• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Rusoaica - Partea 03

Si-mi facu semn imperativ ca trebue sa execut tot ce-mi spune ea.

Intrai dupa dansa.

- Daca nu dormeai, de ce n'ai iesit cand am batut in poarta?

Ea-mi arunca, drept raspuns o privire teribila, care m'amuti.

Apoi examina cu grija ferestruica suspecta si paru c'asculta. Fara voie ma pipaii la buzunarul dela spate, unde-mi tineam browningul.

- Daca nu incepi sa vorbesti, cum ti-am spus, nu mai poti ramane aici. si dupa o pauza de incruntare, imi explica repede si'n soapta:

- Am crezut ca-i el afara, - si are sa-ti deschida.

- Va sa zica, el stie de mine. i-ai spus ca vin pe aci.

- I-am spus ca te-am poftit intr'una din serile astea.

Pentru ca stiam ca el va fi aici.

indata veni pana la noi zdupanitul greu al portei in usori, apoi pasi tropaiti si voinici in batatura si pe treptele scaritei.

- Vine, ma asigura fara sa mai fie nevoie si cu dulceata in glas Niculina, iar mana mea rataci din nou spre buzunarul inarmat.

O statura zdravana, inalta si sfruntatoare umplu tot cadrul usei. O figura, pe care o mai vazusem undeva. Unde?

Imposibil de amintit. El avu o surprindere calma si calculata cand ni se intalnira ochii. Dar in pumn eu simteam Walter-ul mic cat un maner de cutit si'n adancul buzunarului degetul cel mare impinse usor piedica deoparte.

Serghie se pregati sa spuna o vorba dar barbia si falcile lui se miscara degeaba, de parca ar fi ispravit numai ceva de mestecat. Pe urma se mai uita in dreapta si'n stanga, dar fara nimic agresiv in miscari. in cele din urma izbuti sa articuleze.

- Dumneavoastra sunteti domnul locotenent?

N'avusei timp sa raspund ca Niculina imi lua inainte:

- Faceti cunostinta! Sotul meu Serghe Mihailovici si

Gheorghe Ivanovici... domnul locotenent dela Nistru.

Gheorglie Ivanovici era denumirea pe care mi-o daduse la

inceputul intalnirilor noastre, cand se interesase de numele meu si al tatei. Mai pe urma, din seara petrecuta sub nuc, ma numea scurt: Gheorghe.

- Bucuros de cunostinta, poftim sedeti, ma indemna

Serghe Balan, intinzandu-mi mana.

Abia acum bagai de seama ca samovarul mare de alama lucitoare scotea pe cos un abur usor.

Serghe Balan purta camasa ruseasca de postav verde incheiata pe umar si era incins peste mijloc cu noua si scumpa curea. Pantalonii, de aceiasi culoare intrau in cisme lungi si stramte, care-i ajungeau pana la genunchi.

Era roscovan la fata si inchis la par, cu mustati galbene, subtiindu-se spre ascutisurile ridicate.

Fusei servit cu prajituri de nuci, de dovleac si cu placinta cu branza, pregatite de Niculina, iar dupa ceai Serghe esi afara sa aduca o sticla mare de cinci chile, cu minunat vin rosu inchis ca sangele de iepure.

ii castigai atat de repede prietenia, mai ales ca ma purtai fata de Niculina cu o cuviinta din cale afara de protocolara si ingenua, incat femeea trebui sa-mi recunoasca meritul printr'un zambet elocvent, pe deasupra capului acestuia haiducesc.

Abia acum aflai spre marea mea stupoare si bucurie, ca

Niculina era o cetitoare, ba chiar ca incepuse si invatatura gimnaziala. Ma surprinse cu atat mai zdravan aceasta noutate, cu cat mai demult, cand ma cercetase cu ce-mi petrec ziua si-i vorbisem de carti, ea paruse ca acorda un interes respectuos spuselor mele, dar nu se grabise sa-mi arate ca nici ea nu e o ignoranta, cum ar fi facut orice femeie din lume. Dinaintea barbatu-sau ea dovedi insa mult interes acestui subiect in convorbirea noastra. Cunostea cateva romane de seama rusesti si foarte multe de autori fara insemnatate, sau de autori pe care eu ii ignoram. Cetise si traduceri desigur in ruseste: Mizerabilii, Germinal, Contele de Monte-Cristo, Madame Bovary, Quo-Vadis, Bel-Ami, mult Dumas, Sienkiewicz si Zola, punea pe acelas plan Cei trei muschetari cu Razboi si Pace si marturisea foarte natural ca Manon Lescaut a impresionat-o la fel ca Fratii Karamazov ori Ana Karenina, ba se parea ca poate si mai mult. Serghie cetise si el ceva si arata nelimitata admiratie pentru Sufletele moarte, Taras Bulba si cateva povestiri de Puskin si Lermontow, adica pentru intreaga lui lectura; acorda deasemeni o cuviincioasa atentie rasunetului atator nume ilustre mai ales streine si se simtea nespus de onorat ca astfel de convorbire avea loc sub acoperisul lui. ii fagaduii sa-i fac rost de mos Creanga, si ceva Sadoveanu.

E dela sine inteles ca din clipa acestor revelatii, ochii mei invaluiau pe Niculina in lumini irizate de culori cu totul noi.

Ma simtii nevoit sa aduc vorba despre Olt si despre locurile mele, despre origina, trecutul si viata mea de-acuma, sa fac comparatii intre obiceiurile de-acolo si cele de pe-aicea, micsorand diferentele si marind apropierele. Fusei ascultat cu luare aminte si cu discreta rezerva cand fu vorba de apropiere.

Despre Serghe putui afla, ceia ce de altminteri stiam, ca e de fel chiar din acest catun; cat despre obarsia Niculinei, in afara de afirmatia vaga ca e fata de razes cu stare, nu mi se mai spuse nimica, desi curiozitatea care ma devora cumplit ma impingea la intrebari hazardate.

Pentru a-i indemna sa-si deschida mai mult sufletul, mai dadui inca drum a lui meu. Dar nu primii nimic in schimb.

Ma ridicai sa plec deci, oarecum contrariat, mai ales ca se facuse tarziu, cand spre complecta mea uluire, ma pomenii rugat de Serghe, nici de-acum inainte sa nu uit casa lor. Ori cand doresc, ea mi-e deschisa - ma asigura el - si cum ma stie singur-singurel prin partile astea, s'ar bucura mult cand ar sti ca din cand in cand si anume ori de cateori mi-o pofti inima, voi veni ca sa cinstesc si masa lui. Chiar si fara veste, cand nu mi-o place fiertura dela cazan a bucatariei trupei, pot sa viu aicea si "se va pricepe, ea, Niculina, sa pregateasca indata ceva, pe gustul dumitale".

Putin imi mai trebui sa-l intreb: Chiar in lipsa dumitale?

Dar pentru ca el nu facea niciun fel de deosebire, ma crezui in drept sa interpretez lucrurile oricum imi conveneau mai bine.

Auzisem eu, nu-i vorba si avusesem, slava Domnului, destule prilejuri sa ma conving de ospitalitatea basarabeana si de dulcea filosofie, de larga toleranta, de nemarginita incredere pe care sotii si parintii de aci o acorda sotiilor si fiicelor lor. Nu odata condusesem cate-o barisna acasa, dupa miezul noptei si o predasem parintelui ce venise sa-mi deschida si sa-mi multumeasca in persoana, ca-i distrasem si ma ocupasem, atat de mult de odrasla lui. Dar ca sa capat carte alba dela un sot cu aspect asa de haiducesc, asta chiar ca intrecea dea-dreptul orice inchipuire. Grabii luarea bunului ramas de teama sa nu urmeze indata si oarecare mici restrangeri.

Dar alungand de pe fata o vaga lumina de ras, Niculina se asocie repede dorintei barbatului ei, care, cu o ultima strangere de mana, ma asigura ca "inca" dela inceput poarta o dragoste deosebita ofiterilor moldoveni, "cum se zice, romanesti."

Nici cand m'am trezit singur pe ulita, nu-mi venia sa cred ca totul a putut iesi asa de frumos. Pasii voios inainte, prin praful umezit de noapte, fluerand un mars triumfal. Fugarele zambete ale Niculinei, pe care mi le aruncase pe deasupra capului si intelegerei sotului sau, imi luminau calea ca niste licurici. Niculina, Niculina, comoara pe care n'am stiut s'o pretuesc, cat de fericit sunt ca am descoperit insfarsit sufletul tau! Eu asteptam rusoaica de peste Nistru si ea era doar la un intins de mana departe de mine. Iliad, baiatule, rusoaica mult asteptata a venit, inchipue-ti, si ea era o moldoveanca.

Iar sufletul ei s'a deschis acum pentru intaia oara: degetul meu l'a atins si el s'a desteptat. Cu atat mai bine, el e inca fraged si nou, el inca ignoreaza cumpana valorilor si ordinea ierarhiilor, dar lasa sa se intrevada bogate zacaminte si posibilitati surprinzatoare. Cu atat mai bine, cu atat mai bine, o huma proaspata si fina, atat de minunata, pentru cel dintai modelaj!

Am ajuns la cotul bumerangului, prada acestor lirice efuziuni

si m'am ridicat pe damb ca sa am in ochi linia intunecata a zavoaielor. intelegi tu, Iliad, chiar si domnul colonel n'ar avea ce sa zica in cazul de fata. totul e in regula. nu-i la mijloc o venetica de peste Nistru. si precum vezi, sunt invitat formal chiar de domnul sot in persoana.

Ma mustrai repede insa, pentru usurinta cu care adusei in aceasta divagatie glumeata, imaginea alcatuita din putere si buna-vointa a lui Serghe Balan. Simtii pentru el o simpatie brusca, pe care ma fortai s'o traduc in vreun fapt de recunostinta, care sa se poata ridica la inaltimea bunavointei lui.

De buna seama acest om pe care l'am inselat si pe care-l voi mai insela, va merita totdeauna respectul meu cel mai neprecupetit; ma simteam in stare sa infrunt pentru dansul orice pericol, si as fi dat mult sa-i cunosc vreo nevoe care-l incearca, pentru a-i dovedi cat poate sa se bizue pe ajutorul meu.

Fratele Maricai. hm. curios. ce poate fi cu omul asta!, unde a intalnit el pe Niculina si cum a determinat-o sa-l urmeze. Cum a izbutit s'o faca sa-l astepte in lungul deselor lui absente, in acest catun fara nume si cu mai putin de douazeci de locuinte. Al acestor sfinte absente, pe durata carora el ma face deplin si netagaduit stapan.

Doamne, Dumnezeule!. unde-l duc pe el aceste absente.

in ce loc. in ce. unde. in care.

Eram asezat pe iarba, rezemat de salcia unde ma asteptase Niculina, cand imi puneam aceste intrebari. si priveam linia neagra a zavoaielor si nelamuritul intunecat ce se intindea si mai departe.

Fatal acest raspuns trebui sa-mi vina in minte; dar ma scuturai de el ca de o presimtire rea. Haida de. e cu neputinta. un om atat de binevoitor. si care, totusi. daca ar fi vrut. un om. care. cu atata marinimie. cu atata bunavointa. cu atata dragoste. pentru ofiterii. pentru toti ofiterii moldoveni. cum se zice. romanesti.

Am sarit ca ars, de parca salcia pletoasa din spate-mi s'ar fi incordat deodata ca o imensa caracatita, gata sa ma apuce cu chica ei enorma de nenumarate si flexibile picioare: ha, va sa zica eu nu eram primul. va sa zica. obiceiul casei cerea. ca in vreme ce sotul. am inteles. am inteles pana 'n miezul miezurilor. Ha, ha. sa vedem. Sa vedem.

si pornesc ca dus de-o salbateca vijelie. dar ma opresc si rad si pulpanele vijeliei ma infasoara si trec pe delaturi.

Ma intorc, parca sa-i tin piept. nu; dinspre Nistru s'a starnit o vie suflare.

Mogaldeata caracatitei agita si amesteca picioarele negre in fundul oceanului de intuneric. Cu cine am venit in asta seara! Cu Marinescu. el poate fi gasit la Mariuca.

Pornesc intr'acolo si mintea mea nu e rascolita acum decat de picioare care se'nlantue si se amesteca in intunerec; imaginea gratioasa a picioarelor ei de hamadryada incolacindu-se si svarcolindu-se intre membrele lui taranesti. imaginea scabroasa si rascolitoare, revelatoare si torturatoare.

De mult n'am mai venit insotit de Marinescu si nu mai stiu ce-o mai fi cu Mariuca. Usa dela mijloc o vad acum inchisa si o tacere mare domneste in ograda. Noptile se facusera ceva mai racoroase si de buna seama de aceea Mariuca nu mai dormea pe prispa. Dar unde se varase Marinescu cu iubita lui?. si unde-mi era calul? Cateva soapte zugrumate imi atrasera luarea aminte asupra unei clai cu fan. Ascutii urechia. Cineva gemea. o femee. un geamat de placere. Va sa zica, nimerisem.

Starea de surescitate in care ma adusese tobloul nocturn al imbratisarilor Niculinei, renascu deodata, drept in miezul creerului, amenintandu-ma atat de puternic, ca trebui sa ma tin de gard. Simturile mi-se ascutira toate ca lama de brici si ma taiau la cea mai neinsemnata miscare. si totusi in loc sa fug de geamatul stins si rascolitor, il ascultam inainte, il adulmecam, il degustam. Ati cunoscut aceasta curiozitate bolnava, care, la chemarea catorva sgomote suspecte va face sa puneti urechia, intr'o camera de hotel, pe paretele vecin, sau in garderobul care mascheaza o usa condamnata?

Efluvii de zgomote inconsistente imi veneau la ureche, odata cu odoarea fanului uscat, pe care mirosul meu ridicat la puteri copoesti, mi-o aducea in constiinta, rafinandu-mi imaginatia pana la nesuferit. Pumnul inimei imi batea dinauntru in cosul pieptului cu lovituri de ciclop. Ma strecurai prin deschizatura potrivita a portii si ma prelinsei de-alungul gardului pana'n dosul claii cu fan, care cand ajunsei aproape imi mai descoperi alaturi si foarte apropiat o claie mai scunda, parca o manzala langa maica-sa. intre cele doua clai ca intre sanii unei gigante divinitati a amorului etern, Marinescu si cu iubita lui. insa mizerabilii, dovedeau ca nu stiau sa sfinteasca locul pe care-l ocupau cu nevrednicie. Capetele le erau unul la inaltimea celuilalt, dar asezate invers. Picioarele lui Marinescu se intindeau in partea opusa, iar picioarele fetei se lungeau spre mine. Se lungeau si se strangeau; fusta si camasa urmau aceleasi miscari, dar uneori pierdeau ritmul, descoperind albul pielei pana deasupra genunchilor si uneori mai mult. Corpul lui Marinescu se strangea si el si se desumfla ca o armonica, dar contopite la fiintele acestea nu erau decat capetele; obisnuindu-ma cu intunericul observai ca gurile le erau impreunate ca doua ventuze si faceau sfortari ca sa cuprinda si mai mult, iar mainile orbacaiau in nestire, cautand sinuozitatile trupului advers. Mai tarziu, una din mainile lui Marinescu se implanta adanc in deschizatura dela piept a camasei fetei si ramase mult acolo. Fata gemea, se zvarcolea rapusa dinainte de aceasta inclestare fara sens.

Din cand in cand un cap se ridica deasupra celuilalt: din cauza miscarilor brusce fusta se descoperea pana la obscu-ritati ametitoare. Totusi mana fetei, se grabea cu instinctiva pudoare sa puna la locul lor poalele rebele, cu toate ca nu prinsese catusi de putin de veste ca-mi da o atat de coplesitoare reprezentatie.

Instinctul fetei nu se insela; cu ochii debordati de orbite eu urmaream aceasta svarcolire de serpi, cari se intalnisera intre sanii zeitei impietrite, venind din parti opuse si se intredevorau. Totusi privelistea ma nemultumea profund; si cu cat se prelungea, cu cat intarzia ceia ce eu asteptam sa se intample, cu atat ma scotea din sarite. Pieptul mai avea putin pana sa mi se sparga, eram sufocat: ma mir cum bataile de berbec ale inimei nu se auzeau dela o distanta asa de mica. Iar miscarile poalelor erau singura parte a spectacolului care ma intriga cu adevarat. Dar ma exaspera Marinescu. il injuram cu cele mai odioase ocari si-i comandam in gand sa se mai rasuceasca si altfel. La cate-o svarcolire a lui, care strangea unghiul celor doua trupuri, ma incordam ca'n asteptarea unei mantuiri, dar cand unghiul crestea iarasi, intinzandu-si laturile intr'o linie dreapta, ma prabuseam ca'n deschizatura unei trape. imi venia sa ma reped, sa-l iau la palme, ca pentru un exercitiu necontenit gresit pe campul de instructie. Iar timpul inainta greu ca un enorm camion incarcat peste masura. inebuneam. si cei doi inconstienti continuau sa nu banuiasca ce furie imensa planeaza asupra trupurilor lor natange.

Ah, in sfarsit capetele inclestate si-au desfacut veriga.

Doamne, Doamne, ai mila de mine pacatosul! Ei rasufla ca doua perechi de foale, unul in sufletul altuia. Acuma.

Momentul hotarator.

Dar momentul hotarator se prelungeste idiot si nicio miscare din nicio parte. Rasuflam la fel cu ei. Respiratiile lor se calmeaza. Daca nici acum nu m'or auzi. Fata se ridica intr'un cot, Marinescu si-a acoperit ochii cu palmele.

- Ah, nu mai pot, balbae ea cu un glas turbure, ca o drojdie.

- Era sa mor, suera el.

Tacere. Se ridica si el intr'un cot. Se taraste spre ea se apropie. ea nu se indeparteaza. Doamne, Dumnezeule, milueste-ne pre noi. daca s'ar indeparta as sari s'o opresc.

Marinescu se apropie ca un sarpe si ochii lui albiciosi si serpuitori, acum sunt altfel, au sens in noapte, sunt dracesti, sunt adorabili. Se apropie fixand-o ca un sarpe. A paralizat-o cu aceasta privire. Asa. apropie-te Marinescule...

Apropie-te iubitule Marinescu. am sa te propun sergent.

Fata s'a asezat pe sezut. Dar se intinde, se intinde lung si lasciv si nu se indeparteaza. Coatele lui inainteaza, ducandu-l ca picioarele de crocodil si ochii lui. Sa-i fi vazut ochii.

Splendizii lui ochi albiciosi. Ah, cine a spus ca ochii negri sunt cei mai teribili in noapte. vai, acela n'a vazut ochii lui Marinescu. Capul lui a ajuns deasupra mijlocului fetei.

Se inalta, se intinde spre sani necontenit, agale. ah, acest bandit stie sa prelungeasca o fericire. Marinescule tata, asta-i directia fireasca. dar ce-ti spun eu tie. Savantule. iubitule. banditule. Fata nu se misca. Marinescu face deodata un salt; acum nu mai e timp de lungit. Dar saltul lui Marinescu a fost scurt, n'a fost decat sa se aseze cu pieptul spre cer. si-a lasat capul in poalele ei si-acum o indeamna:

- Cauta-mi in cap.

De buna seama fata ii va da una zdravana in capul sec, in capul acela blond si spalacit de neputincios. Dar mainile ei se abat vrednic in parul auriu si vocea ei acum inviorata si placuta, il indeamna:

- Acum mai canta-mi, p'asela cu: "Puse mana mai in gios."

- Mama voastra de mamaligari. Maine te voi tunde No. 1, Marinescule.

Ma indepartai usor spre poarta si racnii de-acolo cu indignare:

- Marinescu.

- Ordonati, rasuna automat raspunsul.

in zorul lui, Marinescu iesi dintre clai alergand in genunchi, apoi sari ca'n zbor in picioare si ma ocoli in traectorie, incheindu-si vestonul si curatindu-se de paie. Apoi la distanta reglementara tranti bocancii unul in altul, scurt si sec, cum scrie la carte, in semn de salut.

- Erai cu fetita ta acolo?

- Da s'traiti.

- Sa-mi evacuati terenul si sa va mutati sus in cerdac. si sa-mi aduci pe Mariuca vaduva in pae, treaza ori adormita. Executarea.

Dar Marinescu nu se mai invarti pe calcae cu promptitudinea dela inceput. El ma vesti ca si astazi a venit vorba cu Mariuca despre mine si ea nici nu mai vrea sa auda. De mai multe ori l-a insarcinat sa ma instiinteze ca n'am ce sa mai caut pe la dansa; si-l intreba de fiecare data daca m'a instiintat. Iar el ii raspundea afirmativ, desi nu-mi spunea nimic.

- Pentru ca vedeam, dom' locotenent ca nu mai dati interes.

- Du-te si scoal-o. Adica stai. ramai.

si pornii eu in odaia Mariucai. intorsei butonul lampei electrice de buzunar si mirosul statut si mucigait, care domnea in casa, nu scobori cu nimic surescitarea in care ma gaseam.

Mariuca dormea greu si nu simti nimic, cand conul luminos, care tasnea din pumnul meu o cuprinse in galbuiul lui violent. Dormea cu capul cazut dincolo de perina, cu gura cascata, cu trasaturile incordate, respirand nesimtit de profund, fara nicio miscare, fara o tresarire, ca o asasinata.

Un colt de velinta ii mai dainuia pe pantec; restul se lasase spre parete, descoperind movilita alba a unui san si-un picior intreg gol pana la incheetura. Oprii lumina, ma asezai intr'un genunchi si in vreme ce-i mangaiam piciorul, ii sarutai indelung sfarcul aspru al tatei. Femeia isi revenea pe indelete.

in cele din urma mana ei mi se infipse in par. Gemu molesita.

- Oi dus pe Anuta?...

Anuta... adica.

- Anuta?. Anuta, da, da. Anuta era fata cu care se juca in pae Marinescu. Vas'zica, dupa. Vas'zica de-aceea.

- Da' ce te-o apucat?. isi reveni ea brusc, retragandu-si mana. Hait' lasa-ma. Fa-i seama Anutei daca ti s'o facut de-asea.

Vroi sa-si desprinda sanul din sarutarea mea, dar sfortarile i-erau din ce in ce mai stinse. Se intinse lunga sub velinte si-mi apuca in stransoarea coapselor mana, care-i mangaia piciorul.

- Se tine bine Anuta, reflecta ea. Da sa stii, cand oi fi gata cu dansa, la mine n'ai se mai cauta. S'o sfarsit d'amu.

Mi-e si ea ruda si la mine nu merge cu pacat. Eu nu sunt Niculina.

Asta era in chip de concesie; pacatul avea sa inceapa deci din momentul in care Anuta va ceda. Dar Mariuca isi da seama ca Anuta va ceda odata. Asta insa, n'o privea pe dansa; privea pe Anuta, era pacatul Anutei.

- D'apoi zi seva. Ce-ai ramas asa ca un peste!.

Pentru ca gasisem ca e mai prudent sa joc rolul lui Marinescu pana la capat, crezui de cuviinta sa-i raspund tot cu fapta. De-altminteri era si timpul. Dar fie ca aceasta mutenie incapatanata ii dadu de banuit, fie ca ochii ei izbutisera sa se dumireasca, se smuci odata si dadu un tipat:

- sine esti. Se vrei?.

Ma napustii asupra-i spre a nu-i lasa ragaz de rezistenta.

- Spune sine esti, ca tip.

Apoi baga de seama singura:

- Domnul locotenent. Aha, asa ti-i vorba.

si Mariuca grasuna se incorda pentru aparare. Nu mai spuse nicio vorba. Nu se auzeau decat rasuflarile noastre scurte si sueratoare. Mariuca era departe de-a avea flexibilitatile si siretlicurile alunecoase ale Niculinei; miscarile ei erau rotunde si scurte, rezistenta ei inversunata. Nu ma asteptam ca in bratele-i rotunjite sa descopar atata putere.

Pentruca lupta se prelungea inutil si stransoarea corp la corp imi ridicase la desperare starea mea sufleteasca, incepui tratative de pace. Dar Mariuca nu vrea s'auda. Fusesem la

Niculina, la nevasta fratelui ei. asta era mare pacat. Daca Niculina n'a stiut ca inainte ma culcasem cu cumnata-sa pacatul ei era mic. Dar pentru Mariuca nu exista scapare; ea stie bine ca eu fusesem la Niculina in lipsa barbatului ei, asa ca vina ei, cedandu-mi, ar fi fost considerabila in fata lui Dumnezeu.

- Astea-s minciuni de-ale tale, ii strigai cu vocea sugrumata. Pe Marinescu, de ce-l primesti in pat la tine, dupa ce se desparte de Anuta.

- Minte, nu l-am primit niciodata, protesta ea, fara inconjur, uitand ce balbaise inainte de a baga in seama cine sunt.

- Daca el ti-o spus aiasta am sa-i scot ochii!

Ragi scandalizata, simtind parca o nevoie atat de furioasa de a ma desconvinge, ca-mi umfla iar de nadejde sufletul clocotitor.

- Auzi solticu' raului. s'apoi cu Anuta se poarta ca cu o fata. Iar Anuta nu mi-e cumnata, mi-e ruda de departe.

- Pacatul e mai mic, desigur, convenii eu. Dar v'as zica l-ai primit.

Ea incerca din nou sa-mi alunge aceasta banuiala cu atata ardoare, ca socotii partida ca si castigata.

- Ei bine, te cred Mariuco, ii spusei, intinzand bratele ca s'o cuprind. insa nici eu cu Niculina n'am avut nimic.

Dar ea, si sarise in picioare si ma intampina cu un strigat teribil:

- Aiasta, nu. Nici moarta.

- Ce esti nebuna?.

Lupta reincepu, de asta data in lungul si'n latul odaii, unde Mariuca dovedi adevarata salbatecie. in lupta corp la corp eram desigur mai puternic; o cuprindeam, o ridicam in sus, o tranteam pe crivatul de scanduri. Dar aci orice sfortare era de prisos.

Ma simteam covarsit, batut, zdrobit. Mainile imi tremurau, nu mai eram stapan pe ele. Cocosat si sovaitor bajbaii spre tinda, caci imi trebuia aerul curat si mult deafara. il gasii, si prabusit jos il sorbii cu atata nesat si atat de mult, ca parca as fi baut cu galeata, la fantana unde se sfarsea pustiul. Binefacatoarea lui tarie ma intrema. Era de tot rece, mai acum spre dimineata si era minunat. Era tot ce poate fi mai bun pe lumea asta. Ma mangae matern pe la tample si-mi potoli bataile necrutatoare ale inimei. Ma ridicai reinviat si dispus si gata sa ma arunc tot mai adanc in sanul lui imens si reparator. Dintre clai, abia acum mi se limpezi in ureche, falsetul inecat in bemoli al lui Marinescu:

Ce-ai aicea fata mare...

Ti-ri bum sam sam...

si chicotirile fericite ale Anutei. imi fu scarba profunda si-mi pregateam mintal accentul imperativ, cu care sa-l trezesc din aceasta toropeala sensuala, in care idiotul se vara fara niciun folos. Cu rautatea interzisului si-a nesatisfacutului, hotarai in minte edictul de revocare al oricarei escapade nocturne, ori diurne, in catunul fara nume. Ba chiar planuii si un raport mai amanuntit asupra posibilitatilor suspecte pe care pozitia acestei gramajoare de locuinte, trebuia sa le suggereze oricarui vizitator.

Cu aceasta din urma rezolutie, pornii. Dar din spate-mi glasul Mariucai, ma sfichiui peste urechi:

- Aiasta ti-e toata voinisia.

ii aruncai o cautatura dusmana, pe care insa, mai mult pentru mine, o prefacui repede intr'una de mandrie dispretuitoare. si pasul mi se desfacu elastic, drept si elegant.

- D'apoi stai odata, ma chema ea din nou. Iaca ti-ai uitat aiasta. ornicu.

Ma pipaii la mana. Catarama slaba a curelei dela ceasornic se desfacuse in zbenguiala si cazuse in pat. intinsei mana, dar ea nu-mi dete ceasul, ci vru sa mi-l puna dansa. intarzia.

- Mai repede, facui nerabdator.

- Da' stai sa nimeresc, rase ea, cu inteles obscen.

O ajutai. Degetele ni-se impreunara. Ea mi-le prinse pe ale mele si mi le stranse. Apoi mi-le alunga, ca sa termine singura lucrul. Iar cand termina ma saruta de-odata dintr'o saritura dibace, pe barbie si se refugie in casa chicotind ademenitor. sovaii ametit si simtii cum tot aerul curat de deasupra se desface ca o tencuiala stricata si cade astupandu-ma sub moloz. Intrai. si aerul statut si muced care ma intampina ca un suflu vrajmas de pivnita parasita nici acum nu putu sa ma repeada inapoi. Mariuca se refugiase in crivatul ei de lemn, dar cand fusei aproape, ea se ridicase pe el in picioare, lipita de perete. Ma avertiza:

- Daca nu te astamperi, chirai.

O apucai de picior si-o doborai in pat. Ea se prabusi cu haz mare, dar rezistenta ii fu tot asa de darza ca la inceput.

- isi bate joc de mine, imi spusei aproape tare, ca sa ma conving in cele din urma de acest adevar. si ramasei prostit pe marginea patului. Ea se ridica si se aseza langa mine.

- Asa vezi, hii de treaba. iaca ce bine iti sta flacau de treaba.

Statea alaturi de mine in camasa aproape cazuta, mangaindu-ma pe mana si asigurandu-ma:

- Nu se mai poate acum. E pacat mare. Dar putem sta si asa. Dumneata nu stii decat cu rusine. Iaca ce bine e asa.

De-afara razbatea acum cantecul lui Marinescu, care se intaratase in voce:

Dar aicea fata mare

Bum bu-rum sam sam...

Idiotul o tinea astfel de mai bine de un ceas. Anuta chicotea. Mariuca tragea cu urechea, amuzata. Aerul de afara da navala inauntru, dar era neputincios in fata mirosului de mucigai, de sudoare veche, de secretiuni trasvite, care ieseau din toalele crivatului, ca dintr'un asternut de sugaci. Iar in aceasta atmosfera viciata, eu continuam sa raman si ma miram singur, cum nu pot sa ma scutur deodata, sa ma ridic desperat, sa scuip si sa plec. Atingerea de apa calduta a bratului Mariucai ma retinea ca si mirosul ei de sudoare. si simteam lamurit cat mi-e de imposibil sa ma desfac din aceasta incleiosare. Un smoc marginas de raze mi se desfacu din gand si reflecta cu slaba lumina, ca dintr'un trecut indepartat, fericirea neasteptata, din care ma rostogoleam tot asa de neasteptat, cu doua ceasuri inainte.

Mariuca rase langa mine.

- Vezi, dumneata nu-mi canti niciodata!, ma dojeni ea.

Dumneata nu stii decat una; sa te-arunci deasupra femeii.

Iaca, zi si dumneata cantecul aista.

Nici acum nu ma scuturai sa plec. Ba chiar putui sa-mi arat regretul ca nu cunosc acest cantec, pentru a-i face placere. incepu atunci sa-l susoteasca ea, tinandu-se dupa glasul lui Marinescu, dela care probabil prinsese mai dinainte cuvintele. Ea radea cu pofta, la fiecare din necuviintele ariei si se uita la mine provocandu-ma sa rad la randu-mi. Iar eu radeam la randu-mi, aspiram mirosul asternutului si-mi reconstituiam cu rautacioasa voluptate in minte mecanismul integrarei prin serii sau recitam in gand versuri ca acestea:

Deasupra casei tale ies si azi aceleas stele...

Sau:

Cupidon un paj sagalnic va ascunde cu-a lui mana Vioriul glob al lampei, mladioasa mea stapana...

Sau:

Nu credeam sa'nvat a muri vreodata Pururi tanar infasurat in manta-mi Ochii mei cautau visatori la steaua Singuratatei.

Contrastul ma amuza. si de-odata, dus de-o inspiratie sireata, incepui sa fredonez la randu-mi spre marea satisfactie a Mariucai, a acestei bucati rotunde de carne si sau, care fermenteaza:

Puse mana mai la vale Bum bu-rum sam sam.

si insotii cu gestul, gradatia cantecului, ceia ce aduse bucuria Mariucai pana la paroxism:

Ce-ai aicea fata mare?

Bum bu-rum sam sam.

Iar in sufletul meu, cadeau ca intr'o fantana adanca, reminiscentele visurilor sublime din anii scolilor, stelele de aur ale ritmului antic:

Odi profanum vulgus et arceo Favete linguis sacerdos musarum Carmina non prius audita Virginibus puerisque canto Bum bu-rum sam sam.

E barba sfintiei tale...

si cand mana mi se inclesta de fer la extremitatea cantecului, Mariuca scuturata de haz, incerca tardiv sa se zbata.

- Eu nu vreau, se impotrivi ea. Sa fie pacatul dumitale.

Eu nu te las. Dar ea se lasa cu incetul, inversunandu-se inca, si soptind ratacita:

- E pacat mare, nu vreau. Nu te las. Sa cada asupra-ti. Nici dinspre clai nu mai venea acuma murmur de cantec.

Numai in gandul meu, odata cu recrudescenta acida a fermentatiilor, picura inainte ecoul eternelor frumuseti: Sic te diva potens Cypri...

in fapt de ziua, inaintam doi calareti tihniti, prin bruma care se depunea pe buruieni, pe parul si pe efectele noastre.

Victoria repurtata, al carei miros inca imi dainuia prin nari, ca si piscatura brumei imi dau o dispozitie deosebita. in fond totul se redusese aci la aceasta impresie olfactiva. Afara de asta, Niculina, in ultima analiza nu mi-a oferit mai mult.

si avusesem tot ce putea sa ofere si aceea. Aveam deci toate motivele sa ma simt atat de fericit de oboseala dulce, pe care o duceam in spinare. incepui deci sa tachinez pe Marinescu.

ii marturisii cum l-am surprins intre clai si el rase cu liniste.

- Bine ma leat, flacau ce te gasesti tu, caporal in armata romana, bati tu drumul asta de-atata amar de vreme si n'ai ajuns de cat aci; am sa propui sa te degradeze in fata intregului regiment. Necinstesti armata.

- He, domne locotenent, dac'as fi vrut.

- Hei. Dac'ai fi vrut. parca merge dupa tine. Esti un papa-lapte.

- Ori cand as vrea domn' locotenent, poarta mi-e deschisa.

- Zi, tu nu vrei, smechere? si de ce nu vrei mofturosule?

- He, dumneavoastra va vine sa luati cu gluma dom' locotenent; da de cand poama e coapta. Da iaca ba, nu vreau eu s'o culeg.

- Astepti sa se faca malaiata si sa pice singura in gurita dumitale.

- E he, nu santem chiar asa de prost dom'locotenent.

Da'e mai bine asa cum fac.

- Ma, invata-ma si pe mine sa ma multumesc numai cu atat si-ti dau leafa mea pe trei luni.

- E mai bine dom' locotenent. asa cum faceti dumneavoastra, face toata lumea. si pe urma ti se uraste. pe cand asa. ca mine. par'ca nu te-ai mai satura.

- Ma, iti dau leafa mea pe un an. daca ma faci tu sa mi se urasca.

Dar Marinescu o tine intr'a lui: cu muierea traesti o viata intreaga, pe cand o fata e cu totul altceva.

- Bine ma, tu vrei s'o iei. Asta-i alta socoteala atunci.

- Ba n'o iau. ce s'o iau. ca nu m'oi insura pan' aste locuri. da se chiama, ca daca am gasit-o fata. Sa ma bucur si eu de lucru asta. nu se mai gasesc acum fetele asa usor, dom' locotenent.

- Vai de bucuria ta. tu oltean esti ma zabaucule.

- Pai asa e si la noi, dom' locotenent. intai petreci cu fata, ca daca gresesti incep copiii si pe urma ai alta grija.

- Bravo, ma desteptule. Dar daca vine ordin de plecare.

- s'apoi dac'a veni? Mai rau o sa-i paie ei de mine asa.

Ne apropiaram de posturi. Pe alocuri bruma se intindea in plagi mari, fosforescente la lumina ultimelor stele. Marinescu, ramase putin mai in urma, dupa ce ma intrebase ingrijat:

- Dar e vorba sa ne mutam dom' locotenent?.

Iar la raspunsul meu negativ si distrat, el insista:

- Va rog sa-mi spuneti si mie dom' locotenent, barim din ajun.

- Par'ca eu o sa stiu.

Pe urma, repezindu-si scuipatul hat departe cu un bobarnac sigur din varful limbei, el inchee si pentru mine, dar mai mult pentru el:

- Da-o dracului de viata, dom' locotenent. Daca nu-i mai pune omu' nitica frumusata, ce dracu sa mai alegi dintr'ansa?

Nu-i raspunsei; pe dispozitia mea de animal satisfacut, incepuse intai sa fulgue si apoi sa ninga straturi dese de cenuse. Ma revazui in odaia cu odor alterat a Mariucai, ma revazui zbatandu-ma ca un turbat, dedandu-ma la giumbuslucuri si viclesuguri lubrice, cantand cantece obscene, ca sa-i fac voile si sa-i surprind farmecele-i flasce. O clipa, in seara ce trecuse, crezusem ca am descoperit la randu-mi o frumusata, poate trecatoare, poate cine stie cum, propriei mele vieti. Dar totul se mistuise in neant, in acelas straniu galop, in care venise. Singura mea izbanda din toata aceasta noapte si din toata aceasta aventura si din toate aventurile mele, ramanea prin urmare doar Mariuca vaduva, cu car-nurile moi, in care-si gasisera potolul deavalma soldatii si caprarii mei. Pe aceasta o cucerisem cu adevarat cu cantecul si cu sufletul.

Iar alaturi de mine mergea acest taran cu ochii ca albusurile oualor de rata si care cu drept cuvant nu gasea decat o usurare josnica in imbratiserile Mariucai; dar care, tocmai de aceea nu se grabea sa faca o Mariuca din fetiscana lui.

Chiar aicea, atat de departe de satul lui, in catunul fara nume si fara loc pe harta, pe unde el era trecator si unde nici nu visa sa se aciuieze, el tinea totusi dinadins sa prelungeasca acest inceput de iubire frageda, cu pretul cumplitelor zbuciumari dintre claile propice, el continua sa idealizeze ceiace ar fi putut oricand sa transforme intr'o albie de porci.

incepand sa refac domol bilantul trecutului, constatai speriat ca eu nu facusem decat sa ma complac intr'o astfel de albie, la care el nu recurgea decat din extrema necesitate; alergai speriat de-alungul intregului trecut dela caz la caz, dar peste tot ma intampina porti zavorate, gol imens, smarc perfid si lacom. Cum? Fusesem intr'adevar atat de singur?.

Doamne, n'as fi crezut-o. Poate numai Marusea. care vrea sa ma pedepseasca cu maritisul ei.

Aud de-aici vuetul raului. Nimeni, nimeni, nimeni!

Dar imi mai ramanea rusoaica.

si inviorat de aceasta suprema nadejde, zmucii haturile si dadui pinteni lui Pafnute ca si cand as fi stiut c'o gasesc la capatul galopului, care incepu.

Ma duceam des la Niculina, dar intre noi acum nu puteau fi decat usoare strangeri furise, saruturi focoase dar repezi; cand o inlantuiam, trupul ei trasarea tot timpul si vibra ca o varga, iar ochii fugeau necontenit spre aceiasi blestemata ferestruica. Era de neinteles! Daca Serghe Balan nu era cu adevarat acasa atunci cum ar fi putut intra in odaia de alaturi, decat trecand prin curte, batand poarta, troncanind pe scari si facand zgomot pe salita cu palimar. Chiar daca ar fi sosit in varful picioarelor si tot l-ar fi tradat broasca usei vecine, pe care o incercasem si eu de mai multe ori, ca din intamplare, gasind-o totdeauna incuiata. imi lamurii, ca obisnuinta o facea pe Niculina sa indrepte ochii repezi intr'acolo; dar fara a fi convins deplin ma ferii sa-i cer explicatii, nici s'o intreb, daca din soprul foarte solid si bine fieruit care se sprijina pe paretele din dos, nu razbate cumva vreo intrare intr'una din celelalte incaperi ale casei.

Serghie Balan ne gasea deobicei intr'o conversatie animata, ne privea incruntat si preocupat si se grabea sa se intereseze de subiectul vorbirei noastre, schimbandu-si dispozitia ca prin farmec. De cate ori ma hotaram in gand sa bag de seama, ca trebue sa-mi raresc vizitele, de atatea ori, la despartire, el se plangea ca vin prea rar si ma asigura ca s'ar simti prea fericit daca as lua masa obisnuit la dansii. Dar privirea Niculinei avea atunci eclipse vagi, clatinari inselatoare, o nesiguranta pe care se straduia in van s'o goneasca prin rasul ei clar si hotarat, ca ramaneam decis sa fiu cu mare bagare de seama.

Cand eram singuri vream s'o fac sa-mi impartaseasca temerile pe care ar fi putut sa le aibe, dar ea-mi primea cuvintele cu sclipisuri ironice in rasul ei nepasator, ba chiar uneori se prapadea de haz cu atata zgomot, ca nu stiam daca trebue sa rad voios la fel cu dansa sau sa ma consider deadreptul jignit de putina pasare ce arata, cand era vorba de mine.

Totusi in lipsa lui Serghe - se intampla odata sa mancam fara el - putui potoli una din cele mai grele nedumeriri ale mele: aflai fara date precise, despre trecutul Niculinei.

Era cu adevarat fata unor razesi bogati precum banuisem; ei traiau si-acuma in stare tot asa de infloritoare ca inainte, dar nu mai vreau sa stie de dansa. Aveau nu numai mosie, dar si case in targul unde Niculina incepuse gimnaziul. Ea tocmai terminase trei clase, dar la inceputul celei de a patra intalnise pe Serghie, pe atunci nacealnic1 de naloguri - un fel de functionar al fiscului, probabil un simplu agent.

ii placu flacaul chipes mai mare ca ea cu vreo sapte ani si-l aduse parintilor, care alungara indata pe pretendent, iar pe dansa o pedepsira zdravan. Fata avu totusi curajul sa se refugieze la dansul, iar Serghie, destul de abil, singur o readuse la parinti. Cum jocul se repeta nu odata, lucrurile mergeau poate spre impacare, cand un eveniment naprasnic se ivi pe nepusa masa: nacealnicul de naloguri nu putu raspunde de oarecare fonduri cu prilejul unui control si ca atare fu indepartat din slujba si pus o vreme la pastrare.

Parintii se facusera foc si-si turnau cenuse in cap; dar Niculina stia, fara a mai astepta explicatiile lui, ca numai pentru a ajunge la mana ei, el confundase visteria tarului cu avutul propriu. Asa ca, peste un an si mai bine, fu de-ajuns, un ravas adus de un

1sef al unui serviciu sau al unei institutii (civile, militare sau religioase); conducator - Din rusa, nacealnik. milog, o sueratura in noapte, ca ea sa-si ia intr'ascuns bocceaua si sa purceada pe drumurile nestatornice ale Basarabiei, spre catunul fara nume.

incetul cu incetul, cu staruinti si dibuiri oarbe, ghicind dinainte fiecare nou amanunt, o facui sa duca povestea pana la capatul, unde fu cu neputinta de ajuns, chiar din prima zi.

Totusi, cand cunoasterea fu complecta, Niculina paru sincer amarata de limbutia ei; imi arunca acum aceeasi privire vrasmasa, cu care ma impartasise sub nuc, unde trebuise sa ma urmeze, in prima seara, dupa venirea sotului ei. Mai tarziu ea cauta sa-mi schimbe parerile, dand drumul iar rasului ei limpede si sonor, batand din palme si strigandu-mi ca mi-a insirat o poveste de roman.

- N'ai vazut. tot ce-ti trasnea intai tie prin minte, eu spuneam ca e asa.

Dar se gandise prea tarziu la aceasta stratagema. si chiar daca s'ar fi gandit mai de vreme.

Iar seara pe care o asteptam cu atata nerabdare veni in sfarsit. intelesei ca a venit chiar din chipul cum Niculina deschise usa. Era acuma iarasi intreaga si numai a mea. Dar timpul nu ingaduia nicio intarziere, ori cat luasem din vreme cele mai strasnice masuri. Miera grozav de greu sa ma desfac din aceasta imbratisare fierbinte si setoasa, doboratoare si necontenit avantata al carui potol era cu greu de ajuns dupa atatea zile de asteptare. Ma desprinsei totusi, inclestandu-mi toate fibrele vointei intr'o suprema sfortare, folosindu-ma de o clipa a ei de atipire.

- Unde te duci, tresari ea speriata, ridicandu-si bustul gol din asternuturi.

- Ma duc sa arestez pe barbatu-tau.

Ea bulbuca niste ochi, cat nucile de vara, dar atitudinea mea rezoluta si grava o puse cu adevarat pe ganduri.

- De ce trebuie sa-l arestezi?

- Pentru ca e contrabandist.

- A.

Zambi cu rautate.

- si de unde ai sa-l iei?

- De la Nistru. Am sa ti-l aduc legat, indata!.

- Dumneata, cand ai venit in casa lui, nu te-a legat nimeni.

Nu-i raspund si strang hotarat ultimele catarame. Niculina cobora din pat si-si petrecu camasa.

- Vezi grabeste-te, glumi batjocoritor.

- Fii sigura c'ajung la timp, ii intorsei tonul cu promptitudine.

Cand fu sa ies, ma opri cu mana pe umar.

- N'ai sa faci asta.

- Ba inca cum.

si luand-o de mijloc:

- Ca sa vad pe cine iubesti tu puicuta.

si-mi lovii pintenii zornaitori ca un militar vesel si plin de foc, care pune datoria lui deasupra oricarei afaceri de inima.

Ceia ce place si mai mult la femei. Cu toate ca s'ar parea dimpotriva dac'ai judeca dupa aparente si dupa Niculina, care se grabi sa ma avertizeze:

- Daca-i faci ceva, sa nu mai vii aci, ca-ti scot ochii.

Raspunsul meu fu un ras larg, franc, militaresc, care parea ca spune: Ho, ho, fetito, fii pe pace, vom vedea noi la urma toate astea.

Ea ma inlantui deodata si ma trase spre mijlocul odaii.

Vezi asta, spuneam eu!. O desprinsei cu eleganta si indelungi sarutari.

- Ai rabdare, copilito. peste un ceas, mult doua, sunt inapoi. daca nu cumva il gasesc legat gata pe scumpul vostru sotior. ah, o sa fac un haz cu dansul. Care pe care, nene Serghie? am sa-i spun.

si rasei cu pofta adevarata. Sarutai iar pe Niculina si tinand-o la piept ii susotii in ureche, gadiland-o cu rasufletul meu cald:

- si dupa ce-l plasez cu paza buna in maghernita, iti garantez ca-l voi asigura: Despre Niculina sa n'ai grija. Sunt eu aici. Ha, ha, ha. si-acum, noapte buna, nene Serghe.

Aci luai mana Niculinei si o scuturai.

- Noapte buna, eu mai ma duc asa putin prin imprejurimi. Ha, ha, ha, ha.

Niculina ma privi tot timpul cu un zambet imprecis, oarecum zeflemitor. Nu puteam sti daca-mi admira cinismul, dar nu gaseam alta definitie acestui zambet, care aci imi incuraja exuberanta, aci parca mi-o ingheta sub joasa temperatura a sarcasmului.

- Ei Niculina, nu mai spui nimic?.

- Du-te, du-te. da-i zor.

si se indeparta singura spre pat dand drumul unui hohot atat de voios ca ma ului de-a binelea.

Ma indreptai totusi spre dansa, o stransei zdravan la piept, cu toata impotrivirea ei, strigandu-i: "Binecuvanteaza-ma!" si pornii in pas cadentat care trebuia sa-i aminteasca si de afara, ca dela ea pleaca un militar la datorie. Ea deschise usa repede, dupa mine si-mi striga:

- Fii binecuvantat!.

Iar hohotul care insoti aceste vorbe ma urmari si ma improsca pana departe in noapte. Eram doar eu singur cu el pe ulita satului, in drumul spre Garneata si spre Pafnute.

Singur, grozav de singur in aceasta noapte, care deborda ca o apa agitata de intunerec, se intindea pana la inceputul vietii mele.

Scarsnii. Totusi eram cel dintai, cel dintai sosit in fata femeii astia, pe care hohotele ei nu-l puteau orbi. Ea trebue sa vada lucrul asta, si sa deschida alti ochi dinaintea chipului meu. Alti ochi. pe care-i si vedeam mari si uimiti.

- Haiduceaso, credeai ca ai de-aface cu. ori cum chema pe inaintasul meu aicea. pe locotenentul. pe.

Cum dracu il chiama Doamne.

Noaptea aceia fu un iures peste tot malul Nistrului de sub paza mea. Gasii pe Cebuc, care era de serviciu dormind si pedeapsa lui fu sa mai fie de serviciu inca trei nopti in sir; ii dadui timp de odihnit ziua, cu recomandatia expresa sa nu paraseasca pentru niciun motiv pichetul si sectorul in toata aceasta vreme. Cebuc imi raspunse cu un ranjet sarcastic, de smecher care ma are la mana. Era tocmai ceia ce asteptam cu mare nerabdare. ii varai mutra mea contractata intr'o expresie la fel, drept in mutra lui si dincolo de limitele vizibilitatii distincte, ceia ce, de sigur, dadu trasaturilor mele aparente schimonosite si exagerate.

- Daca-ti inchipui tu ca am sa permit cuiva sa-si lase datoria in randul al doilea, apai te inteli amarnic camarade.

Te leg si te trimet in lanturi la consiliul de razboi, ai inteles?.

inchid ochii la multe, complectai rezolut si suveran, dar serviciul inainte de toate. Iar pentru c'ai raspuns obraznic la darea ordinului, ai sa faci patru nopti.

- N'am raspuns nimic, sa traiti.

- Atunci cinci.

si ma indepartai calm asteptandu-l sa vad, daca mai e curios sa vada pana unde i se poate intinde pedeapsa. Dar Cebuc ramasese stei de piatra in pozitie drepti.

- S'a inteles?

- inteles, sa traiti!.

Acum gasii de cuviinta ca e cazul sa-i explic ca pentru mine si ranjetul sarcastic e raspuns obraznic. Disciplina era salvata. Pe urma ma abatui ca o vijelie dealungul intregului sector. Nu mai gasii nicaeri prilej de dat pedepse, dar nici urma sau stire de Balan. Soldatii erau cu totii in febrila patrulare si ma intampinara cu toata rigoarea cuvenita.

Risipii in vant totusi cateva injuraturi zadarnice, la care soldatii imi raspunsera cu ridicari din umeri. Lucrul era posibil; Nistrul face atatea cotituri ca ti-ar trebui un regiment intreg sa-i supravegheze fiecare meandru, in partea asta.

Toata noaptea baturam ca sa gasim locul pe unde trecerea ar fi fost mai cu putinta si gasiram numai pe-o intindere de doi chilometri, treizeci si opt de ferite intortocheri.

Interdictia cazuta pe capul lui, fu pentru Cebuc, o mare lovitura. Dar o suporta incruntat, insa cu resemnare. Lucrurile mergeau acum struna si regularitatea lor, ma facea adesea sa-mi arat multumirea. Cebuc tresarea atunci si mustacioara lui neagra si lucioasa se zburlea sub nasul gras si usor acvilin, parca adulmecand in aer o recompensa ceva mai pipaibila ca bunaoara ridicarea interdictului. Fireste asteptarea fu zadarnica.

Femeia care-l urmase din targ si pe care-o instalase in catunul fara nume, veni sa-l vada intr'ascuns. Totusi fu vazuta si de asta data mi se raporta. Dadui ordine severe, chiar in fata lui, de urmarire, arestare si chiar tragere, in caz cand "oricine-o fi sa fie" persoana urmarita, nu da ascultare somatiilor legale. Continuai totusi sa primesc rapoarte asupra unei calarete, care nu se supune somatiilor, ci o ia la galop, indata ce intalneste patrula, fara sa se teama de gloantele ce se trag dupa ea. Pe de alta parte, Garneata ma informa ca Cebuc i-a trimes vorba acestei nebune chiar printr'ansul, ca daca mai cuteaza sa vie, va trage chiar el, Cebuc. Notai in carnetul meu sufletesc cu satisfactie aceasta strasnicie a plutonierului, care deocamdata nu era decat platonica, dar nu ridicai pedeapsa. O zarii chiar eu pe nebuna, disparand si reaparand dupa tufisuri, si Pafnute trebui sa faca in zadar dovada de zburdalnicia picioarelor lui. Trasei chiar in sus cu revolverul, dar femeia nu opri.

si intelesei cu acest prilej ca si soldatii mei, cand o vedeau atat de aproape, ca unii ce'o cunosteau, greseau cu o iota linia catarii.

Cand ma hotarai, in sfarsit, sa ma duc la Niculina, pierdui la intrarea catunului curajul de a'i infrunta sarcasmul si, drept pretext de amanare a intalnirii care ma nelinistea, cautai s-o vad pe aceasta amazoana furibunda. Era si ea de asemenea o moldoveanca rasarita si dospita din plin, cu zdravene picioare si maini voinice. Era mai inalta si mai dezvoltata decat Cebuc. O chema Matrona, pronume pe care abia si-l ingaima. Tot timpul cat ii vorbii, amenintand-o cu oprirea definitiva a ingaduintelor de pana acum, daca mai indrazneste sa mai calce linia de paza, statu cu capul in pamant, cu ochii aproape acoperiti de valurile incruntaturilor.

Maxilarele i se strangeau energic, parca ar fi vrut sa se rapuna unul pe altul, dar nu scoase un cuvant. Nu ridica ochii si nu facu tot timpul alta miscare decat sa comprime si dezdoaie o basmaluta colorata, pe care-o avea intamplator in mana.

Cred ca nici nu m-a vazut. Cand plecai, amenintarile mele devenisera din cale-afara de teribile. Asta n-o opri sa fie surprinsa in noi cavalcade desperate. fericitule Cebuc.

in sfarsit iata-ma-s dinaintea Niculinei. Statea pe jumatate tolanita in pat si cetea. Mai tarziu vazui ca cetea o carte de Amfiteatrov. (Ce nume; acum auzeam intai de el). stia ca trebue sa fiu eu cel care am batut la usa; ridicase ochii de pe carte si ma astepta cu zambet linistit.

- L-ai adus pe Serghe? fura cuvintele cu care ma intampina ridicandu-se. E legat afara?. si pe urma se porni pe ras:

- Vai, ce strasnic e locotenentul meu. Vai. Va iii.

- Pastreaza-ti laudele pentru cand se va intoarce.

- Cum, ai sa-l iei si de-aici?

- Nu, daca a ajuns aici e scapat. Dar sa vedem daca are sa treaca de linia zavoaelor.

- N'ai sa faci una ca asta! ma ameninta sagalnic cu degetul. Haide, fagadueste aici ca n'ai sa-i faci nimic, daca-l prinzi.

- Eu sigur ca n'o sa-i fac nimic. Dar nu stiu ce i-or face acolo unde-l voi trimete.

- Leaga-te aici, ca n'ai sa-l trimeti! imi intinse ea mana molatec.

- Ba poti sa nu-ti faci nicio nadejde, nevestica draga.

Daca sunt eu aicea, ce nevoie mai e de el. si m'asezai langa dansa, cuprinzand-o de mijloc.

- Dar e casa lui aici.

- Ne vom muta in alta parte.

- Eu nu plec din casa asta niciodata. il astept aci.

Pentru ca va veni. cu toti vagmistrii si toti saldatii tai.

Pe urma se puse iar pe ras, ma saruta si-mi trase capul pe sani:

- Cat de copil esti. ti-a nazarit asa pe-un biet om.

Nu'ntelegi ca el a plecat la oras. la Balti. el face afaceri acolo. noi din ce vrei sa traim?. Nu e frumos sa banuesti asa si sa urasti pe-un om care te-a primit cu atata bunatate.

Hm. pentru asta ti-ar trebui o buna urecheala. Ai noroc ca te-am lasat sa intri prea mult in sufletul meu. altfel ti-as fi tras zavorul pentru totdeauna.

Ma uitai adanc in ochii ei sa vad pana unde jocul apelor din funduri era al sinceritatii si de unde incepeau cercurile minciunei si ale bataii de joc, dar cine putea vedea in aceste negre fantani fara sfarsit? Atat doar intelegeam acuma: un mic cerc, unul singur cel putin ondula si crestea acolo si pentru sufletul meu.

si de aceea, pentru prinderea lui Balan aprinsei din nou, pana la exces si salbaticie, zelul plutoanelor mele. Oamenii erau acum ca zavozii ciobanesti in lanturi; asteptau doar semnalul Niculinei ca sa le dau drumul, turbati si infometati de-alungul zavoaelor. Prevenita in mod obisnuit de Serghe, sau de rarul ei instinct, Niculina trebuia sa-mi infraneze iarasi in noaptea asta sau in noaptea urmatoare, dar totdeauna la timp, avanturile ravnei fara sat pentru frumusetile minunatului ei trup. Un bizar rest de pudoare, sau eterna perfidie femenina o facea sa lase neaparat la apropierea sotului ei o distanta intre ea si amantul eventual, pe care interesele acestuia ii permiteau sa-l aibe. Era poate si aceasta naiva stratagema, un imbold mai mult pentru dansul, sa puna in sufletul lui de sot, ce se resemneaza a fi ultragiat, deasupra a orice, interesele comune si dorinta izbandei finale.

Ceeace-mi asmutea si mai mult nerabdarea de a sti insfarsit ce intreprindere finanta dumnealui cu un capital atat de scump! si teribila perspectiva ce mi se deschidea acum, mi-o punea inaintea ochilor intrebarea care-mi ramanea de facut privitor la Niculina, in cazul cand m'as fi trezit pe nepusa masa in fata unui bine organizat sistem de spionaj. Avea ea sa-si insoteasca barbatul in plimbare pedestra si cu alai, la Chisinau?

Minunea se implini repede; Niculina insasi baga de sama la urma ca fara sa vrea a fost nevoita sa-si vanda astfel barbatul, si primii povestea cu negotul dela Balti, amuzat nespus si o batui pe umar recunoscator:

- iti multumesc, iti multumesc. Ma duc sa-i ies inainte. Ea facu uimita un gest de oprire, apoi isi musca mana, apoi intinse bratul spre mine in semn de conjurare, pentru a-l lasa in cele din urma in jos si a da drumul unui ras pirpiriu:

- Daca il cauti la Nistru, poti sa-l astepti mult si bine.

Zavozii fura deslegati. Timp de trei nopti nimeni nu mai stiu propriu zis ce-i somnul in detasamentul meu. Iar in a treia noapte, catre zori Serghie Balan fu prins. Mi-l aduse chiar Cebuc, care-si facuse un punct de onoare din arestarea contrabandistului. Pentruca, spre marea mea liniste sufleteasca dupa excesiva perchezitie ce-i facuram, trebuiram sa conchidem ca in niciun caz nu putea fi vorba de un spion. L'am desbracat la piele, i-am pipait cu luare aminte toate cusaturile, i-am examinat tabachera, cartoanele tigarilor, tutunul din ele, cutia cu chibrituri, cutele cismelor si crapaturile talpilor, negrul de sub unghie - dar n'am gasit nimic. Drept care, i-am comunicat cu o mare, cu o imensa satisfactie:

- Gaspadin Serghie, am marea placere sa te previu, ca dela munca grea de ocna, te-ai invartit la o bagatela de cateva luni de inchisoare corectionala.

Dar Serghie ranjea calm, cu aerul ca asculta o sotie de-a mea. Un musafir al lui, un intim al casei, nu putea face decat o gluma cu astfel de amenintari, chiar fagaduind pedepse mai reduse. Celelalte doua persoane, pe care mi le adusese plocon Serghe, ascultau vadit de acru prognosticurile mele penale, isi apropiau capetele si incepeau sa turue pe limba lor. Erau probabil sotul cu nevasta. Nu-mi dadui osteneala sa ma informez dela talmaci sau dela Cebuc, care ii cercetase.

Nu ma interesau; principalul era Balan. Barbatul mai scund decat insotitoarea-i, dar mai spatos era imbracat cu dolman greu, cu caciula de miel brumarie si cu cisme crete, trecand de genunchi. N'as fi putut spune daca era neras de trei saptamani sau daca asa avea obiceiul sa-si poarte barba.

Femeia era neverosimil de alba si zdravana - prin locurile astea era un facut cu aratosenia si voinicia femeilor! - purta palton barbatesc cu guler de blana, mototolit si plin de noroi, pe cap avea caciula tot de blana. Din cand in cand se oprea din conversatie si ma privea cu ochi largi, coborand fruntea, de parca ar fi vrut sa ma vada pe deasupra unor ochelari inchipuiti.

- Noi cat o sa luam pedeapsa, domnu' ofiter?, ma intreba ea pe ruseste, limba pe care o cunosc foarte putin.

ii raspunsei romaneste si Serghe Balan se grabi sa-mi serveasca de talmaci:

- O sa luati cateva zile de inchisoare sau daca aveti rude pe-aici o sa va alegeti numai cu amenda. Dar daca n'aveti pe nimeni in Basarabia, dupa ce va ispasiti pedeapsa, o sa va treaca inapoi peste Nistru. Ar trebui sa va trec de-acuma inapoi, dar deocamdata sunteti necesari la ancheta ce se va face lui gaspadin Serghe, prietenul meu.

Barbatul crezu ca trebue sa repete in idis sotiei sale ceea ce Serghie ii transmisese pe ruseste dupa dialectul meu; iar femeea cu toate ca stia ruseste si intelesese limpede dela cel dintai, totusi il asculta cu atentie si pe el si aproba din cap in rastimpuri.

- Avem, avem rude destule ma asigura ea pe ruseste si schimband o privire cu sotul, incepura deodata repezit sa faca bilantul neamurilor de dincoace de Nistru.

Serghe Balan ma privi ranjind cu inteles, clipi din ochi pe furis spre mine si grai:

- Daca domnul locotenent ar vrea, ar putea sa va trimeata de unde-ati venit, cu toate rudele voastre. Dar domnul locotenent e bun.

Nu intelesei rostul acestei linguseli si-l privii nedumerit.

- E bun, ii raspunsei, cum putui, pe ruseste, dar isi face datoria.

si-i lasai pentru a-mi continua redactarea raportului. Cu perchezitia, cu interogatoriile se pierduse ziua toata, asa ca trebuiau expediati abia in dimineata urmatoare.

Amurgul cobora acum de vreme iar din seara asta aerul deveni apasator. Cu toate ca fusese senin pana acum, stelele nu mai aparura, decat vag, sub o pojghita laptoasa ca ochii lui Marinescu. Pe urma nu se mai vazura de loc. Suflari fosnitoare incepura sa curga printre salcii dinspre fluviu.

O atmosfera grea si nelinistitoare plutea peste tot.

Cand revenii la dansii, Serghie Balan continua sa vorbeasca ruseste cu femeia; indata ce ma vazu el ii facu semn din cap spre mine si continua sa-i turue inainte razand.

Femeia ma privea din cand in cand pe sub sprancene, apoi se uita spre barbatu-sau. Acesta era la oarecare departare si intors cu spatele. Parea preocupat de alte lucruri si privea suerand printre buze, spre salciile si spre tufisurile care-si trageau deasupra asternuturile noptei, estompandu-si contururile; dar urechea lui se vedea bine cum cauta, precum o floare amortita lumina, spre convorbirea celor doi.

Ea-i spuse ceva in idis si el ii raspunse deasemenea in idis sumar si rastit, intorcandu-se si mai mult cu spatele.

Pe urma ii mai spuse ceva si tacu iarasi brusc, pentru a reincepe in mai multe randuri, scapand cuvintele in rapaneli scurte de mitraliera. Nu mai era in afara de noi pe batatura ingusta a pichetului, decat paznicul lor si mai incolo cele doua sentinele. Garneata surveni un moment, pentru a-si cauta ceva in baraca si se indeparta in graba.

Atunci femeea se apropie de mine zambitoare, intrebandu-ma de cand am invatat ruseste - limba pe care ea ma incredinta c'o inteleg foarte bine - si daca-mi place Basarabia. Conversatia se prelungi mult, femeia radea si-si da ochii peste cap. Prin negura observai privirea lui Balan, licarind spre mine. Caporalul Marinescu se ivi si conduse pe cei doi prizonieri in baraca; paznicul lua loc la usa. Apoi Marinescu se invarti pe-alocuri, cautand sa-mi prinda vederea, de buna seama privitor la femeea care ma tinea de vorba. Dar pentru ca nu-l intrebai ce doreste si cum partenera mea devenise foarte volubila in cuvant, el se indeparta. Streina se amuza de ruseasca mea, ma corija, facand haz mare si tinea mult sa stie dela mine deosebirile de impresii pe care mi le facuse femeia rusa, evreica si moldovanca - curiozitate pe care incercai zadarnic sa i-o satisfac, vocabularul meu rusesc neajutandu-ma sa alcatuesc un raspuns atat de complex. Noaptea se lasase compacta si pacloasa. Cand incepui sa dau semne ca a sosit momentul incetarei unei atat de placute conversatii ea se precipita spre mine, rugatoare:

- N'aveti sa ne treceti inapoi domn' ofiter.

- Nu doamna, v'am spus!. daca aveti rude pe-aci nu veti primi decat o usoara pedeapsa.

- Avem destule. si la Chisinau, si la Calarasi, si la

Bender. La Bender avem pe.

ii amintii ca mai mi le insirase de trei ori pana acum, asa ca era inutil. Dealtminteri lucrurile astea ramaneau sa fie spuse si dovedite autoritatilor prin fata carora aveau sa treaca.

- Putem dovedi tot, ma asigura femeea. Numai sa astepte pana facem scrisorile. ca sa vina toate rudele noastre si sa ne cunoasca. Numai dumneavoastra sa nu ne treceti inapoi.

- Nu doamna, va promit. v'am promis. S'a terminat.

si acum, pentru ca e tarziu. poate sunteti obosita.

- A nu, eu nu sunt obosita. o daca e vorba de mine.

- Dupa atata drum, cat ati facut.

- O, asta nu e nimic, fata de ce am patimit noi, pana acuma. si ca sa ne intoarceti indarat peste noapte. Sa ne destepte si sa ne treaca inapoi. Sa suferim iarasi. Ma gandesc la el, la sotul meu. pe el are sa-l impuste. numai sa va spun domnule ofiter.

La gandul ca iar are sa-mi indruge o poveste interminabila si semi-inteligibila facui un semn ceva mai larg, spre a fi zarit prin intuneric de sentinela. Femeea il prinse si ingrozita, se precipita iarasi spre mine:

- Mi se pare ca v'am obosit destul domnu' ofiter. Iertati-ma va rog. dar sa ne trimiteti la dumneavoastra in tara. facem si inchisoare si tot. numai la el, numai la el, ma gandesc.

Sentinela s'a apropiat si asteapta in tacere.

- Trebue sa va las sa va odihniti, nu-i asa? adauga ea, apropiindu-se si mai mult si coborand privirea in pamant, ca si cand ar fi asteptat ceva, mi se paru un raspuns al meu de protestare, de retinere.

Dar pentruca imi acoperii cu mana semnificativ, un indelung cascat, ea, dupa ce privi iarasi nelinistita la sentinela, arata spre baraca mea de scanduri:

- Aicea stati dumneavoastra, domn' ofiter. Aveti odaita aici. Ah, tare as fi curioasa sa vad cum isi poate aranja un barbat tanar o odaita, fara ajutor femeesc. imi dati voe domn' ofiter.

si inainte ca sa articulez ceva, ea si disparuse inauntru.

- Aveti spischi, domnule ofiter.

Dar inainte ca sa-i raspund, degetele ei le si dibuira pe masa. Aprinse lampa, privi in juru-i, razand si frangandu-se din sale. isi desbumbi mantaua fara s'o scoata inca si incepu sa-mi aranjeze cartile, turuind necontenit cate ceva in legatura cu fiecare gest savarsit. Apoi isi ceru voe sa-si scoata mantaua, pentru ca-i era cald. Pe dedesupt avea o bluza rosie-deschis, care strangea din greu un bust zdravan si debordant. Bratele erau voinice si rotunde, de sub tivul rochiei se iveau pulpe carnoase, precis arcuite si dardaitoare. Ma apropiai tremurand si ea ma primi in moliciunea pieptului, cu aceleasi cuvinte fricoase:

- Nu-i asa ca n'aveti sa ne trimeteti inapoi, domn' ofiter?.

Raspunsei doar cu o miscare plictisita din maini, dar destul de elocventa si bratele ei ma inchisera indata in zdravana lor carapace.

Bucuria asta neprevazuta i-o datoram deci lui Serghe Balan.

Afara, darabana ploii batu cateva tacturi raslete pe acoperisurile de scanduri. Pe urma toate darabanele cerului pornira, se amestecara, continuara sa se repete, pana nu se mai auzi decat un singur huet, apasat, inabusit, monoton.

Disdedimineata prizonierii erau gata de plecare. Ma asteptau invaluiti in zdrente de ceata joasa, decorand compacte ziduri de fum, de care linia ochiului se spargea la cateva zeci de metri, fragmente de copaci si de acoperisuri, ca intr'un teatru sfasiat, pavoazat de molcome falfairi cenusii. Sotii conversau linistit langa o radacina. De cate ori traversam batatura, ochii lor ma urmareau nelinistiti, pe urma ea spunea ceva si sotul inclina barba nervos si afirmativ. Serghie Balan ranjea. El inca nu credea ca-l voi trimete la comandament. La asigurarile mele repetate, clatina din cap neincrezator.

ii explicai din nou: ocupatia lui avea o rubrica speciala si destul de ardeiata in lege. Dar Serghie radea; mai ales cand ii spusei ca pentru el o sa dau sentinela deosebita, asta pentru dansul insemna tocmai trasatura de burete.

Dar atunci o discutie vie, aproape violenta, isbucni intre cei doi soti, ca din senin. Ne uitaram cu totii intr'acolo, fara sa intelegem nimic. Sotul gesticula perorand cu o ardoare neobisnuita si cu cea mai sincera indignare. Sotia raspundea cu franturi de vorbe, daca mai putea sa-si faca loc si cuvantul ei in aceasta avalansa de manie.

Brusc gaspadinul se indreapta spre mine cu pas ferm si incepu sa-mi declare ceva prea complicat si prea repede pentru putintele noastre de intelegere reciproca, incat dadui in mai multe randuri din umeri. La drept vorbind ceva, ceva, mi se parea ca inteleg, dar tocmai ceia ce intelegeam eu ma indemna sa arat ca habar n'am de ce-mi vorbeste. Atunci doamna porni si ea incoace cu pas si mai ferm de cat barbatul ei:

- Domnu' ofitir, ma intreba ea mai rar, mai rezumat si mai precis. Nu v'am spus eu ca sunt sora de la dumnealui?

- si arata pe domnul.

Cuvantul rusesc care corespunde notiunei de sora mi-era necunoscut si de-aceia ramasei inca nedumerit.

Reconstituii insa rostul acestei ciudate convorbiri, cand doamna intoarse intrebarea, in chipul care convenea cunostintelor mele in limba lui Tolstoi.

- Nu v'am spus eu aseara. ca dansul frate la mine?

Si-mi zambi imperceptibil.






Rusoaica - Partea 01
Rusoaica - Partea 02
Rusoaica - Partea 03
Rusoaica - Partea 04
Rusoaica - Partea 05
Rusoaica - Partea 06
Rusoaica - Partea 07
Rusoaica - Partea 08
Rusoaica - Partea 09


Aceasta pagina a fost accesata de 680 ori.