Autori > Victor Eftimiu


De cand te-ai dus, m-a napadit pustiul




De când te-ai dus, m-a năpădit pustiul…
N-aș fi crezut atâta gol să fie!
E vană orișice filozofie
Când zorile și-au stins trandafiriul.

Mi-ai fost unicul gând și avuție…
De când mi te-a înfășurat sicriul
Zadarnic mai încerc să fac pe viul,
Mi-e mult mai greu pământul decât ție!

Ne-a despărțit ursita nemiloasă…
A fulgerat spăimântătoarea coasă
Tăindu-ne-mpletitele destine

Și lacrimilor ne-a secat șuvoiul,
Eu sunt, în lumea celor vii, strigoiul,
Iar cel adevărat sunt lângă tine.




De cand te-ai dus, m-a napadit pustiul


Aceasta pagina a fost accesata de 276 ori.