• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Cosul cu targuieli

Cind s-a desteptat, zgomotul orasului i-a patruns in urechi ca un vuiet de cai si tunuri in mars grabit; apoi, deodata, ferestrele mari s-au aprins de vapaia rasaritului.

Domnul cel frumos plecase ; nu ramasese decit groapa ce-i facuse capul in perina alba. ingrijorata, isi scoase picioarele de sub patura cafenie si-si contempla aiurita pulpele albe si genunchii lipiti. Cu frica ridica un colt al camasii, care, strinsa intre picioare, desemna puternic coapsele ; chiar deasupra genunchiului zari o margica de singe inchegat. Abia atunci vazu aievea incruntatura cumplita a ochilor batrinului. si-l nazari cotrobaind prin intunecimea muceda a camarutelor jupuite de igrasie, a caror amintire o facea sa se uite ou atita teama respectuoasa prin camera aceasta spatioasa de hotel. il auzi mormaind ca un urs infuriat : "Lenta! Lenta!" si urlind de deznadejde la vederea asternutului nedesfacut. Un tremur aprig o cuprinse, si nici mototolul invoalt de hirtii albastre de banca, aruncat pe noptiera, n-o linisti. Se scula sovaind pe picioarele inalte si drepte ; camasa se lasa atunci in voie, si-n oglinda dulapului dintre ferestre ochii descoperira pe albul indoielnic o pata de un rosu-spalacit, ca o floare storfocita. Atunci frica i se schimba in jale amarnica, se abatu asupra patului abia parasit si, ingenunchind pe scinduri, plinse pe el cu zbucium mare, ca pe un mormint.

Se ridica, sari aproape, de parca o tragea cineva de par si-i cara cu nemiluita in cap, atit de vie ii aparu inchipuirea pedepsei. Se imbraca repede, asa de repede, ca pierdu o gramada de timp : gresi un ciorap pe dos ; snurul de la fusta i se rupse si trebui sa-l repare, innodindu-l grosolan ; un umar ingust de camase, picnit inca din timpul imbratisarilor lui neobosite, se sfisie acum de-a binelea, atirnind spre pintec si dezvelind un sin roz si tremurator, ce-si pastra inca semet virginitatea. N-avu timp sa se spele si trecu doar puful de pudra peste ochi.

infunda capul si mai adinc ca de obicei in palarie si, sub umbra bordului lat, parca se simti mai la adapost. A mai uitat ce ? A... banii. ii strinse asa mototoliti si-i viri in sacosa castanie de matase invechita. Atingerea hirtiilor albastre n-o facu sa se cutremure ; dimpotriva, parca ii mari curajul, simtind sub degete trupul mototolului destul de compact. I se lumina indata figura si porni cu pas sigur spre iesire.

Rusinea insa o facu sa coboare in fuga scarile de marmora, pe care covorul, innabusitor de pasi, [se] rostogolea din treapta in treapta ca un riu de singe intunecat. La fiecare capat de scara nu se intilni la ora aceasta de dimineata umeda si limpede decit cu imaginea ei, aparind intreaga in oglinzile uriase si asigurind-o inalta, mindra, frumoasa, cu un suris de placere in coltul buzei, ca in fond nu s-a petrecut nimic prea deosebit, ca a ramas tot aceeasi, ca doar ochii i s-au marit in mod cu totul exagerat sau poate numai cearcanele din jurul lor ; in orice caz, ii sta cu mult mai bine asa decit in ajun.

in hol, un chelnar a salutat-o cu o plecaciune atit de adinca, incit in suflet a simtit miscind mai vie ca niciodata flacara orgoliului. A ridicat capul eu trufie si-a iesit demna pe marele portal, cu cristalele aprinse de reflexe. Dar strada a inhatat-o atunci numaidecit in huietul ei si la inceput a crezut ca zgomotul acesta s-a indreptat impotriva-i ca o imensa huiduiala. A prigonit insa barbateste privirile primului trecator, un domn scurt, rotund si cu haine noi, si acesta i-a zimbit gales. Un oltean i-a facut loc, ferind umilit cobilita lui, cu cosurile goale, innegrite de funingine ; o matusica cu testemel curat i-a dat binete ; o cucoana eleganta a masurat-o de sus pina jos, apoi a privit-o in ochi adinc si... Dumnezeu stie, cu simpatie, cu invidie...

in fata casutei pitite pe-un maidan, intr-o bogata vegetatie de balarii seculare, a cinstit baiatul care i-a adus cosul cu tirguieli. A apucat barbateste de toarta si-a pornit cu el pe cararuia ce taia incilcita si luxurianta verdeata, ferindu-se in dosul privelistii minunate a bunatatilor dintr-insul de orice minie parinteasca.

Atras ca de-un resort, batrinul a si aparut din intunecimile birlogului. La inceput fata n-a observat decit doi ochi mici, contractati, ce-o improscau cu stelute de ura ; mai apoi i-a deslusit si fata-i smolita si nerasa, cum se strinsese de parca era facuta doar din colturi si linii, iar corpul ii tremura mai grozav ca limbile rosii de carne ce iesiau dintre pachetele bogatului plocon. Privirile mosneagului pornira sa se petreaca de la fata la cos si inapoi. Din vremuri de mult pierdute nu se mai vazuse intre paretii acestia inverziti de igrasie atita belsug.

Vazind cu ochii, taieturile de pe fata deveneau tot mai putin adinci.

- A, tu ai fost in piata ? incerca sa gaseasca o iesire pentru a-si ierta singur slabiciunea momentana.

insa amagirea era prea ieftina ; minia se reintoarse insutita :

- De unde ai avut atitia bani, spune, cirtita ? !

Daca ea ar fi gasit acuma un raspuns repede si potrivit, daca ar fi venit cu el de-afara masurat gata, invelit si snuruit ca oricare din pachetele acestea, batrinul s-ar fi socotit multumit poate si ar fi dat dezlegarea pentru prinzul care se fagaduia grozav de delicios.

Dar ea ingaima aproape plingind ceva cu totul neinteles in intunecimea muceda a tindei, pilpiind pe buzele ei ca o flacara albastruie, ce se stinse indata. Mosul invineti :

- Unde-ai fost az-noapte, cirtita, spune, unde ?

si o lovi cu atita putere peste gura, ca o podidi singele. Apoi, la vederea firului ros, care porni sa se prelinga agale printre buze, nebunia crescu oarba. Loviturile cazura in cap, pe umeri, pe spinare, cazura repezi, infundate, nenumarate in trupul plin si elastic.

- Catea... ai crezut... ca daca... maninc de doua... saptamini... numai mamaliga cu ceapa...

Fiecare cuvint cadea o data cu lovitura.

ii smulse cosul - pe care ea il tinea bine, ferit sub bustul plecat, asteptind trecerea ropotului de pumni pe spinare - si-l arunca dusmanos in pamint. Pachetele pornira de-a dura in toate partile, ca niste pui speriati dintr-un cuibar. Mosul izbi cu piciorul cosul si se puse sa joace nepotolit deasupra. inlacrimata si insingerata, ea vroi sa se strecoare afara. El o apuca de una din cozile care se desfacusera din impletitura, o trase spre dinsul si o lovi cu atita rautate, c-o dobori. Prinse atunci s-o burduseasca, parca facindu-si o placere, cu tocul potcovit al bocancului, necrutindu-i nici piept, nici fata, nici frunte. Abia atunci ea incepu sa chiraie atit dc infiorator, incit cruzimea lui spori. Chiar dupa ce-o ameti deplin c-un virf de ciubota in pintec, tot ii mai cara citeva ; pe urma porni sa se spele de singe pe miini.

Cind isi veni in fire, isi simti capul pe ceva moale si rece ; cu coada ochiului, caci nu indrazni sa se miste, vazu virful unui muschiulet fraged de vaca iesindu-i de sub ravaseala neagra a parului. Pachetele erau presarate toate pe podea ; dintr-unul se prelingea o suvita de cafea ; din pintecele altuia se scursese tot orezul. O cutie de conserve zacea turtita, dar nu se sparsese ; o alta isi pastra inca echilibrul, ca o roata, si parea gata s-o ia de-a rostogolul indata la ivirea mosneagului. Ardeii grasi fugisera cei mai departe de minia parinteasca, se ingramadisera cu totii tocmai pe linga pareti. O varza rosie infruntase pe batrin, nu clintise si totusi ramasese intacta ; in schimb, un crap urias, care avusese acelasi curaj, se prefacuse intr-o adevarata maioneza.

Trebuie sa fi ramas mult in nesimtire de vreme ce foamea o muncea atit de fara mila. Lumina, care plutea acum mai puternica decit de dimineata si care aprindea in umezeala odaii vagi reflexe rosii, o instiinta ca scapatatul e aproape. Prin madulare nu-i trecea nici o durere, simtea numai cumplita lesuiala care o facu sa creada ca bataia nu i-a slujit la altceva decit la marirea poftei de mincare.

intinse deci mina spre pachetul apropiat, ce-l stia cu salam si mezeluri. Nu-l ajunse insa si se misca putin intr-acolo ; dar tusea seaca a batrinului de dincolo ii aduse mina la loc, de parca ar fi atins o flacara. Iar foamea i se piti de teama, fugind din stomac.

Asculta cu inima stapinita; nici o miscare. Pe urma batrinul incepu sa tuseasca asa de crincen, ca podidit de rapciuga. Patul scirtii sub mos cu atita tarie, ca ea-si strinse repede genele. il auzi pasul sovaielnic si-si opri respiratia, spre a nu-i da de banuit. Cioboatele mosului boncanira pe podea. il simti chiar prin pleoapa inchisa privind-o crud si cu scirba. Oare de ce n-o fi miscind el acuma ? Cita rautate trebuie sa fie in ochii lui de broasca, furisati desigur spre ridicarea domoala a sinilor... Poate vroia s-o prinda ca nu doarme, ca s-o apuce dip nou de coade...

Un fisiit de hirtie ii ciuli urechea.

Te pomenesti ca i s-a abatut iar asupra pachetelor ? As... fisiitul nu pare de loc violent... mai degraba... parca... ah...

Ea casca putintel-putintel un ochi numai, dar asa de putintel, ca nu cuprinse mai nimic in deschizatura... Parca s-ar vedea ceva... insa nimic, o unghie de zare. Dar inca o mica, o foarte mica apasare a cugetului pe muschiul din coltul launtric al ochiului, ca de indata coltul dinafara se casca o idee mai mult. Acum e bine.

Batrinul, lasat pe vine, ii arunca ochiri speriate si desface zorit hirtia unui pachet... il cunostea bine : pachetul cu sunca... Inima ei s-a pus sa bata asa de tare, ca-i e teama sa nu alunge pe mosneag. si toate rasuflarile i s-au oprit in strimtoarea gusitei, unde se string necontenit una dupa alta, de sa-i sparga capul pieptului... Daca mosul va gusta, indata va si deschide ochii...

Mosul ii mai arunca o privire lunga, banuitoare ; apoi, dintr-o miscare scurta, dezdoaie motul foitei unsuroase de sub invelitoare... Mirosul ajunge tocmai la ea si da curaj foamei ascunse de frica prin maruntaie, inca o clipa...

Dar mosul parca a tresarit ; privirile-i au parasit chipul care preface atit de minunat lesinul si s-au lasat agale peste pintece, peste solduri, peste picioarele de pe care rochia s-a ridicat in cadere, descoperind impudic un genunchi. O sila grozava s-a zugravit pe fata mosneagului ; totusi, el aseza cu prevedere pachetul la loc si iese scuturindu-se de fiorii ce-l impung din toate partile. E o parere, sau in ochii batrinului a scinteiat ceva...

inainte de a disparea dupa usa, il vede, pe sub pleoapa putin si mai indraznet cascata, trecind cu mineca soioasa peste ochii umezi...

Foamea a iesit ca un soricel din ascunzatoare cum a simtit ca a plecat batrinul si rontaie fara mila stomacul si intestinele, care se apara hiriind. Sau poate un vint de furie trece prin ele, le umfla si le dezumfla, le incolaceste fara noima unele peste altele, le face sa geama plingator. Vai, afurisitele de maruntaie, de buna seama or s-o tradeze ! Gem ca niste purcei in obor, carora ai uitat sa le dai porumb la ceasul obisnuit !

Ea face o miscare hotarita, si virful degetelor atinge pachetul cu mezeluri. Unghia se infige nerabdatoare prin indoiturile mestesugitei chitituri. Dar, iata, si hirtia a inceput sa tipe ! Doamne-Dumnezeule, asta e mai buna ca toate ! Mosul s-a pornit pe-o darabana de tusa seaca ; ah ! totul in casa asta hiriie, fosneste, pocneste !

Dintr-o intinzatura repede a miinii, pachetul ciufulit oleaca s-a aflat din nou la locul lui. Cioboatele mosului rasuna greoi pe podea. soricelul din maruntaie a fugit cine stie pe unde. Toate au venit la starea dinainte ; doar mina nu-si mai stie locul de unde pornise ; dupa ce se balabani citeva clipite, ramase nemiscata acolo unde se nimeri.

Mosul aparu in usa si-o privi banuitor. Pe urma se apropie de cutia de conserve, care sta gata sa fuga. O ridica si silabisi literele de pe reclama impanata cu legume colorate. Cum nu izbutea sa ceteasca bine, scoase ochelarii si-i incaleca pe nas. Apoi dadu din cap aprobativ. Lasa cutia jos si privi iarasi la Lenta pe deasupra celor doua lupe, mari cit ochii de scafandru.

Boncanind solid si dinadins podeaua, se indrepta spre parete. Dintr-o gramajoara de ardei scoase o sticla destul de pintecoasa ca sa se fi putut piti prea bine. O ridica, ii ceti reclama si-o clatina la ureche si dadu din cap admirativ. O lasa si pe aceea, se incrunta la Lenta si parasi din nou odaia.

Automat, mina fetei pipai spre pachetul apropiat. Dar pe neasteptate reveni inapoi. Mosul era in cadrul usii, si ochii lui o devorau de sub sticlele maritoare.

- Stai, te-am prins... prefacuto...

Se apropie si-i puse mina pe inima. Mormai nemultumit si facu de-a chincitelea un pas spre pachetul cu mezeluri ; il duse la nas, mirosindu-l din ce in ce mai cu nesat, o data, de doua ori, de mai multe ori. Apoi, brusc, il puse pe scindura. Dar cind se ridica, de buna seama inselate de acest gest, insasi maruntaiele lui se pusera pe urlet.

El injura printre dinti si se indrepta spre usa, dind din miini, ca si cind s-ar fi aparat de atitea ademeniri : "Fugiti, ispitele pacatului !" Dar maruntaiele atitate se tineau de dinsul ca o haita de ciini batrini, flaminzi, ragusiti.

Cu multa durere, Lenta constata, cind intredeschise pleoapa, ca pachetul cu mezeluri fusese indepartat dincolo de lungimea minii sale ; poate miscind corpul intr-acolo citeva schioape, l-ar fi putut apuca de ciuf. Dar teama ca mosul pindeste la usa nu-i Iasa curajul nici macar sa intinda bratul.

si clipele curgeau, si foamea, in lipsa de altceva, o mina pe ea insasi. O devora. Niciodata nu sfisiase cu mai multa cruzime ca acum. Iar bunatatile pachetului stateau risipite si neatinse, cu toptanul, intre cei doi dusmani flaminzi. Doamne, dar ce are de gind batrinul acela ! Sa inceapa odata ! Sa ia ce-i place si sa treaca dincolo, la dinsul. Ea se va preface ca nu vede.

Cu toata foamea, Lenta simti ca minte. indata ce batrinul va duce cea mai mica faramitura la gura, ea va si sari in picioare. Sa-l surprinda rontaind cistigul rusinii...

...Nici inchipuirea n-o mai putea duce mai departe. Caci peste tot - in cap si-n picioare, in pintec si-n spinare - o riciia foamea. Aerul camerei juca de foame dinaintea ochilor ei sticlosi, juca la fel cu zaristea cimpurilor in dupa-amiezele de vara. si batrinul nu se ivea de loc...

...incepea sa se insereze si inca nu facuse nici o miscare. Simtea necontenit pe batrin pindindu-i cea mai neinsemnata tresarire. Ghiujul, nici el nu se da invins... e otelit batrinul...

...Daca ar iesi afara in curte cu un pachet, batrinul ar ramine... Nu, nu, nu. Batrinul trebuie sa manince " in fata ei ; sa plateasca si cea mai neinsemnata inghititura cu umilinta aprobarii ei, a batutei, a stilcitei...

Ah, iata-l...

De dupa prichiciul usii, ochii batrinului aparura ca doi ochi de tap ; apoi tot corpul i se deslusi in cadru... Ardeau ochii mosneagului. Desigur ca in lumina lor totul tremura, ca si intr-ai fetei ; totul, odaie, pachete, sticle, verze, ardei, corpul celei trintite la pamint, inserarea insasi...

inainta. De asta data bocancii nu mai rasunau: Dumnezeule, se descaltase ! Arunca spre dinsa priviri de hot; ca uliul, gheara se intinse hrapareata...

Ea astepta...

Pachetul cu sunca disparuse in largul buzunar; acum el tinea in brate piinea lunguiata, crescuta si dolofana, cit un copil de patru ani. O jupuia cu aviditate pe de laturi, acolo unde coaja niciodata nu se coace... Oricine ar fi crezut ca piinea s-a zdrelit in cadere.

Ea trase putin spre sine dreapta, pentru a se sprijini ; batrinul tresari.

El ii arunca o privire atit de ingrozita, o atit de adinca mirare i se zugravi pe figura, atit de puternic incepu sa-i tremure genunchii si atit de jalnic si de caraghios prada ii cadea bucata cu bucata dintre degetele uscate, care zadarnic se convulsiunau s-o opreasca, incit i se aseza ca o slabiciune pe inima, si ea nu mai avu taria sa-i strige nici una din grozavele vorbe planuite.

Se prefacu din nou nemiscata si-l lasa astfel sa-si stringa cu miinile lui scorojite bucatelele de piine ; il lasa sa se strecoare de-a buselea, ca o tiritoare, alaturi, si toate aceste nedibacii de tilhar stingaci, care-si pazea atit de avar strasnicia parinteasca, o facu[ra] sa-si simta tot corpul muiat in jale ca intr-o baie calda si lacrami arzind i se smicira pe sticlisul ochilor.

- Tata ... putu sa mai geama, caci un plins violent ii strinse gitul ca in gheare, o zgiltii de piept cu putere, o strivi sub apasarea lui ca un corp strain si puternic, ca un dusman invizibil si neasteptat, ca insusi tatal ei...

Cind scapa de napraznicul sugrum, gasi pe batrin alaturi, in genunchi. El privea aiurit imprejuru-i, caci auzea din pod, sau poate din pivnita, sau, cine stie, poate din insusi miezul gindului sau, o hohotire vesela si necurmata, care-l dobori de rusine cu capul in poalele ei. Si-acum el incepu sa plinga, dar atit de hodorogit, atit de gros si atit de subtire uneori si schimonosit pentru virsta lui, incit cu buna credinta ai fi socotit ca ea suride acum printre lacramile inca neoprite, tocmai pentru aceea.

Dar ea suridea atit de fericita pentru ca primul lui suspin ii daduse libertatea. Batrinul, in sfirsit, consimtea...

Caci ea nu vedea decit pe celalalt, inalt, mladios, bun, minunat, ca-n povesti ; ii auzea vocea dulceaga ; ii simtea rasufletul cald gidilindu-i urechea.

Iar batrinul, cu capul in fuste, uitat de foame, plingea inainte, pe tonuri din ce in ce mai forte si din ce in ce mai pitigaiate, pintecul pingarit.




Cosul cu targuieli


Aceasta pagina a fost accesata de 809 ori.