• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Femeia de ciocolata - Partea 03

Dar copilul se alatura de tot de Negrisor, rezemandusi capul de soldul acestuia.

Un fior strapunse creierul lui Negrisor, ramificandu-ise prin toate membrele. El privi prin pulberea de fum a restaurantului spre usa de dupa care avea sa apara necunoscutul uzurpator al norocului sau. Dar usa ramanea nemiscata si geamurile ei zugraveau cu negru lumina slaba de pe peron, fata de torentele de stralucire ale becurilor din launtru. Necunoscutul intarzia si un tremur de nerabdare agita acum pe Negrisor. Ochii lui cautara intrebatori ochii sarei, apoi se mutara, pe usa dimpotriva, care da in noaptea cea mare de afara, pe fondul careia se miscau luminile masinilor de oras inaripate, ca zmeii din poveste, care te fac intr-o clipa sa dispari. sari cantarea cu ochi umezi, afectiunea muta si vie pe care Emerich o arata vechiului sau salvator.

- si sunt multe bagajele acelea sari?...

sari tresari la randu-i, scormonindu-i cu pupilele dilatate in adancul pupilelor lui...

- Mult, mult! incuviinta... dar pénz, bani aici... si se batu cu mana in dreptul inimii...

Apoi deodata se ridica hotarata...

- Daca tu vrea... eu lasa la dracului bogaj... si toate....

Negrisor apuca de mana copilul.

- Ne vom ascunde deocamdata la mine sari! El stie de mine?

- Eu spus de tine... dar nume nu stii...

- Plata! ceru Negrisor. Plata...

- Fisetni! se asocie si unguroaica... Dar intarzierea talului devenea fatala.

- Plata! racni Negrisor. si arunca o hartie de o suta de lei pe masa. - Haidem repede sari!

Negrisor se minuna mai mult de aceasta subita energie pe care nu si-o cunostea, decat de ciudateania imprejurarei. si chiar nu se mira de loc, cand sari drept raspuns se facu galbena si se impletici usor. Se lasa pe scaun...

Negrisor isi dadea perfect seama ca unchiasul zarghit ii jucase un nou renghi. Dar nu gasi de prisos sa

intrebe:

- Nu mai mergi sari?...

si asculta aiurit si infuriat raspunsul pe care-l astepta:

- El venit... ingaima ea...

Negrisor se intoarse brusc cautand usa indepartata:

insa Badescu era chiar langa dansul, cercetand intrebator pe femeie, cu ochii.

O tacere suparatoare domni cateva momente.

Badescu, era mai scund ca Negrisor si firav iar fata i-era smeada si linsa.. Avea mustati de un negru si mai stufos, retezate scurt, la coltul buzelor si parul lins si lucios i-era dat pe spate cu o deosebita grija, lasand goala o frunte mediocra. Sub alte doua mustati de sprancene, ochii mici si negri adulmecau situatia in vreme ce partea de jos a figurii se deforma treptat sub strambatura subtila a unui rictus rau si rau retinut.

sari facu prezentarile cu glas stins. Negrisor auzi drept multumire de buna cunostinta, o voce de palnie sparta, inabusita de aer, ca emanand dintr-un gat cu metehne chirurgicale. Ochii de rozator intunecat sclipira de asprime, dar cuvintele pornira mieroase si tandre.

salele extrem de flexibile nu cunoscura repaos nici un minut: omul se incovoia, intr-o parte, intr-alta, inainte si pe spate, isi freca mainile la tot momentul, fericit de cunostinta, le punea rand pe rand pe umarul lui Negrisor, ca si cand s-ar fi cunoscut de o vecie, dar mai cu seama era, de-o gingasie coplesitoare fata de sari.

Doar ochii isi pastrau inalterat picaturile reflexului initial, rece vascos, vrajmas. Ei se micsorara si mai mult, cand talul se prezenta.

- Ce cauti domnule.

- Am fost chemat aici...

Avu tactul sa nu intrebe nimic in plus, ba chiar dezinvoltura sa vare bancnota de pe masa in mana lui Negrisor.

- Mai avem timp... sa se repete consumatia... Ce luati domnule Negrisor?

si Negrisor, care nu vrea sa ia nimic, trebui sa-si schimbe avizul, uluit de o avalansa cutropitoare de solicitari si protestari.

- Se vede ca va cunoaste de mai demult copilul? surase el infinit de dulce catre Negrisor.

- Da, l-am scapat odata dintr-o incaierare de copii.

Atunci am avut placerea sa cunosc pe doamna.

Badescu se arata considerabil de surprins de aceasta intamplare si declara fara preget pe Negrisor erou si binefacator, turnandu-i pe deasupra inca vreo trei care de complimente.

Raceala ostentativa si expresia de o comprimata deznadejde a sarei, cedara tardiv in fata acestor repezi si necurmate explozii de sentimentalism cu ghiotura ale viitorului ei barbat. Doar copilul rezista pana la urma, infigandu-se in Negrisor la fiecare asalt dragastos al lui Badescu.

Negrisor, in schimb, fusese cucerit chiar de la primele efuziuni ale acestui maestru scarmanator de amor propriu, slabiciune capitala a celui ce voise sa se arunce de la etajul al patrulea, pentru ca doi convorbitori pareau prea adanciti, prea straini de dansul, intr-o conversatie tinereasca si cu glas scazut. O clipa Negrisor avu impresia ca sari ii arunca chiar lui o privire de sfidare si de dispret, urmata de-o violenta miscare de nerabdare si plictiseala. Parca-i juca pe gat ceva acestei femei gata sa explodeze, dar tocmai pentru a para o iesire grea in crud contrast cu bunavointa si bunaparere despre el, pe care izbutise s-o capete asa de prompt din partea lui Badescu, Negrisor rase cu putere si trase pe convorbitor spre dansul, in semn de imbratisare.

si aproape automat copilul il parasi retragandu-se langa mama lui, iar sari, inca putina vreme nehotarata se asocie la aceasta bucurie generala. si rasera toti trei de fericire si voie-buna, asa cum Negrisor isi aminti devenind din ce in ce mai galben, ca mai rasese cu alti doi intr-o imprejurare aproape identica, cu cateva minute doar inainte de a se retrage spre muchia prapastiei de asfalt, unde-l chema chiraitul triumfator al ferastroaicei.

Acum chirai la fel de biruitor, ceva mai inabusit numai, ca si vocea de palnie sparta a lui Badescu, o locomotiva. si galben, dar razand din ce in ce mai zgomotos, tocmai pentru a acoperi tremurul acesta care pune tot mai deplina stapanire pe dansul, s-a ridicat Negrisor, odata cu ceilalti, cand omul de serviciu a anuntat ca timpul despartirilor a sosit. El isi vede partenerii acestor ultime clipe ca prin vis, sunt doua umbre livide ca si dansul, cu gurile cascate in acelasi ras unison si insuportabil. O ameteala de-o clipa numai, din parte-i si invizibil. Apoi Badescu si sari pornesc inlantuiti, intorcand capetele catre dansul, spre a le opri, la o a doua repriza, fericite, la jumatatea drumului, intr-o tandra si muta imbratisare intre ei, a lor, a doi insi cari pornesc cu dansii, pentru dansii.

Alaturi, copilul si cauta de drum, mutandu-si grabit picioarele subtiri si nici prin gand nu-i mai trecu sa arunce ochii inapoi spre cel ramas singur, inert si holbat, ca un cadavru jefuit.

Noaptea asta, Negrisor a baut coniac dupa coniac.

incat, la dansul acasa, nici n-a mai gasit de nevoie sa se dezbrace complet, si s-a lasat in pat doborat, ca un copac fulgerat de obuz. Un singur licar de constiinta ia mai dainuit o clipa inainte de a se arunca in intunericul de apoi: multumirea ca va reveni incoace la tarm dupa cateva ceasuri.

si-a revenit intr-adevar, a doua zi spre seara, cu creierul sfasiat de dureri atroce la fiecare miscare. S-a trezit intr-un lac de murdarie, care i-a intors inima pe dos si l-a impins spre cuveta, sa-si vare capul in tasnitura robinetului compacta si dura ca un corp solid; a muiat apoi colturile imunde ale cearceafului si ale fetei de perina in apa a toate ducatoare si linistit apoi despre palavrageala servitoarei, a incercat sa se imbrace. De trei ori s-a trantit in pat gol de la mijloc in sus, sa ia rezolutii definitive. si dupa ce-a izbutit in sfarsit sa se barbiereasca si sa se spele a pornit intins spre casa Modrenilor.

Era un facut parca: exact in locul stiut ferastroaica era in plina activitate taioasa si zgomotoasa. Parea atat de bine dispusa, cu chiotele ei prelungi si rasunatoare, ca oamenii din juru-i negri si uniformi ca niste roboti, se invarteau ca titirezii, pe langa dansa, facandu-i toate voile cu vadita placere, in ritmul trepidatiei detunatoare a motorului. Trotoarul insusi vibra in acelasi ritm:

Negrisor il simti sub picioare si gandul lui fu indata, ca identic il va simti si de sus, in acelasi tremur nestapanit de nerabdare. Curios, tocmai acum el isi aminti de clipirea subita si scurta care-i luminase boltile grele si intunecate ale gandului, devastat de alcool, inainte de a se prabusi ca o tulpina inconstienta in moalele asternuturilor. Se bucurase intr-adevar ca va nimeri inapoi pe acest drum de catapetesme si firide ale labirintului de intuneric, in care avea sa rataceasca: stia bine, apa neagra a straniului subsol, avea sa-l depuna nu dupa mult pe cheiul luminei de ziua. Pe multi insa care se lasasera pe scarile mucede de piatra cu aceiasi nadejde, valurile de besna ii trasesera la fund, in imparatia marelui mister. Negrisor surase: daca i s-ar fi intamplat acelasi lucru, nu era oare atat de simplu; si ce importanta ar mai fi avut astazi, femeia de ciocolata, sari, Modreanu si Badescu, ba chiar si zgarienorii din Chicago cu America toata cu tot?

Negrisor ridica din umeri aproape razand si ferastroaica ii raspunse cu chiraitul ei care ii asurzi urechile cu ploaia de stei ascutiti a scanteilor de zgomot.

- Du-te dracului de strigoaica! ii striga printre dintii stransi, dar nu cu ura, ci cu familiaritate, ca unei prietene inoportune, careia in cele din urma ii cedezi, ca prea izbuteste sa-ti ghiceasca gandurile in fiecare moment, pana la cea mai ascunsa cuta.

- Asteapta, nebuno! ii mai spuse si porni calm pe lungile scari ca omul care stie ca nu-l intampina nici o sfortare pe drumul lui. Iar din urma, ferastroaica il insoti pana-n inaltimea etajelor, dand fara incetare prelungile ei chiote de triumf.

Negrisor e surprins: Modreanu nu-l intampina. Nu-i acasa. E plecat in saptamanalele lui inspectii. Eleonora l-a primit in sufragerie, unde isi lua masa de seara. I-a dat prajituri si-un pahar de vin rosu.

- Ah, astea-s prajiturile cu care pleaca el... pe care acum, le prepari dumneata... de aceea nu mai trece prin restaurantul garii... rade rautacios Negrisor, fixand-o cu dezinvoltura a toate intelegatorului. - Ah, ai devenit o strasnica gospodina. O virtuoasa a dulciurilor. De altfel, mi se pare ca ti-am spus: de mult te-am denumit, femeia de ciocolata. Eleonora isi arata dintii albi si mici, intr-un suras ingaduitor:

- Eu credeam ca m-ai numit astfel pentru culoarea mea, care mi se parea ca-ti produce o deosebita impresie. Dar, cat despre prajituri, poti sa-mi schimbi titulatura. Cu regretul de a-mi vedea meritele scazand simtitor in ochii dumitale, nu fac eu prajiturile astea.

Nici nu stiu sa le fac.

- Credeam ca ai luat lectii dupa mariaj...

- Nu, n-am luat nici o lectie. Dar mi-ai spus ceva de restaurantul garii. Ei bine, dac-ai asteptat vreodata acolo pe sotul meu, ai pierdut timpul degeaba; el pleaca acum cu automobilul... Nu-l mai cauta deci pe la gara niciodata, ci dute de-a dreptul la biroul lui, daca tii asa de mult sa nu-l vezi decat pe el... la birou vei fi informat cu exactitate de venirile si plecarile sale...

Negrisor contempla pe ganduri reflexele electrice in portelanurile, dispuse artistic, sub geamurile aproape invizibile ale bufetelor mici de sticla. ii placeau ordinea si transparenta de-aci si mai cu seama jocul infuzorilor de lumina pe atatea suprafete lucii. Un singur lucru il mahni: un pepene, de pe tabloul din parete cu fructe si natura moarta de sufragerie, pe care pictorul pentru a-l arata ca e privit dintr-o anume perspectiva, il facuse scalambaiat.

Dar atata lucru nu putu avea nici o influenta asupra humorului sau prestabilit. Continua deci calm si multumit, surazand ordinei, straveziului si surasului de raze, care-l intampina cu orice noua miscare a capului si-l secunda.

- Nu cautam pe sotul dumitale ca sa-i vorbesc, ci numai vream sa-l vad plecand...

- A... Eleonora micsora ochii si tuguie buzele. Apoi intinse cu lenese miscari, mana sa-i reumple paharul.

- E interesant, declara ea. si cred ca trebuie sa fi fost extrem de obositor sa-l astepti asa, ferindu-te intruna sa nu fii vazut.

Negrisor o reasigura cu un deliciu nemarginit.

- Dimpotriva, il asteptam cat se poate de comod...

Chiar tineam sa fiu vazut...

- Parca ai spus ca nu doreai sa-i vorbesti...

- Doream numai sa... ne luam bun ramas... asa stii... sa vada, ca de cate ori el pleaca... eu raman...

Sub examenul ei atent si indecis, Negrisor pleca privirile putin intimidate asupra rosului cristalin din pahar. Dar in coltul buzelor lui, se pastreaza totusi restul unui zambet de bravura si siguranta. ii asteapta linistit cuvantul.

- Sa trecem dincolo! isi da ea parerea putin mai tarziu, drept raspuns.

il conduce ea singura, in camera stiuta cu divan si cu masuta la mijloc, in care se pare nu s-a modificat nimic. Negrisor arunca o repede privire, ferestrei, de asta data inchise, din cauza toamnei, cu toate ca inca placuta, dar destul de inaintata. Negrisor se aseaza pe divan, iar Eleonora impinge spre el masuta cu tigarete, pe care mai pune si un serviciu mic de lichior. Se scuza apoi pretextand ca si-a invoit femeia din casa -

Negrisor isi aminti ca-i deschisese chiar Eleonora - si ca trebuie sa arate bucataresei ce are de facut.

O astepta cu acelasi zambet tihnit si sigur cu care contempla acum si dreptunghiul negru al ferestrei inchise. Transperantul era ca de obicei strans sus, fara grija, pentru ca locuinta din fata nu se ridica pana la aceasta inaltime. Negrisor isi ciuli auzul pentru a distinge cumva suerul ferastroaicei or pacanitul motorului; cu toate ca era tarziu, activitatea oamenilor pana adanc in noapte l-ar fi inconjurat de departe cu indarjire si imbold. Dar nu se mai auzi nimic, oricat i se concentra toata puterea atentiei in pavilionul urechii. Iar moalele divanului nu-i ingaduia nici un pas spre fereastra: daca Eleonora ar fi intrat tocmai atuncea si sar fi asezat in locu-i el n-ar mai fi avut pentru nimic in lume curajul sa sada alaturi. si-ar fi tras un scaun aproape si asta l-ar fi indepartat distante incalculabile de o nadejde noua care-i biruia acum sufletul intors si muiat ca intr-o baie delicios de calda, in aceasta singuratate, in ideea ca Modreanu e plecat, ca ea-l denumeste pur si simplu "Modreanu", ca si inainte de casatorie, ca fata din casa e invoita, ca bucatareasa e la capatul celalalt al apartamentului, ca lichiorul are o culoare care imbata cu fagaduinta (Negrisor inca n-a gustat din el si nu va gusta pana la venirea ei) ca in pacea asta desavarsita el va putea vorbi cu Eleonora, un ceas, doua, cine stie cat si cine stie pana la care liman...

si inima i se stranse deodata de stupoare, la gandul ca Eleonora ar putea, sa nu se aseze pe divan, sa-si traga ea un scaun, langa masuta cu lichior, sa...

si Eleonora intra:

Doamne, se schimbase in capotul cu inscriptii din Coran! Negrisor simte cum o pietricica i se desprinde de pe ghizdul cugetului si se lasa in adancimi intunecat, sunand in apa fundurilor plin si armonios; el vede cercul undei crescand cu o regularitate de geometrie impecabila si balsamul pacii ii umple sufletul cu aceasta perfecta simetrie. Dar cercul s-a oprit deodata

impietrit si Negrisor parca s-ar inghemui intr-insul de teama deformarii. Pasii Eleonorei au evoluat usor prin camera, ea cerceteaza ceva prin acest decor de sticle reflectoare, poate se contempla in oglinzile care-i arata statura din ori ce fel de unghiuri, apoi se apropie de masuta de la mijloc. Sufletul lui Negrisor se opreste; mana ei a apucat speteaza unui scaun. Un moment de groaza si de stupoare; dar a fost numai sa se reazime in treacat. Iat-o acum, se lasa pe divan, cu un picior sub dansa, certandu-l ca nu si-a baut lichiorul.

- Te-am asteptat, balbaie el pierdut...

- Spune-mi, de ce el trebuia sa vada ca ramai... el stia ca ramai... de ce trebuia sa-i aduci aminte de fiecare data...

- O simpla multumire stupida si egoista... iartama...

- Vroiai apoi sa vii incoace?...

- N-as fi indraznit... si nu...

- ...si nu?

- ... i-as mai fi atras atentia...

- Atunci, de ce?...

- Negrisor inalta din umeri, complet imbecilizat.

- Acum de ce ai venit! stiai ca el lipseste?...

- ti-am spus doar, ma asteptam sa-l gasesc aicea.

imi inchipuiam ca si-o fi schimbat felul ocupatiei...

Ea privi lung prin filtrul colorat al lichiorului din paharel lumina becului.

- Ai fost complet de neinteles in ultima vreme... si... nepoliticos... Nici sa nu vii la nunta...

- si cu toate astea era atat de usor de inteles... era atat de usor sa intelegi totul...

- Era usor... si cu toate astea nu se intelegea nimic... Cand credeai ca ai inceput in sfarsit sa remarci ceva, totul se incurca iarasi in asa fel incat se excludea orice putiinta de a-i da de rost.

Ea inalta din umeri si se ridica in picioare. Se aseza vag agasata pe-un scaun. Negrisor ingalbeni. Cercurile din fundul apei negre se sparsera si se faramitara. Nici o pietricica nu mai cazu sa le dea din nou forma si miscarea simetrica. Dimpotriva: acum ceva greu se prabusi in adancimi, ceva ca un corp omenesc si nu-l primi apa cu plesnet sonor si elastic, ci in fund se asternu un covor rigid si sur. Asfaltul! balbai Negrisor si auzi intr-adevar doar bufnet surd de strivire si parait de oase. Gemu de durere si se ridica la randu-i:

- Straniu! mugi el... straniu!... Nici macar cand am fost atat de aproape de moarte, n-ai remarcat nimic...

- Spune drept a fost gluma... sau...

Creierii lui Negrisor au inceput sa fiarba.

- E adevarat ca vazusei dinainte firetul in jurul gleznei?... Doamne a fost o indrazneala... si acum ma cutremur! Spune, l-ai vazut?...

- Ah!...

Negrisor a scos un raget de fiara ranita. si n-a putut sa bolboroseasca decat doua silabe de troglodit.

Ea l-a privit zambind si a venit sa-l mangaie cu blandete pe par.

- Te cred! l-a asigurat.

- Nu-i adevarat! a strigat el atunci din nou lovind cu pumnul in masa... Nu crezi nimic...

si lacrimile obidei si deznadejdei au dat iarasi buzna, acoperind de bunatatea obisnuita, mania subita si nefireasca a ochilor.

- Eu nu vreau mila nimanui... eu vreau adevarul!...

Femeia de ciocolata l-a privit iarasi uimita si parca

infricosata; apoi ca sa-si alunge spaima din ochi a izbucnit in rasul ei nestapanit, atat de nestapanit, ca pale de intunerec s-au gonit brusc pe tonul de-un contrast asa de demonic cu strania bucurie.

Negrisor simtea cum imensul edificiu, in care se afla, se clatina: astepta sa-si recapete cumpanirea, pentru a se napusti la fereastra, catre care ochii lui chiar pornisera hotarati si sinistri.

Hohotele femeii facura loc cuvintelor sacadate de spasmul veseliei:

- Sa nu te... duci... acolo... vezi... ca acum... nu mai e cine sa... sa... sa... te lege de picior...

si rasul porni si mai navalnic. insa cu el porni si pasul lui Negrisor.

Dar statuia de ciocolata i se interpuse in cale, zguduita si mai cumplit de rasul fara ragaz, infricosat si isteric.

- Sfarseste cu copilariile... S-ar putea intampla sa se intoarca in serios...

El voi s-o dea deoparte, dar ea-l inlantui deodata cu bratele pe dupa gat.

- Spune, gemu atunci Negrisor... ai crezut sau nu... a fost el care te-a convins ca...

- Ah! lasa odata prostiile astea... Pentru numele lui Dumnezeu!...

Dar el o strangea acum cu putere si-i umplea urechea cu suflul lui cald si rugator:

- Vreau sa stiu, vreau sa aflu daca tu ai crezut in puritatea gandului meu... si daca el te-a convins contrariul... Daca tu ai avut macar la inceput, o clipa cel putin credinta ca pentru perspectiva ideei de a fi lipsit de tine as fi vrut intr-adevar sa fac ges... sa ma arunc in prapastie, hotarat si cu vointa libera, fara a-mi da seama de gluma stupida cu care Modreanu imi zadarnicea si-mi manjea de ridicol fapta...

- si cu care te-a salvat... asta nu trebuie niciodata so uiti... Asadar el are dreptate.

- Are dreptate! Cine are dreptate?

Ea-l privi lung si neintelegator...

- Modreanu, desigur, raspunse linistit. El sustinea intr-adevar ca ti-a banuit intentiile si te-a legat de picior precaut si discret, tocmai pentru a-ti revenit intrajutor la vreme. Deci lauda i se cuvine lui, caci el a savarsit intr-adevar o fapta mare, in vreme ce eu ma amuzam si nu credeam decat intr-o gluma... iar dumneata, precum marturisesti, iti lasasei constiinta prada unei nebunii trecatoare si care nu rezolva nimic... si care, pe deasupra n-avea nimic cavaleresc si mai cu seama estetic in ea.... Ah, inteleg, inteleg, de asta tot imi indrugai inainte, cu ferastroaica si cu Cleopatra si alte banalitati penibile... amuzante, asa ca simple glume, dar stupide si caraghioase, daca te gandeai la ele serios.

Mainile lui Negrisor slabira si Eleonora se desprinse...

- Pe cand infinit mai elegant - surase ea indefinit - si atunci onoarea de fi erou al momentului ti se cuvenea intr-adevar dumitale, ar fi fost daca lucrurile s-ar fi petrecut asa cum le banuiam eu, ceea ce ma facea sa contrazic acerb pe Modreanu, stirbindu-i saracul, gloria lui. Eu am crezut si asa cred inca, pentru ca prea te uitai des inapoi, ca ai vazut latul firetului gros, ba chiar ca ai tras putin piciorul ca sa-l simti sigur si strans... si pe urma, cu toate riscurile care ramaneau totusi te-ai repezit... si astea toate numai ca sa ma amuzi pe mine... pentru ca vedeai ca gluma ma distreaza... desi Dumnezeu mi-e martor, n-as fi crezut ca o s-o duci pana acolo... Eleonora inchise ochii: - Sa-ti expui viata... numai pentru a duce pana la spaima suprema veselia celei care pretinzi ca-ti place... intradevar ar fi fost uluitor, ametitor... si, mai cu seama, sa ai norocul, sa-ti iei toate precautiile sa iesi izbanditor din acest risc considerabil... oh, totul ar fi fost si mai surprinzator si mai grozav, daca fara sa observam noi, te-ai fi legat singur de picior. si daca numai ne-ai fi strigat: - Hei voi aceia! Pe mine m-ati uitat?... Atunci, adio... la revedere, pe malul raului Styx......Sa desfizi vesnicia dintr-o gluma... in haz...

Negrisor privi uluit la fereastra care nu-i mai putea folosi la nimic si prin care-i ranjea sarcastic tot intunericul de-afara, neinfricosat de sfanta cruce a cercevelelor. Iar de-acolo privi si mai incurcat la Eleonora, straduindu-se sa priceapa in sensul trasaturilor ei deacuma, daca simbolul insusi al acestui obiect sfant, ar mai avea un inteles in minunatul capsor palid. Nici existenta crucifixului de metal din peretele de la rasarit nu-l asigura; era o simpla podoaba in raport cu coloritul covorului de desubt, era o obisnuinta, sau mai pastra inca rostu-i divin, doar pentru ca in grozavia pe care o etala inchidea o nobila, o generoasa utilitate? Negrisor se infricosa sa intrebe pe acest idol de cofetarie, daca totusi, neavand nici un motiv de amuzament la obarsie, semnul divin, mai avea si alta valoare in aceasta casa, in afara de arta desavarsita, cu care fusese cizelat?

Eleonora care-si contempla pana si nedumerirea la complicatul sistem de oglinzi al camerei, inalta, in chip de sentinta finala, din umeri, si ridica ochii spre dansul, izbind-o pana la suras schimonositura de jale, de umilinta si de meschin a bietei figuri de erou neisbutit.

- Iata, de aceea, - rasuna glasul ei asteptat fara nici un rost de nadejde - am ezitat totdeauna, intre Modreanu si tine. (Tot mai e un Dumnezeu pe lumea asta: il tutuia...) Poate ai fi avut mai mult noroc... daca nu m-ai fi speriat cu atatea ciudatenii, uneori neintelese, alteori fade si de-un gust asa de melodramatic... Caci iata iti marturisesc... fiziceste imi placeai mai mult ca el...

- Haide, spune, se apropie ea cu un pas imperativ apucandu-i mainile si scuturandu-l cu energie: -

Spune! Asa e ca ti-ai ales postura asta de disperat amoros pe margine de mormant proaspat cu regrete lacrimoase si cu zambile, crezand ca ai sa ma impresionezi mai bine?... Te iert pentru ideea de a-mi atribui astfel de gusturi, daca-mi spui adevarul...

Spune drept, asa e ca vazusei firetul si te-ai aruncat, sigur de rezistenta lui?... Ca sa ma faci sa rad?...

si-l scutura din ce in ce mai tare, imboldindu-l cu insistenta ochilor negri si profunzi sa minta, sa se minta.

Dar omusorul lui se misca in gol si buzele nu izbutira sa dea fiinta nici unui sunet. Iar rasul ei sonor se pravali din nou peste sufletul stins, sfasietor de clar si greu si de-o voiosenie tara inteles...

- Spune, spune...

si inainte ca el sa clipeasca, buzele ei se stransera intrale lui, infinit de aproape ca doua puisoare de intraripata lor mama; capul i se lasa pe spate si ochii i se micsorara si fugira departe.

- La celalalt, desigur! - mai putu gandi Negrisor - si o inalta cu lacomie la pieptu-i si musca hamesit dintrinsa, ca un copil dintr-un dar de ciocolata.

Si numai peste umarul ei, de undeva, dintr-un ungher imprecizabil, o clipa avu iluzia unui cap straveziu si vested, cu cioc alb ca neaua clipind smecher dintr-o pleoapa imateriala ca neprevazutul si ca vesnicia.


(1933)




Femeia de ciocolata - Partea 01
Femeia de ciocolata - Partea 02
Femeia de ciocolata - Partea 03


Aceasta pagina a fost accesata de 692 ori.