Autori > Victor Eftimiu


Vulturul



Vulturul m-a muscat de mana cand l-am incatusat,
Dar s-a-nvatat cu mine si sta legat in curte;
Un caine l-a umplut de purici, pisica l-a scuipat.
ii place viata noua... in grohaituri scurte,

Mananca mult... i-e lene... incepe sa se-ngrase.
in ochii mici si rosii zadarnic caut cerul;
Aripa i-e greoaie, privirile sunt lase,
Vulturu-si pierde zilnic simbolul si misterul.

Gainile trec calme, cotidiane, proaste,
Pe langa el. Vulturul ia gratii de paun;
Imperial se uita la pasareasca oaste,
Caci el numai cu porcul se simte frate bun...

il oboseste bolta de-atatea ori brazdata,
De nu-si inalta ochii spre cerul azurat?
Vulturul nu-si ridica privirea niciodata,
Caci a lasat-o vesnic spre starvul cautat...

Acuma ploua-n curte si curtea-i o baltoaca...
Cu gheara-ncatusata - sinistru epitaf -
E fericit vulturul... s-alinta si se joaca
in ploaia care-l spala de purici si de praf...







Vulturul


Aceasta pagina a fost accesata de 304 ori.