu laptele dulce, de când te-am luat,
Că uite întocmai acest gust avea,
Biata răposata oricând îl fierbea.
Dar cum făcuși, dragă? ce ai uneltit
Și așa de bine astăzi l-ai brodit?
Vezi dar, ține minte tot așa să-l faci,
Apoi totdeauna să știi că mă-mpaci.
Auzind nevasta zicându-i asfel:
- Apoi, bărbățele, - zise către el -
Eu după părerea-mi am greșit acum,
Că nu purtai grije să nu ți-l afum,
Fiindcă cu treaba pe foc l-am uitat
Și gustând în urma îl văz afumat,
Ba îmi era încă că o să mă cerți
Și vream de greșală să cer să mă ierți.
Bărbatu-i răspunse: - Nu știu ce-ai făcut,
Decât știu atâta, că azi mi-a plăcut;
Și cu aste vorbe mă faci nătărău,
Că la ce-mi e gustul să zici că e rău;
Nu voi niciodată să m-aibi de nebun,
Ci ce zic că-mi place, zi și tu: e bun,
Și nu-mi spune mie c-ai făcut greșeli,
Că cu așa vorbe nu poți să mă-nșeli;
Gându-ți niciodată nu l-oi sfinți eu,
Ca să nu-mi fierbi lapte după cheful meu;
Așa îl voi tocmai cum fuse acum,
Și curs în foc fie și, cum zici, cu fum.
Biata lui nevastă pe loc o sfecli,
Gândind că cu pumnii o va năvăli;
Decât cu tăcerea care o făcu
Îl aduse-n stare și el de tăcu.
Zicând:
Lasă să ningă, să plouă, numai vreme rea să nu se facă.
Dar tu, copilul meu,
Să-ți iei nevastă de casă,
Nici urâtă, nici frumoasă.
Că
N-o să o pui cadră-n perete.
Nici
N-o să o atârni cercel la ureche.
Nici
N-o să o scoți în târg de vânzare,
Ci
Să-ți ei nevastă de potriva ta.
Precum am mai zis, adică:
Cum e sacul, și peticul.
Și
Cum e tingirea, și capacul.
Că
Ce nu-ți este de potrivă,
îți va fi tot împotrivă.
Nici,
După gustul altora să nu-ți alegi nici materie, nici nevastă.
Ci
E destul să-ți placă ție.
Iar nu ca acela:
în hatârul dumneavoastră,
Iacă m-arunc pe fereastră.
Ca țiganul care
în hatârul prietenului său s-a spânzurat.
Cum a zis unul:
Că a greșit croitorul,
S-a spânzurat spoitorul.
Ci tu
Ești stăpân pe capul tău,
Ori pe bine, ori pe rău.
Că
Voia este la tine
Ca să faci cum îți vine.
Cum zice vorba:
Mie nici nu-mi intră în pungă, nici nu-mi iese.
Eu știu că
Silita căsătorie e frigură de livie.
Numai
Nu face din capul tău calendar.
Ci, când vei să te-nsori,
De ești tu viță de jos, să nu iei neam de sus, ca să nu-ți
zică: scoală tu, să șez eu.
Și
De n-ai bani, nu lua cu zestre, ca să nu-ți zică: taci tu, să
vorbesc eu.
Ci
Ia-ți nevastă săracă ca să-ți zică: fă ce știi tu.
Și atunci
Nu vă scoateți ochii unul altuia.
Ci
Trăiți ca în sân de rai.
După.





Despre casatorie, iarasi. Tatal si fiul - Povestea vorbii
Despre casatorie, iarasi. Tatal si fiul - Povestea aluia
Despre casatorie, iarasi. Tatal si fiul - Povestea aluia
Despre casatorie, iarasi. Tatal si fiul - Povestea vorbii


Aceasta pagina a fost accesata de 995 ori.