• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Rusoaica - Partea 07

- Ah, ho. iaca da. ca nu ne prea intelegem in toate cu dumneavoastra din tara veche. Apai bani, intelepciunea voastra, asa cat s'ar cuveni sa fie platita asa isprava, eu n'as putea purta cu mine, ca mai rau mi-o fi cu ei, decat fara ei. Dar daca marirea-voastra mi-ar da sa ma indop bine, ca sa-mi tie pe mai multa vreme si mi-ar mai umple sacul cu cateva pite sa-mi fie pe cale, iar cand m'oi intoarce de mi-o da un rand de primineala, niste botfori care i-o arunca vre-un moscal si o buleandra cu mai putine gauri de cat aiasta de pe mine, ca mine nime nu s'o gasi multamit pe lume. Alunec niscaiva carboave as mai putea duce daca luminatia sa s'o indura sa-mi dea si din aselea pe deasupra, ca daca sunt primenit se chiama ca am cu ce sa le fac cinstea a le purta.

O pereche de bocanci scalciati, dar pentru el imparatesti si niste ciorapi de lana gasii pentru Ilia chiar de-acuma. ii mai dadui niste pantaloni de flanela si un pieptar de blana de oaie, iar pentru cap o caciula reformata. ii aratai in schimb o cojoaca zdravana de postav rusesc captusita cu iepure, niste pantaloni de pielea dracului si un veston vechi si degradat, dar plesnit numai intr'un cot. Astea toate vor fi pretul cel adevarat al ajutorului sau; pe deasupra trei sute de lei la luna si hrana asigurata cat timp va servi pe Valia, daca ea va voi sa ramana pe-aproape, cata vreme eu voi mai fi nevoit sa slujesc pe Nistru.

il ospatai zdravan si vrusei sa-i dau tot felul de merinde pentru drum, dar el nu primi decat paini si doar un bidon de tinichea invechita, pe care i-l umplui cu rachiu tare. Ma ruga sa-i ingadui sa treaca ghiata mai inaintea celorlalti.

inca de cu zi va fi in Dubosani si va iscodi fara preget. Valiei ii va grai asa, ca un ofiter, nu cel pe care-l stie ea, a auzit de intamplarea ei si s'a mahnit tare rau, c'a fost data indarat, cu toate ca se pricepea asa de bine la cantat si avea atata invatatura. Iar asta mai ales l'a intristat peste fire, ca si el a cetit strasnic de multa carte ruseasca si tare mult i-a placut; si mare fericire a fi pentru dansul sa intalneasca un suflet de fata asa cum sta scris in cartile rusesti.

ii explic lui Ilia de ce tin mult sa-i spuna numai aceste vorbe si el pricepe de minune si reproduce cu o exactitudine uimitoare, chiar dela prima repetitie tot ce i-am spus.

Dis de dimineata telefonul ma chiama cu alarme prelungi.

"Individul Serghe Balan, inalt, forta ierculeana, parul castaniu inchis, ochii albastri, mustata galbena, barba rasa, a evadat de sub escorta, pe cand era transportat la o confrun-tare." "intamplarea s'a petrecut intr'o padure, individul si-a rupt legaturile si a legat cu ele pe paznic de-un copac, nenorocitul ramanand in aceasta pozitie trei zile." Eram delegat sa fac in toiul noptei o descindere inopinata la locuinta contrabandistului din catunul Tohatin (!?. - Tohatinul era la 12 kilometri si era mai aproape de resedinta judetului de cat sectorul meu, dar puterea executiva nu ezita cand avea de numit localitati, despre care Serviciul Geografic abia acum lua cunostiinta).

Pe la amiaza telefonul ma chiama iarasi: Balan evadase de mai bine de o saptamana cu concursul unui complice - ale carui semnalmente mi se dau de asemeni - si al soldatului de escorta, care fusese cumparat. Cuprins de teama, soldatul revenise in padure, - se crede secondat de un al treilea individ - in mijlocul careia statuse legat burduf de-un trunchi de copac, doua zile si trei nopti, in miez de iarna. Era nemancat si aproape mort de frig, de sete si de oboseala si e de mirare cum nu murise de-a binelea. A primit sa sufere astfel pentru a insela bine pe descoperitori, pe care fireste ii astepta ceva mai de vreme; dar a dat de banuit prin faptul ca el pretindea sa fi ramas in pozitia asta de mai bine de-o saptamana, ceia ce era cu totul de necrezut.

Pe la trei dupa pranz telefonul ma chiama iarasi: soldatul pe moarte in spital a mentinut ca a fost atacat de tovarasul lui Balan, care l-a liberat pe acela; ca, de frica raspunderei nenorocitul a cutreerat toate satele si catunele din preajma padurei ca sa convinga pe cineva sa vie sa-l lege, pentruca, dupa ce fusese desarmat, desi s'a rugat in genunchi de cei doi banditi sa-i faca aceasta gratie, acestia au refuzat ranjindu-i in nas. Abia a patra zi a gasit un biet crestin care s'a indurat sa-l lege zdravan, fara mila, pentru ca izbanda simulacrului sa fie deplina. Soldatul - pe nume Cotoarba, tot un basarabean, a refuzat insa, sa denunte pe crestinul care i-a venit in astfel de ajutor si s'a incapatanat sa nu-i dea numele pana a intrat in coma. Cum din declaratiile lui rezulta insa ca binefacatorul cu pricina a venit in fiecare dimineata si in fiecare seara cu mancare si cu propunere de a-l inveli peste noapte sau a-l aduce acasa - propuneri pe care insa legatul le refuzase cu indarjire -era limpede ca atat descoperitorul din dimineata treia al celui legat cat si binefacatorul misterios erau una si aceiasi persoana; astfel c'a fost readus la instructie, lansandu-se asupra-i mandat de arestare.

E curios ca mi se mai dau aceste amanunte, pe care telefonistul le risipea din rutina in toate punctele unde trebuise sa vesteasca si sa transmita dispozitii in legatura cu disparitia lui Balan; totusi le-am ascultat infiorat de drama descrisa atat de sumar si intr'un stil atat de administrativ, ale carui interesante particularitati imi scapa la reproducere din cauza repeziciunei transmiterei. De asemeni mi se pare curios ca organele de urmarire si-au adus aminte de Balan, abia dupa ce soldatul de escorta a fost gasit legat, intr'o padure.

Curios. Dar mai curios pentru mine si mai interesant era ca Serghe Balan scapase acum mai bine de o saptamana; iar azi se implineste tocmai bine saptamana, decand am gasit pe Niculina zdrobita de boala, dar intr'o stare de beatitudine sufleteasca, precum n'o mai vazusem niciodata.

Diagnosticul mi se lamuri.

Zdravana batae! apreciai cu toata obiectivitatea. Dar de ce numai batae? Bine, bine; deobicei pana aci merge pedeapsa romanului dela tara, in asemenea imprejurari: dar aici nu e vorba de un taran oarecare, ci de Serghe Balan.

Ori glontul e rezervat pentru. hm.

De ce Niculina imi ascunsese toate astea, de ce ma primea atat de fericita, de ce ma strangea cu atata putere si ma sfatuia sa vin ziua si numai ziua, iar noaptea insotit numai de moscali? intelesesem ca frica ei crescuse intre timp, dar daca isi luase pedeapsa de ce se mai temea?. il mintise de buna seama ca totul n'a fost altceva decat laudarosenia mea. Foarte bine, foarte bine. dar de ce, daca nu vroise sa-l tradeze, sub un pretext sau altul, de ce nu-mi pretinsese sa incetez deocamdata vizitele. ba inca tocmai dimpotriva.

Hm, noaptea ce vine, va fi poate cu surprize.

Am pornit cu Garneata, cu Gherascu, tiganul zdrahon si voinic cat o stanca si cu inca un soldat. in locul acestuia din urma as fi vrut sa iau pe Marinescu; dar cu toate cautarile a fost imposibil sa-l gasim.

- Mi se pare ca el ne-a luat-o inainte. impartasesc lui Garneata.

- Doamne pazeste. e pe-aci.

- Atunci se teme sa nu se puna rau cu catunul.

- Se teme sa nu se puna rau cu pielea lui.

Am ajuns la Niculina la primul cantat al cocosilor. Omul luat pe deasupra a ramas la poarta cu panda si cu calul.

Eu cu Garneata si cu Gherascu, am intrat. Casa era in intunerec: Garneata si-a indreptat revolverul spre usa prin care eu nu intrasem niciodata si care da in incaperea dela mijloc, de unde razbatea spre odaia Niculinei ochiul de ferestruica albicios si suspect. Eu am batut la usa Niculinei.

Trebue sa bat de mai multe ori, pana cand lumina se aprinde.

- Cine e? mi-ajunge in urechi glasul cu intrebarea, atat de obisnuite.

- Eu Niculino, deschide.

- A. dumneata.? (ea pastrase obiceiul de-a ma tutui numai in intimitate).

- Am venit cu ucaz. si cu oameni. sa ridicam pe domnul Serghe. Ce zici? Nu e cu suparare?.

- A.

Tacere. si pe urma usa se intredeschide. Femeea nalta ne intampina cu lampa ridicata sus, cu o mana tinandu-si in dreptul gatului un fisiu rasucit in pripa. si-a varat in picioarele goale pantofii cu toc inalt, iar parul lung si negru i-e revarsat tot, pe spate si pe umeri.

- Ce v'a gasit?. ma intreaba glumet si familiar.

- Am venit sa facem perchezitie; Serghie Balan a scapat de sub escorta si trebue sa se gaseasca aci. Daca nu se da de buna voe, va fi rau de el.

- I'auzi una ca asta. se mira ea ironic. si dupa ce ne considera sugubeata in tacere: - Vroiam tocmai sa blestem pe cel care-mi turbura noaptea, dar cum vad mi-aduceti o veste care ma umple de mare bucurie. Apoi, domnule ofiter si oameni buni, pana acum n'a dat pe-acasa.

- A fugit de-o saptamana. se amesteca Garneata.

- si abia acum i-ati prins de veste? continua ea ironic.

Dar isi ia repede seama si se preface in saga, jignita: -

I'auzi, i-auzi. necredinciosul. pe unde si-o fi petrecand noptile de-atata vreme?.

Apoi ridicand lampa si mai sus:

- Iaca poftiti intrati, dar mai repede ca-mi raciti casa. Precum vedeti nu-i nici in pat. - apoi aplecandu-se - nici sub pat. nici pe cuptor, nici nicaeri. Sa vedem dincolo.

si ese inaintea noastra pentru a ne arata in acelasi chip si odaile invecinate, pe care sunt atat de nerabdator sa le cunosc insfarsit. Ea scotoceste singura in toate partile, desface usile dulapurilor, ridica lazilor capacul, lumineaza chicotind si cuprinsul cutiilor dela scrin, in care n'ar incapea niciun purcel. Pe urma ne ia dupa ea afara, la grajd, la staul, la cocina porcilor, la cotetul pasarilor. insfarsit, aratandu-ne gradinita cu nucul despodobit si fundul albastru al livezei ninse, ne recomanda:

- Pe-acolo duceti-va singuri. si batandu-ma usor pe umar, imi rade cristalin in fundul urechei:

- Dumneata stii seama. Mie mi-e frig! si fuge in casa facand haz mare.

Am cotrobait totul, pana la salcia pletoasa, ale carei ramuri cazute si desgolite se lasa ca niste franghii intepenite in pamant. Ma reintorc la dansa; ma primeste cu tifla unui:

"L'ati gasit?" sgomotos de vesel.

- Asculta Niculino, ii spun cand sunt numai eu cu ea.

Tu stii tot asa de bine ca noi. tu ai stiut inaintea noastra ca el a scapat.

- Daca tu zici.

- Lasa glumele. A venit de-o saptamana acasa.

- Pe semne.

ii strang pumnul cu putere.

- Ma doare.

- Unde-i acuma?.

- Iaca, tocmai asta vream sa te intreb.

- Sfarseste odata!. o zgudui cu putere.

- De ce nu mi-ai spus pana acuma.

- Va sa zica dumneata nu saguesti.

O privesc drept in ochii razatori si o smucesc drept in pieptul meu. Parul i se desprinde de pe umeri si se lasa tot spre podea. ii strivesc sanii de mine si-mi aplec deodata ca o pasare de prada, ochii incordati drept in lumina ochilor ei, suerandu-i in auz:

- Atunci cine te-a batut?

Rasul ingheata, privirile posnase se vitrifica. E randul meu sa rad cu hohote. O imping usor deoparte, sarutand-o, in semn ca nu-i port niciun necaz pentru tacerea ei si strig triumfator:

- Dar nu va scapa.!

Apoi pocnind calcaiele, o salut cu afectata galanterie si cu un sarut, trimes cu varful degetelor.

Dintr'un salt ea m'ajunge, m'apuca de mana si cu cealalta impinge usa pe care o deschideam.

- Unde te duci?.

si ma cuprinde cu ciuda par'ca si cu disperare.

- Lasa-ma. sunt oamenii afara.

- Duca-se la dracu'. si ma trage cu putere dupa dansa.

- Unde-i Balan.

- De unde vrei sa stiu.

- Te-a batut?.

- M'a batut.

si chicotind usor, complecteaza: - Pentru tine.

Mainile-mi patrund lacome, ca niste capete de serpi, ca niste serpi cu cinci capete spre sanii darzi si apoi pe sub subtiori. Suntem inca in picioare si ea-mi desface infrigurata centura si nasturii mantalei.

- Sunt multi?

- Cine?

- Cei de-afara. moscalii.

- Trei cu mine, patru.

Tacere. imi rasfrange mantaua spre spate, imi cuprinde mijlocul.

- Putini. foarte putini. ti-am spus, doar, noaptea sa aduci mai multi. si chiar daca vii ziua, sa nu vii singur.

- De ce mi-ai spus asta?

- De ce? intreba ea mirata.

Apoi considerandu-ma ingaduitoare si dragastoasa:

- Pentru ca e tare. intelegi, e tare. pe toti v'ar preface in faramituri, daca ati fi putini.

Apoi mangaindu-ma pe par si privindu-ma, lung in ochi:

- El nu va indrazni sa intre daca va sti ca e asteptat de soldati. ii adulmeca de departe. insa singur n'as vrea sa te gaseasca aci. mi-e frica.

- Ah, da. l'ai asigurat ca n'a fost nimic intre noi. si daca ma va gasi singur.

Ea-si micsora tot mai mult ochiii, privind prin fruntea mea mai departe de mine; surase trist si sopti intru tarziu.

- El stie.

- I-ai marturisit?

- Nu. n'a inteles din glasul gurei mele, dar a inteles totul din glasul ochilor mei.

- si te temi sa nu.

- Nu ma tem de nimic. Vreau. trebue sa-i spuna si glasul, ceia ce a aflat dela ochi. Nu ma tem de nimic. Dupa ce m'a zdrobit, mi-a sarutat mainile si picioarele. Dar nu trebue sa ne gaseasca impreuna singuri; cand esti cu soldatii, insemneaza ca ai venit sa-l cauti. Altfel. nu stiu ce a pregatit. pentru tine. De aceia nu i-am marturisit totul limpede.

- Dar daca-l voi prinde.

- Nu-l vei prinde.

- Ma opresti tu?

- Nu-l vei putea.

- si daca totusi?

Ridica din umeri.

- Va sa zica, nu-mi ceri sa-l scap.

Rase:

- Nu, nu. prinde-l, prinde-l. daca poti.

si ma mangae iarasi pe barbie ca pe un copil. O scuturai de

solduri si-o stransei iarasi, soptindu-i infrigurat:

- Niculino, de ce vrei sa ma aperi de mania lui. Eu nu-ti cer asta. Nici nu vreau. Ma umilesti prea mult.

- Pentru ca ai inceput sa-mi fii drag, isi lipeste ea obrazul de al meu.

- Niculina, suer atunci zugrumat, dar ca sa-mi dovedesti asta trebue sa i-o marturisesti si lui. Sa ne lasi in voia noastra. si care-o fi mai tare.

- El e mai tare. s'apoi eu nu vreau sa-ti dovedesc nimic.

Ochii nostri s'au apropiat pana dincolo de marginile vederei si orbeste, ei se scormonesc tot mai adanc, cu lacomie de adevar si dorinte.

Mantaua mi-a alunecat de pe maini. Apuc pe Niculina de mijloc si o ridic cat pot, pentru a-i arata ca nici cu mine nu prea e de gluma.

Dar ea rade cu capul cazut pe spate si continua sa ma mangae, pe-un obraz, ca pe-un copil, care se grozaveste.

Ce-as putea sa cred, din tot ce mi-a marturisit Niculina?

Vrea sa ma atraga in vre-o abila cursa si ma sfatueste sa vin necontenit cu insotitori, tocmai pentru a-mi para vre-o banuiala fata de dansa? Cam complex.

A inceput cu adevarat sa simta pentru mine ceva mai mult decat satisfacerea unui capriciu sau decat placerea de a ma intrebuinta ca o minge, pentru jocul cu sufletul barbatului ei? Mie greu sa ma inveselesc prea mult de noutatea asta, cu toate ca as dori-o nespus. Acest neasteptat sentiment e cu atat mai de pret, cu cat soseste atat de tardiv. O, daca ar fi adevarat, as incepe asaltul final cu entuziasm si incapatanare, prin aceasta oricat de mica spartura. As invinge cu siguranta: adversarul are dezavantajul obisnuintei si al simplitatei lui brute. Dar nu pot sa cred, cum as dori, cu toata pornirea, cu tot elanul, cu toate cantecele sufletului meu, in portita ce mi se deschide de-abia acuma, par'ca anume, in aceasta reduta masiva, in care-si are adanc inradacinata domnia, vechiul stapanitor.

As fi preferat sa nu mai mi se arunce in picioare, indoelile astea, as fi dorit sa pastrez intact pasul meu saltat spre dulcele vis, pe care-l tae in doua raul de ghiata.

Asa insa, aceasta minunata imagine tesuta din poveste si dorinti, incepe sa paleasca fara voia mea; va resista ea, scumpa fata ratacitoare, cand va fi aevea, fatalei comparatii cu zmeoaica din catunul fara nume'? Dar iata, aceasta mistuitoare curiositate a inceput acum, sa ma incerce staruitor. in setea-mi de deplinatate, de exclusivitate, miza mea a cazut pe figura inca acoperita de mister si confuz.

si tremur, asteptand intoarcerea, pe care niciun trisaj de asta data nu va fi in stare s'o abata, intr'o parte sau alta, a roatei norocului.

Dela plecarea lui Ilia, talmaciul n'a mai propus refugiatilor gasirea si aducerea Valiei, in schimbul liberei treceri.

Dar au trecut de atunci zile multe si cu cat trec inca, altele si altele, iar semn de viata nu mai am dela vagabond; cu atat nesiguranta si gandurile negre ma coplesesc. N'a mai gasit-o in Dubosani? S'a multumit cu ce i-am dat si a renuntat la sarcina si la rest? A fost prins cu desagul incarcat si cu rachiul si a fost arestat? Sau - si asta e intrebarea al carei ghimpe imi apasa mai adanc inima - Valia nu vrea sa-l asculte! Ma mangai insa cu gandul ca de existenta mea n'a stiut niciodata, asa ca nu ofenseaza propriu zis sufletul meu, refuzand sa dea ascultare lui Ilia.

Se teme oare de vre-o cursa? Dar ce cursa, cand insusi colonelul n'a tratat-o ca pe-o persoana periculoasa, ori macar suspecta? isi inchipue cu adevarat ca ofiterul despre care-i povesteste Ilia a aflat de intamplarea ei si vrea sa-si mai alunge catva timp uratul cu dansa, ca s'o arunce mai apoi iarasi peste Nistru, sau - si aici inviorai doar o clipa, ma prabusesc apoi sub povara grea a inutilitatei sfortarilor mele - banueste ca tot Iliad, caruia i s'a schimbat poate sectorul, incearca s'o atraga iarasi si vrea sa-l pedepseasca astfel cu neincrederea, cu nepasarea si cu dispretul ei.

Nu mai stiu daca trebue sa las iarasi pe talmaci a rosti fagaduiala stiuta. Dar incep din nou sa scormonesc pe fugari. Cel dintai care-mi deschide portita ispitirilor, un moldovean de dincolo, dospit din plin si malaet, cu grai sa i-l tragi din gat cu sfora par'ca ma priveste uimit, lasand sa-i scape un licurici in cenusa ochilor.

- Cu bundra turchiaza si cu cusma brumarie. nu, repeta el, cu ochii cascati in amintire.

- Da. da.

- Cu bundra turchiaza si cu cusma brumarie. nu, n'am vazut.

- Dar cum era atunci?

- D'apoi se sa fie?

- Barisna, de, pe care ai vazut-o.

- D'apoi n'am vazut nicio barisna. ca femeile noastre nu-s barisne.

Dar a doua zi, un ovrei tot asa de crescut si malaet in miscari, dar ager la vorba si la chip, imi marturiseste ca e de fel din Chisinau, ca a trecut "la ei" ca sa scape de armata, nevoind sa renunte la vechia cetatenie, ca a hoinarit tot timpul intre Odesa si Tiraspol, alungat de frica si de mizerie, ca s'a tras in urma intr'un sat moldovenesc mai in sus de zona oraselor.

- Ce sat

- Aisi la Dubovaiiar...

- Du.

- Da. Dubovaiiar.

.Ca a asteptat acolo, ajutand taranilor la munca, venirea inghetului ca sa poata trece mai usor Nistrul inapoi, ca abia noaptea trecuta si-a luat curajul in dinti, ca vrea acum sa se intoarca la parinti si se va duce la domnul colonel, singur, de buna voe, sa-l faca saldat roman.

- Cum te chiama?

- Arun... Arun Ster, sa traiti.

- Numai daca domnul colonel o mai fi bucuros de oaspeti mai baete.

- Da de ce sa nu fie, cand eu vreau. Cand domnul avocat dela Chisinau ne-a facut hartiile ca nu trebue sa facem armata, nu ne-a spus ca apoi trebue sa ne ducem peste Nistru. Eu n'am vrut sa nu raman cu romanii, eu numai de armata am vrut sa scap. daca domnul avocat asela ne-a luat banii si ne-a mintit.

- Chemati pe Marinescu.

Marinescu, pe langa sarcina de magazioner, indeplineste si pe acea de furier al detasamentului.

- Ordonati.

- Ia vezi Marinescule in dosarul vechi, pe care tu l'ai luat in primire dela cel dinainte, mi se pare ca e un ordin acolo, cu astia cari au refuzat cetatenia romana si s'au expatriat de buna voe. mi se pare ca p'astia nu putem sa-i primim.

- Da dece sa nu ma primiti domnule ofiter, cand eu vreau acuma sa fac armata, cand eu n'am plecat de buna voe, cand eu am iscalit numai de armata, dar incolo ce aveam eu cu romanii. ca in satul unde am stat pana acum m'am avut asa bine cu moldovenii.

- Cum, si acolo la Dubovaiiar acela sunt moldoveni?

Unde vine satul asta?. Pe harta mea nu e. E departe de Dubosani?

- De Dubosani? D'apoi tot una este. Dubovaiiar pa ruschi, da Dubosani, pa moldavschi.

- De ce nu spui imbecilule mai repede, ma reped la dansul si- l zgudui de umar. Vino incoace.

Fiul ratacit, ma urmeaza cu ochii holbati de groaza:

- Sa traiti, domnule ofiter, dar eu acolo afara de moldoveni, n'am mai vrut sa stiu de nimeni. Eu numai cu ei stam de vorba si cand vedeam comiteta fugeam cat puteam. Va jur dom locotenent ca n'am avut nicio vina.

- Asculta aici.

- Ascult sa traiti, dar asa este, eu uite. stam cu moldovenii si le spuneam, asa sa am parte de parintii mei ca este asa un rai al lui Dumnezeu aicea si ca asa mare pacatos am fost eu.

- Ei bine, taci odata.

- Tac sa traiti, dar eu va jur pe parintii mei, ca nu i-am mai vazut de trei ani, domnu' locotenent si nici pe sora, si nici pe fratele. asa sa am parte de ei. si daca dumneavoastra ma trimeteti inapoi. niciodata n'o sa-i mai vad.

Ca eu daca s'o lua ghiata, apoi eu in Nistrul aista ma inec.

Asa sa am.

- Sfarseste odata, pentru numele lui Dumnezeu.

- Am sfarsit, sa traiti, izbucni intr'un plans zbuciumat, histeric si fara lacrami.

Astept sa treaca furia crizei si-l intreb domol:

- Acum vre-o trei, patru saptamani, asculta bine aici.

- Ascult, sa traiti.

- Cine a venit acolo si a tras la un culac, pe urma a plecat si peste o saptamana a venit iar.

Ovreiul arunca doar o singura privire in gandurile lui si apoi intreaba la randu-i:

- Fomee sau barbat, domnu' ofiter?.

- Fomee.

- Spui tot sa traiti domnu' ofiter. Este. spun tot. eu n'am nimic cu asa ceva domnule ofiter, si-si freca pumnii unul intr'altul - era una. o barisna cazacioaica. Valentina Andreewna, domnu' ofiter. eu o stiu pentru ca era satu' mic. dar altfel unde vedeam rusi eu fugeam. eu numai cu moldovenii domnu' locotenent.

- Ei, spune ce stii de ea.

- Tat, domnu' ofiter va spun, inghiti el in sec. Apoi incepu sa-si miste buzele in gol, ca scolarii cari nu-si aduc aminte bine lectia - si nu spuse nimic.

- stii sau nu stii?

- stiu, izbuti el sa scape prin clantaneala subita a dintilor. A. a. a. vrut sa treaca Nistrul si s'a intors.

Ati gonit-o. asa s'a auzit acolo. Da eu cred, tot asa. ca dumneavoastra.

- Ce crezi, c'a mine.

- Ca. ca. e o spioana.

Aci Arun isi alungi misterios buzele lui dolofane ca o pereche de crenwursti spre urechea mea:

- Vrea sa mai incerce.

il apucai cu putere de mana:

- De unde stii asta?.

Arun a sarit trei pasi inapoi.

- Zau, ca n'am niciun amestec, domnu' ofiter. e satu' mic, iertati, se stie tot acolo. eu nici n'am vrut sa ma uit la dansa. asa sa am parte de. da' va spun tot ce-am aflat: a cumparat si pe soviet. ca are bani si stie zice din lauta. eu spun ce stiu pentru ca eu trebue sa spun, pentru ca eu am sa fiu saldat incurand si am sa jur. daca ea a fi o spiona si o ticaloasa, apai - aci iar se apropie misterios

- Ea are sa va pice la mana.

- Arun Ster, mi se pare ca ai sa ramai aici.

- Eu nu sunt vinovat cu nimic domnu'. Ce stric eu daca m'ati intrebat, eu.

- Ai sa-ti vezi incurand parintii, Arun.

- Sa traiti, domnu' locotenent, se repede el sa-mi sarute mana.

- si fratele.

- Oi, Efraim.

- si sora.

il fixam drept in ochi si rotunjeam in minte conditiunea, pe care ma pregateam sa i-o arunc deodata, cu glasul si mai mult cu ochii drept in ochii lui pentru a-i insufla tot curajul si speranta, de care ar putea fi nevoe: "Daca te vei intoarce. si la noapte vei veni cu Valia si cu Ilia."

Arun ma priveste cu ochii muiati in fericire si eu zabovesc ca mintea lui sa se umple pana la ultima fibra de mirajul intoarcerei la sanul alor sai. Dar inainte sa iau cuvantul hotarator, el incepe deodata recunoscator, sa-mi impartaseasca si ultimele cunostinte:

- Eu stiu bine domnu' ofiter, daca vreti sa aflati aiasta.

Ea mai a incercat sa treaca. dar i-e frica. sa nu o nimereasca iar saldatii... si acolo in sat. toata lumea o invata sa astepte ca are sa vie unu' care o s'o treaca ca nici mama lui Dumnezeu nu prinde de veste. E unu' dat dracului.

Unu Serghie, dupa aicia de undeva. pe el il asteptam si eu, da, vedeam ca tot intarzie. s'apoi eu nu prea aveam bani, dar vream sa-i dau scrisoare catre tatal meu. A mai facut el treceri. si cu luntrea. Pe el il asteapta acum.

Ca si sovietu' i-a spus. Iaca va spun tot domnu' ofiter.

Sovietul e inteles cu Serghie asela.

- Sa fure bagajele la bietii refugiati.

- Dumneavoastra stiti tot domnu' ofiter, ma priveste el cu excesiva admiratie. Dar nu fura. I-a furat bagajele barisnei un' altul, care a dus-o aci la Dubovaiiar si peste noapte o fugit. Dar Serghie e foarte cinstit. Io iaca va spun. el multi a trecut. si vream sa-i dau si eu scrisoare.

Cu Serghie ai toata increderea. El e un tare fioros si bandit, dar cinstit. Toti i-au spus barisnei sa-l astepte pe el si-l asteapta. S'o gasit asa altii sa-i zica barisnei ca stiu vadu' lui Serghe. Dar ea nu se increde. ea asteapta pe Serghe. s'o duca pe vadul lui. asa tare se teme acum de saldatii si ofiterii dumneavoastra. adica si eu. si. o sa fiu. se teme tare de saldatii nostri.

- Am gasit domnu' loconent, se apropie Marinescu.

Asa e. domn' locotenent. Nu putem sa-i primim.

- Domnu' locotenent, se vari Arun in mine.

- Va sa zica, ea numai prin vadul lui Serghe vrea sa treaca.

- Da, sa traiti, domnu' locotenent. da eu, eu nu mai vreau sa mai stiu de ei!. Eu, eu. v'am spus totul domnu' locotenent. Ca ei uneltesc cu Serghie si cu soviet cu tot.

Marinescu se pregateste sa citeasca, dar il opresc:

- Ia vezi de cand e datat. Sunt doi ani de-atunci?.

- si mai bine.

- A mai fost reinoit?.

- N'am mai gasit nimic.

Poftesc pe Arun la un pahar cu vin. El ma priveste uimit, ca si cand i s'ar fi parut ca am rostit vre-o vorba de om care si-a pierdut subit deplinatatea mintilor, ori cel putin l-am luat in batae de joc. Dar cand il imping pe usa bordeiului,

- El se descopere inca de-afara, - si cand il intreb daca i-e foame si fara a-i mai astepta raspunsul ii tai eu singur felii de paine si ordon sa-i aduca jumatatea de pui rece ramasa de eri, el nu mai poate sa-si stapaneasca lacramile.

- Dorinta mea cea mai sfanta, ma asigura el cu glas tremurat, stergandu-si ochii, e acum sa fac armata domnule locotenent.

- Bravo Arun, acum hai sa bem cate-un vin.

Acest Arun Ster este o adevarata comoara. Mancand ma impartaseste cu noutati sensationale. Acum vre-o zece zile, un individ span si cu ochii albastri a sosit in satul Dubosani, si cand a dat cu ochii de barisna Valia, a cazut in genunchi si a inceput sa se inchine, sarutandu-i pulpana bundrei:

- Tu esti, tu esti sfanta mantuitoare! i-a zis el. Pe urma pentruca se stransese lume, n'a mai adaugat nimic, si s'au indepartat amandoi, dar s'a aflat mai pe urma, ca omul acela o stia de mica si-i fusese sluga tatalui ei, in vremurile cele bune.

- Asta cine-o scornise, ea sau el?

- D'apoi dac'o fost scoarna eu socot ca si unul si altul, c'asa o crezut tot satul si omul s'a facut acum servitorul ei. Mi se pare ca eu am mai vazut pe omu' asela in Dubov.

in Dubosani. si unii zaceau ca o mai trecut el de multe ori raul. dar pe semne ca tot pe Serghe il asteapta...ca am vazut-o si ieri in deseara, cu omul acela dupa dansa. ii tinea cutia dela scripca. Veneau cu capul in pamant si niciunul nu cuvanta.

Iliad, iar ma viziteaza, sa-mi propue, tinand in seama ca trecerile cele mai multe se savarsesc pe la mine, ca sa-mi mai imprumute din oamenii lui; ar fi dispus sa-mi dea si o sectie. ii raspund agasat ca n'am nevoe si la miscarea lui prea nestapanita de desamagire, ii lamuresc refuzul cu cateva motive atat de streine de ceia ce poate sa-l doara pe el, si-l privesc atat de firesc si atat de departe de marea lui intamplare, ca nu mai insista. Ma considera totusi pe furis sau cu intoarceri subite de ochi pe sub sprancenele scoborate, ca si cand ar vrea sa-mi surprinda pe fata, vre-o umbra ascunsa. Sunt insa atat de voios, ca, el nu intarzie sa ma numeasca prietenul cel mai bun al lui si singurul pe care s'ar bizui pana si la cea mai crunta nevoe. Ma lauda astfel cu nerusinata exagerare, dar nu mai pomeneste niciun cuvant de Valia; il vad bine insa, ca asteapta sa pronunt eu cel dintai numele scump. insa, nici nu ma gandesc; ii vorbesc si rad cu el despre atatea nimicuri, de par'ca niciodata n'ar fi fost vorba intre noi de o Valie. si el nu stie daca trebue sa-si intareasca increderea in mine, tocmai din aceasta pricina sau sa se incrunte si sa se desparta dusman. Pana la urma lucrurile stau astfel si cand ne despartim mana lui joaca intr'a mea. Dar tot nu pomeneste numele, acum cel mai sfant pentru amandoi.

Abia am asteptat sa plece cel care ma proclama cu dela sine chibzuinta, virtutea amicitiei personificate, abia l'am asteptat sa plece, pentru ca, Doamne, ma grabesc, am de lucru. Din ziua venirei lui Arun, am intreprins o cercetare meticuloasa a malului Nistrului; am patru oameni cu mine, cu armele in banduliera si'n mana cu unelte. Masuram cu o ruleta, suprafata cu suprafata, ocolim si cotrobaim pe sub toate colnicele, ciocanim toate salciile scorburoase, dam la o parte nametii invartosati si rezidurile putrede in locurile suspecte, ne coboram pana'n linia apei inghetate si ne ridicam pana la marginea din afara a zavoaelor ori a palcurilor de trestii si rachiti; par'ca am intreprinde schimbarea cursului apei. Trebue sa dam neaparat de acel vad misterios, prin care Serghie Balan isi face trecerile nesuparat de nimeni.

inainte de a incepe aceasta amanuntita si obositoare operatie am chemat soldatii cari l'au surprins intai, dar ei il gasisera la o buna distanta de rau. insa inspre miaza zi de bordeiul meu; ca atare cercetarea pornind dela bordei a inceput sa rascoleasca partea de sud a sectorului. Marlanii ma ajuta cu entuziasm; se complac la aceasta treaba, iar vantul turbat care scapa din lant din cand in cand dela rasarit, mai rau ne asmute decat ne descurajeaza. Mai ales mie, cantecul acesta cu oftat monoton, care deodata se otareste in sudalmi aprige, in tunete de furie si'n sughituri de betie ca un rus adevarat, imi dadea un imbold nemarginit, o pofta fara frau de aventura si de actiune. Pentru ca din tumultul psalmodiilor lui salbatice, de sub daramaturile detunarilor lui de trasnet, aud intr'una picurand note dulci de vioara, manuita de degete de inger.

Eu cunosc arta de a exalta oamenii pana la acelas nivel cu mine si Iliad ar putea pune sfanta marturie pentru acest lucru; dar stiu sa le intarat ambitia, aruncandu-le ca unor caini infometati, dinainte, un scop care sa n'aibe nici pe departe maretia celui ascuns, urmarit numai de mine, sau poate nicio maretie. Aicea dejucarea stratagemelor acestui viclean contrabandist care e Balan, inseamna pentru ei prilejul unei pasiuni fara pereche. E de ajuns sa stai cateva luni in sanul zavoaelor si la marginea unui fluviu cu atatea suspine, ca sa te arda din toate partile flacarile curiozitatii pentru cel mai neinsemnat trosnet de creanga; insa inchipuiti-va emulatia lor pentru un fapt haiducesc si romantios, ca prinderea lui Balan, din care eu stiu sa fac mai repede decat ma astept inamicul cel mai primejdios al omenirei sau descoperirea grotei lui, unde ei, poate, isi inchipue ca vor gasi si comori.

intr'adevar, ravna oamenilor mei era de nedescris; gasiram barci suspecte, gropi bizare, precipitari si darapanaturi pe care nu le cunoscusem inca, ale solului. Dar ideea ca vadul lui Balan, trebue sa fie ceva cu totul si cu totul altfel, ca intr'o povestire araba, incomparabil mai curios si mai viclean ca ori ce asteptare, ne infiora pe toti si pe mine deopotriva, si ne da ghes la lucru si spor nemaivazut.

La Niculina nu ma duc decat pe inoptat si singur pentru a-i adeveri ca nu ma tem de nimic. Ea se mira si aproape se supara de indrazneala si imprudenta mea. Pentru nimic in lume nu-mi concede ca as putea rezista lui Balan. El ramane neclintit, in conceptia ei, zeul fortei prin excelenta.

Eu nu pot fi in aceasta restransa mitologie decat o divinitate mai fragila, un fel de Eros sprinten, pe care ea-l accepta, punandu-si in cap sa-l protejeze cu toate mijloacele, de furia supremului stapan.

Nepasarea si curajul meu ii contrazic oarecum aceste vederi, care, se pare, o incanta nespus, dar in acelasi timp ii trezesc in si mai mare masura simtul prevenirei si al autoraspunderei pentru aceasta incapatanare juvenila si orbire amoroasa. Adesea ori ea-mi cerceta intr'adanc ochii si ma mangaia domol si mustrator pe par, ca pe-un copil neascultator. La cel dintai zgomot neobisnuit ea avea firesc

- si mie nu putu sa-mi scape acest lucru - un gest de invaluire, ca o leoaica gata sa-si apere progenitura. Aceste miscari imi produceau placere nespusa; la randu-mi, o diesmerdam induiosat, ca un sentimental incorijibil. Dar indata atunci mi se parea ca se interpune intre aceste perechi de ochi, care in clipele acelea se intalneau asa de nevinovat, umbra indepartata a zeului imens si principal, a carui stapanire ramanea intr'una absoluta si indiscutabila.

si cand numai umbra asta demasurata se proecta intre noi, Niculina nu mai facea nicio miscare de ocrotire si ma lasa prada indoelilor fometoase si necazului gelos.

La drept vorbind nu veneam niciodata neinsotit de mai putin de o grupa de oameni cari trebuiau sa pandeasca pe poiana din dosul ograzii lui Balan, unde puteau ajunge fara veste, prin poteca ascunsa, pe care mi-o divulgase

Niculina. O sentinela fixa ramanea deasemenea dincoace, sub salcia dela intrarea catunului. Astfel in timpul cat stateam la dansa, apropierea lui Balan, care trebuia sa se intample odata si odata, era socotita si asteptata. in orice moment puteam auzi semnalul convenit, care sa-mi vesteasca prinderea evadatului, sau detunatura care sa arate ca nu vrea sa se predea de buna voe. I-as fi spus atunci Niculinei - "Hai sa-ti vezi Dumnezeul!". si-as fi zbughit-o sa i-l aduc plocon.

Dar mai mult de doua ore nu puteam intarzia la dansa; trebuia sa ma reintorc in mijlocul oamenilor. intr'una din nopti, cu Garneata si cu Gherascu, a carui statura respectabila ma indemna sa-l am totdeauna alaturi de mine, indiferent de grupa cu care veneam, ma apucai sa cobor in santul, care, acoperit de arbustii vesteji depe margini, de maracinis pus anume, de ciulini si de alte uscaturi, aruncate ca din intamplare, iar acum si de ghiata si zapada, ducea din dreptul salciei in forma de tunel, pe sub gardul exterior al gradinei, deadreptul sub hambarele si cotetele pustii din dosul casei. Daduram de-un adevarat transeu, care, daca deasupra era ingust taiat, dandu-ti impresia unui sant fara prea mare adancime, pe dedesubt era sapat larg, atata ca sa poti inainta comod pe branci, ba, dela o vreme, chiar numai aplecat; propriu zis nu puteai ridica prea mult capul din pricina maracinilor de deasupra.

Merseram cocosati multa vreme dealungul acestui sant curios, pe care l-ai fi crezut sapat anume pentru lucrari de irigatie si largit de viitura apelor: in dreptul gradinitei el se prefacea in tunel complect, boltit in pamant si ceva mai larg, pe urma se descoperea iarasi pentru a avea drept tavan podeaua cotetelor si a hambarelor pustii. Paretele din stanga era aci din zid tencuit; ne gaseam deci exact in dosul casei. Coridorul inceta incurand in dreptul unei ferestruici sparte, de pivnita, larga cat sa treaca fara greutate un corp omenesc or cat de voluminos printr'ansa - cu cercevele noi de stejar si gratii solide, formand un fel de gratar cu incuietoare, pe care nu-l puturam clinti.

Dadui drumul felinarului electric: era un beci larg si incapator de aproape lungimea casei: garliciul dadea spre gradina. Curios, pe dinafara eu nu-l vazusem niciodata; probabil, drumul catre el era tot prin vre-unul din hambarele miscatoare ori nemiscatoare, cu rost ori fara rost trantite alaturi! inspre ulita puturam vedea inca doua ferestruici, acelea insa foarte inguste si infundate cu bucati de caramida.

Probabil, pe dinafara erau si varuite. Pe langa pareti, butoae si cateva scaunele scurte, taranesti, cu trei picioare: intr'un colt o gramada de nisip, din care ieseau ici, colo, cateva gaturi de sticle.

- Se ingrijeste bine boerul, opina Garneata, in vreme ce

Gherascu ofta si inghiti in sec.

intr'adevar un beci de om cuprins. Beci ca toate beciurile: numai ca avea aceasta fereastra cam mare pentru o pivnita si, nu mai incapea indoiala, recent construita. si care da pe sub hambare, in lungul transeu de-afara, lucru, pe care nu l-ar fi putut banui, cel care, intrand normal prin garlici, ar fi privit dinauntru.

Sub fereastra se remarca buza unui butoi, rasturnat cu fundul

in sus. La mijloc o butie mai inalta, in aceeasi pozitie, tinand deasupra un butoias de bere, iar langa pantecul ei supt, un altul mai de mijloc, iarasi cu fundul in sus.

- Astea trebue sa rasune a gol, isi da din nou cu parerea Garneata.

Dar dispozitia de trepte a acestor funduri de butoaie, mie-mi aprinse deodata in amintire o veche nedumerire.

intr'o clipa, felinarul umplu de lumina tot tavanul cu straveche bolta: exact deasupra butiei, patratul unui chepeng taia plafonul. Era limpede: cineva urcat pe fundul butiei putea sa-l ridice indata, apoi servindu-se de butoiasul de bere, se inalta usor in incaperea de deasupra. Judecand dupa locul lui din tavan, chepengul da in odaia din mijloc

- si acuma rostul furiselor si instinctivelor priviri ale Niculinei spre ferestruica suspecta mi se lamurira. Domnul mai avea o intrare, pe unde putea sa apara neasteptat, romantic si cu trapa si sa-si dea seama fara veste, ce se petrece in odaia sotiei lui. Probabil insa nu asta era scopul principal al nabadaiosului dispozitiv de film senzational: mai de graba el era in legatura cu ocupatia reala, aventu-roasa si plina de riscuri a acestui interesant gospodar. Aci era, asa dar, prima sau cea din urma halta a transfugilor dupa cum veneau sau aveau gand sa treaca dincolo. insa, implicit sotia era pusa sub neprevazuta supraveghere, - ochiul mort al ferestruicei, a carei acoperire pe dinafara era cu siguranta oprita sub cruda osanda, putandu-se insufleti in orice moment de privirile oaspetelui subit. Iata prin urmare, de ce Niculina prefera vara, drept acoperamant al iubirei noastre bolta puternic parfumata a nucului si de ce in restul timpului, ma primea, cand iubitoare ca o adevarata amanta, cand binevoitoare, dar foarte serioasa, dupa cum domnul era angajat in vre-o calatorie mai lunga sau se afla intr'un targulet mai apropiat, ori numai pela vecini.

Esiram la lumina stelelor tot asa de nesuparati precum intrasem: eram atat de fericit de descoperirea mea ca foarte cu multa greutate ma stapanii sa nu ma duc la Niculina, sa ma imbat iarasi de frenezia strangerilor ei, fara de buna seama a-i spune ceva de vizita ce i-am facut prin subsol, in vreme ce capsoru-i inecat in maldarul brun al parului ma visa in micul si departatul meu bordei, iar buzele-i inca fierbinti de fiorul sarutarilor din seara asta, chemau in somn pe inselatul fugarit cu suflet de catran.

Ridicai posturile si pornii fara zabava, fara sa las nicio panda; acuma, cand cunosteam ca'n palma campul adver-sarului, gaseam ce e mai bine asa. Balan trebue sa simta anume ca in a doua jumatate a noptei el redevine stapan pe avutul si pe sotia lui; el trebue sa recapete timp de mai multe nopti dearandul siguranta miscarilor lui intre cele din urma cantaturi de cocos. Numai astfel ne poate cadea in mana acest zdravan urs, in barlogul caruia stiam sa patrundem prin intrarile toate. Leganat molcom pe spinarea larga a lui Pafnute, faceam acum planul atacului. Era cat se poate de usor; n'aveam decat sa-l asteptam sub hambare, langa fereastra cu gratii: ne venea, vorba aceia, in branci si nu ne ramanea decat sa-l ajutam sa coboare. in vremea asta, la usa garliciului, pe care va fi usor s'o gasim, un post mic putea fi fixat pentru orice eventualitate, pe cand deasupra, la usa din mijloc, Cebuc bunaoara, avea sa faca un taraboi fara pereche: "Deschideti, am venit sa facem perchizitie!" Mai ramanea sa aflam in ce moment anume Balan poate fi gasit la domiciliu.

Acasa, ma desbrac pe intunerec; lumina, mi-e frica sa nu-mi turbure imaginile placute care mi se perinda prin minte; pentru ca-mi inchipui acum pe Niculina, de o gravitate fara pereche, fata de Cebuc si de soldatii prostiti, pe care-i conduce sigura de sine, prin cele doua odai ferecate.

Numai ochii ei cuvanteaza: - Poftiti, luati-l daca-l gasiti! Dar deodata auzul ei prinde un zgomot din cale afara de neasteptat. Un ciocanit pe dedesupt, in vreme ce Cebuc si soldatii vor trebui sa se arate ei insisi intrigati si consternati, si vor da la o parte jiltul cel greu, de-al carui loc imi amintesc cu preciziune tocmai acum. Chepengul va incepe atunci sa se ridice si prin trapa misterioasa, va apare. capul domnului locotenent.

- Buna seara Niculino.

si-i voi sopti la ureche.

- Nu-l mai astepta. e jos legat burduf si de asta-data, nadajduesc, pentru totdeauna. iti inchipui ce placere i-a facut vazandu-ma cum ma ridic pe butoae ca sa vin la tine.

Haidem dincolo, la noi, in patul nostru.

Ideea ca in patul nostru el nu mai doarme, el nu mai poate sa doarma, decand e pus sub urmarire, - pentruca trebue sa-si aibe culcusul, pe vre-una din lavitele incarcate de covoare, din odaia de mijloc, necontenit aproape de vizu-ina salvatoare - ma incanta nespus. Deci dincolo Niculina era numai a mea. Iar cand el va fi pornit de astadata pentru multa, foarte multa vreme, ea va ramane intreaga a mea.

Dar oare gandul ei va inceta sa se mai intoarca la dansul?

Faptul ca i-am dejucat putin complicatele lui manevre subterane si i-am risipit misterul cu care-i placea sa se invaluiasca, il va anula oare definitiv din spiritul ei, - sau va lua acolo locul ce mi se dedicase mie, a celui slab si napastuit, a celui ce trebue protejat?. si pentru o biruinta atat de incerta, trebue sa renunt cu desavarsire la rusoaica, lasand sa-mi treaca inutil prin mana, acest Serghe Balan, singurul om pe lume caruia ii sta in putere, sa-mi aduca astazi o fericire complecta, de care sunt numai la un pas si totusi atat de aproape de pierderea ireparabila?

Ah, sa las nerezolvata necunoscuta asta, - imagina pe care n'o pot cuprinde cu toata puterea acumulata din atatea vrafuri de carti, pe care nicio metoda diferentiala ori integrala nu mi-o poate statornici in minte, - sa adapostesc pana'n afundul vietei mele remuscarea ca am trecut, acoperindu-mi ochii pe langa unicul meu noroc?

Navalnic dorinta insalbatecita isi da drumul in adancul sufletului meu ca intr'o fantana intunecoasa si cu fund departat. O aud cazand acolo, cu mare bufnet de ape, cu creste spumoase si intaratate, care sar pana sus, ma izbesc in plina constiinta. De mult o simteam sbatandu-se in lanturile in care trebuia sa stea legata, dar in beciul lui Balan ea da adevarate semne de neliniste si incordare.

Hm, sa nu-l arestez oare, sa cotesc putin drumul drept al indatoririlor mele, sa-l acopar or chiar sa-l smulg eu insumi din tinta propriilor mei soldati?

Oare el va primi sa ma ajute?. Da, desigur, desigur.

Gandul ca o alta m'ar putea indeparta de Niculina. O, asta fara indoiala, fara indoiala.

si pana adanc in noapte intrebare noua naste din intrebare noua si eu caut zadarnic in racoarea vre-unui colt de perna, loc statornic de odihna pentru tamplele mele fierbinti.

in seara urmatoare, Garneata ma anunta ca a dat de usa garliciului, care e incuiata cu lacat enorm, dar simplu. Gherascu, care e lacatus de meserie - Garneata crede ca si pungas -pretinde ca-l va deschide usor daca isi va aduce dela post o unealta anume. Deci Garneata imi da ideea sa se ascunda cu un palc de soldati in beci, printre butoae, in vreme ce eu voi tine pe Niculina de vorba. Daca voi intarzia mai mult la dansa, peste obicei, Serghe isi va face desigur aparitia pe calea lui ascunsa; Garneata e convins ca Serghe face drumul asta in fiecare noapte, dupa plecarea noastra.

O grupa de soldati va ramane in curte drept rezerva. Contrabandistul va fi somat in momentul cand se va ridica pe butia din mijloc: in aceasta pozitie el va oferi o tinta minunata, asa ca va fi nevoit sa se predea de buna voe. iar daca nu, atatea arme, dintre atatea butoae.

imi scapa probabil, o miscare cam prea vadita, de desaprobare, pentru ca ochii plutonierului, atat de entuziasmat de simplitatea si limpezimea planului lui - s'au micsorat deodata si ma privesc scormonitori. Trebue deci sa repar prompt, desi, poate e numai o inchipuire a mea ca Garneata ar putea sa ma treaca la banat. Dar e destul de mult, de buna seama, ca am inceput sa am si astfel de inchipuiri.

- Nu-mi prea surade de loc propunerea asta. Cred ca ar fi bine sa nu va prea apropiati de beciul acela. El trebue sa aibe ochii in toate partile.

Garneata e contrariat si-si framanta buzele privindu-ma pe sub sprancenele stranse.

- Totusi, asa cum am spus eu, - se incapataneaza el simtind ca in acest loc pipaitul lui oltenesc a dat de ceva slab

- Cred ca am putea face o incercare.

Nu ma gandesc sa ma burzuluesc, desi staruinta ma enerveaza. Ma multumesc sa raspund flegmatic:

- si daca incercarea cade, adio orice alta incercare!

Garneata isi mangae inciudat, cele doua muste negre de sub nas. Surprind printre degetele, care-i acopar astfel gura un ranjet fugar, dar cu sens. Din cand in cand ma masoara oblic si furis. Ma silesc sa-mi dau seama cam ce-ar putea sa-i aduca lui vre-o indoiala asupra purtarei mele; pentru el eu am tot interesul sa ma descotorosesc de Balan.

- Aduna oamenii, Garneata! ordon.

El ezita si are indrazneala sa ma intrebe ranjind:

- Pe toti?

- Pe toti! ii raspund senin si razator.

El da din umeri, tot asa de razator, ca si cand ar fi spus: Te priveste!

Iar in vreme ce umbre negre, cu zgaltaituri metalice se aduna din colturi la aliniere, ranjetul lui creste demasurat, cand imi sopteste:

- Maine. atuncea. n'are sa mai fie nevoe de atatia oameni. Poate n'o sa aveti nevoe nici de serviciile mele.

Hm. Mi se pare c'am inteles. El poate crede ca'n seara asta intre mine si Niculina a intervenit o invoiala; intre mine si Serghie prin intermediul Niculinei. Da, da. mi se pare ca sunt pe-aproape. O invoiala de ingaduinta evident, prin care mi se acorda in schimb - ce? Tot o ingaduinta desigur

- De buna seama la farmecele Niculinei, - pentru ca

Garneata n'a avut de unde afla cunostintele si demersurile mele adevarate privitoare la aducerea Valiei. Ah, ceva si mai plausibil care sa explice aceasta schimbare subita de eri pana azi a entuziasmului meu pentru prinderea lui Balan: fara doar si poate, o invoiala cu avantagii banesti pentru mine! Bata-te Garneata, uitasem ca esti oltean.

- Eu nu vreau sa prindem asa repede pe Balan, ii strecor usor in ureche, cand pornim.

Garneata ma priveste stralucitor. Se gandeste oare serios ca voi aduce vorba de cota parte?

- Noi trebue sa-l lasam sa treaca inca odata Nistrul si chiar de mai multe ori, - reluai calm si facandu-ma ca nu observ variatiile fizionomice ale ascultatorului.

- intelegi, principalul e sa descoperim locul lui de trecere.

Odata acela aflat, raul e taiat dela radacina.

Ochii lui Garneata se intunecara si se stransera pentru a redeveni la normal.

- Cum am putea sa-l urmarim fara a fi simtiti de dansul? -continuai - asta e intrebarea. Ca-mi va trece doua, trei haimanale dincolo, asta n'are sa ma sinchiseasca prea mult, duca-se. Totul e sa-i aflam vadul. unde putem sa-l asteptam perfect de bine si la intoarcere. vadul vestit al lui Balan, despre care mi-a spus Arun.

Garneata incepuse sa incuviinteze.

- Trebue sa-l lasam mai multa vreme in pace. sa umble nesuparat la dansul acasa, opina el. Iar mai tarziu noi sa-l pandim undeva pe campie si sa-l urmarim.

- Trebue sa gasim chiar langa rapa, pe unde el coboara o ascunzatoare buna si nesimtita, de unde sa-i supraveghem toate miscarile. si cand va porni spre Nistru, dupa el.

Binisor. usurel. Dar unde, unde sa gasim aceasta scorbura, fara ca sa nu ne simta banditul?. intelegi, mie-mi trebue numai odata sa se duca si numai odata sa se intoarca.

intelegi Garneata, numai odata sa se intoarca.

- Ba chiar numai sa-l vedem pe un' se duce. ca-l oprim noi.

- Nu, nu, nimic. nicio somatie, niciun foc. De ce sa nu vedem ce transport nou ne mai aduce dumnealui.? tot ne scapa unul acum. barim sa apucam pe cel pe care ni-l aduce. si pe urma, vezi tu, printre ostroave pe Nistru nu e chiar asa de greu de scapat. Pe cat, cand vine, aluneca deadreptul in bratele noastre.

Garneata gasi ca e cazul sa ma felicite, cu minunarea lui obisnuita, exagerata, pentru tactica si dibacia planului meu.

Niculina in ograda postului meu!? Privesc pe fereastra si nu pot sa cred. in noaptea trecuta doar fusesem la dansa. E surprinzator de eleganta si distinsa; gatita de. strada, n'am mai vazut-o niciodata. O blana lunga de astrahan negru lucios ii coboara pana putin deasupra glesnelor, stranse in sosoni inalti de cauciuc negru; in cap poarta caciula tot de astrahan, data cochet pe-o ureche.

Ochii parca-i sunt mai intunecosi sub infatisarea asta, iar trasaturile au parca un accent mai sever, mai nobil, de mare cocoana. Cu greu si cu grea satisfactie, ma dumiresc ca bratele acelea inmanusate erau noaptea trecuta goale si impletite pe dupa gatul meu.

O primesc cu placere sgomotoasa, o ajut sa-si scoata paltonul, sub el e gatita asemenea "de esit" cu rochie bine croita si cu gust, de stofa fina. Niculina e superba. O strang in brate cu mai putina brutalitate ca pana acuma si o sarut lung si repetat.

- Parca ai fi venit sa ma iei, sa plecam impreuna. sa uitam de locurile astia.

Ba a venit pentru ceva si mai neasteptat. Sa-mi destainue ca Balan s'a reintors azi noapte, dupa plecarea noastra si.

Sa ma mustre ca a putut s'o faca asa de usor. A brutalizat-o din nou si vrea la randu-i sa se razbune. Dumnezeule! vrea sa mi-l dea prins. Peste doua nopti va trebui sa soseasca iarasi cu un transport proaspat. A amenintat-o cu moartea daca il va trada. De aceia ea nici n'a mai asteptat seara.

Se ingrijora ca poate n'am sa viu!.

Ceia ce mi-e dat sa aud ma surprinde si mai mult decat ceia ce mi-a fost dat sa vad in dupa amiaza asta!

Niculina imi cere ajutorul impotriva lui barbatu-sau!

Am asezat-o pe genunchii mei si ea ma priveste drept in ochi, nu-mi da o clipa ragaz sa inteleg, decat ceia ce-mi vorbeste, decat ceia ce-mi porunceste ea.

Va trebui sa aduc soldati multi, foarte multi, mai multi de jumatate decat am. altfel nu va indrasni sa ramana in casa, si va fugi. Dar ea vrea sa ramana, sa-l vada prins, legat, sa-i arunce in fata ura si dispretul ei.

Ma zguduia de mana si-mi scormonea cu unghia reziduri sadice in subconstient; il vom tine legat un ceas, dincolo, in odaia cu ferestruica si noi dincoace vom chicoti.

- Sa vezi cum am sa te strang atunci, cum am sa ma zbucium si cum am sa chicotesc. sa-l simt tresarind de sub franghii. si pe urma sa trec dincolo cu ochii incercanati, sa-l mangai pe obraz si sa-l jelesc. Pentru c'o fugit, nu-i asa ca va fi osandit la mai multi ani?

Ma cutremur de surpriza si de placere.

- Vii?

ii raspund cu sarutari grele, prelungi.

- Asa. aproape de miezul noptei trebue sa vii cu moscalii. El va sosi ca la un ceas, doua, dupa aceia, cand stie ca plecati, ca mi-a smuls totul azi noapte din gura. Dar daca vii asa cum doresc eu, vei afla si tu noutati fara pereche.

inclin din cap cu pricepere; dar nu ma grabesc sa-i descopar ca noutatile ei sunt lucruri vechi pentru mine.

- La repezeala ii asezam pe toti, care pe unde trebue.

Eu singura ti-i asez cu mana mea prin toate ungherele, afara de locurile pe unde trebue el sa soseasca, sa nu-i dea de banuit. Miroase foarte dedeparte, ca un copoi.

Haide, spune, mi-aduci patruzeci de saldati?.

Apreciez avantul, prevederea si mai cu seama sinceritatea Niculinei. Dar ajutorul pretins mi se pare exagerat.

- Ce sa facem noi cu patruzeci de oameni acolo Niculino, mie rusine de asa vitejie. patru sunt de ajuns.

Dar ea nu vrea sa auda, se supara, imi spune ca daca nu va numara ea cu mana ei patruzeci de oameni, nu se mai angajeaza la nimic si prinde iarasi sa-mi zugraveasca scena care se va petrece peste doua nopti, cu noi si neasteptate amanunte, care-mi invalue ochii in dogori de placere.

incerc s'o ridic, infiorat de caldura acestei revarsari de ura, dar ea stie si acum sa-mi scape din brate, cu dibacia dedemult. Nu, acum nu, si nici la noapte. Trebue sa ne pastram pana'n noaptea urmatoare, cand va fi insfarsit cu totul si cu totul a mea. Acuma nu, pentru orice pe lume.

- Voi pune apoi indata masa si ne vom ospata. asta va fi ospatul de nunta. voi scoate vin din beci si voi da si la saldati. si-i vom da si lui prin ferestruica.

Doamne, mi se pare ca traesc in vremea stravechilor navale, cand femeia invinsului trebuia sa se aseze la masa prazilor, alaturi de invingator, sa se imbete, sa cante si sa joace pentru el, sa cada frenetic in bratele lui, dinaintea celui legat si neputincios.

Garneata nu pare sa aprobe de loc noul meu plan de lupta. Ramane intunecat si tacut.

- Nu intelegi Garneata, e fara nicio bataie de cap.

- si vadul lui, cum il mai aflam, domnule locotenent?

Parca spuneati ca ala e mai important.

- il vom afla noi si pe-acela.

- N'are sa ni-l arate chiar de l'om pune pe carbuni.

- O sa-l facem scapat odata, la urma urmei.

- Atunci de ce sa ne mai ostenim sa-l prindem la noapte.

De ce sa nu-l urmarim, cum am planuit doara intai.

- Mai baiatule, mai, nu intelegi tu odata. si plescaesc din buze, negasind cu ce sa continui. Ba da, iata: - Nu 'ntelegi tu odata. mi-e frica sa nu va simta. si ne scapa atunci si el si vadu'.

- Hm, domnule locotenent. raspund eu cu ce vreti dumneavoastra, daca ne-o simti. Mi-am gasit un locsor.

Nu acolo pe unde coboara el. mult mai la dreapta, spre drumeagul care da in sat. e chiar pe costisa si am toata campia sub ochi. si besna nepatrunsa sa fie, dar daca te'nveti cu noaptea, pana la douazeci de metri tot nu-ti scapa nimic. C'asa e scobit terenul acolo, ca trebue sa faci ocol ca s'ajungi cu piciorul; dar peste tufarisuri e foarte aproape si privesti drept in scoborasul lui.

si Garneata continua, ca si cand scena i s'ar desfasura prezenta aci, langa noi, in jurul nostru.

- Acolo, e de ajuns sa fie doar unul dintre noi, ailalti asteapta in valcea. printre tufe. m'am hotarat eu singur sa ma asez sus. ca sa ma scobor repede si fara zgomot la ai de jos. dac'o fi luna pe de-oparte e mai bine ca e lumina, da pe de alta e mai rau ca trebue sa ne tinem mult in urma. dar daca sunt numai stele ori nor. ne lumineaza destul zapada.

Garneata e inca pe drum dupa haiduc, dar gandul meu il asteapta in noaptea posomorata cu promoroaca, printre fantasmele albe ale salciilor. Suntem doar patru fiinte cu inimile una langa alta. iar mai departe, pentru orice eventualitate un caporal cu o grupa intreaga. Tacere si ureche incordata. pana ce in cornetele auzului supraexcitat de nerabdare, cad cele dintai unde ale miscarei, care se apropie.

Sunt ei: Balan si-o fata inalta. cu o cutie de vioara.

- Daca n'or fi intelesi, incep iarasi sa aud pe Garneata, eu imi pun capu' jos domnule locotenent.

Am tresarit deodata si m'am intors dusmanos spre dansul.

- Sa ne mutam, adica, toti acolo, ca sa poata trece barbatu-sau, nestingherit, incoace. si noi, asteapta, asteapta, iar dimineata cocoana sa nu mai poata de mirare: - "Ai vazut ca n'a venit? sa stii ca a mirosit ceva."

Noaptea s'a lasat atat de jos pe pamant ca nu mai e loc pe sub dansa, nici pentru cea mai buna privire. Doar zgomotele sosesc, zgomotul de metal si forfota al pregatirei soldatilor. Copacii s'au infratit si s'au contopit cu desavarsire, cu acest alburiu ingrosat al chiciurei imbibate de intunerec, mai inselator decat besna cea mai adanca; doar trunchiul salciilor celor mai apropiate par trombe chinuite, varsate de norii catranunului

inghetat de deasupra. Umbrele umane au capatat dimensiuni si desucheri de mogaldete; se strang si se aseaza intr'o linie, care niciodata nu mai poate fi dreapta. Pasii ma duc prin puiul de ger, ca prin roiuri de albine amortite care ma inteapa ca in vis, in varful nasului si al urechilor.

Ridic gulerul de blana al dolmanului si chem pe

Garneata. il intreb in chip de ultimatum daca e hotarat sa faca urmarirea, daca si-a ales oamenii si daca pe-un astfel de intunerec crede ca poate ajunge la vre-un rezultat.

Da. E hotarat si intelegerea e facuta cu Cebuc. Va mai lua si pe Gherascu.

- Cat de vazut, macar de-o avea el ochi mai buni ca ai mei, se prinde vitejeste Garneata.

Propriu zis nu mai simteam acum nici nerabdarea dela inceput de a vedea sinceritatea si deci totala abdicare a Niculinei; nici entusiasmul cinic de a lega pe Balan, ajutat deadreptul de acest idol al sufletului lui, din pricina caruia, la arestarea dintai imi jurase desigur ura de moarte. Gandul reveni intreg la Valia, ca un fuior intors o clipa dela rasu-ceala lui fireasca.

Dar siguranta lui Garneata in amagirea Niculinei, imi infigea si mai adanc acele gerului in umerii obrajilor, iar minciuna si prefacatoria acesteia ma umplura pana'n fund de indignare si de umilinta. De aceea, curios peste masura sa vad pana la ce margine va duce batjocura ce-mi pregateste, ii execut in intregime indemnul: patruzeci de soldati si gradati pasesc pe urmele crupei lui Pafnute pe drumul bine cunoscut, in noaptea incerta si neprietena.

Niculina ne astepta.

Ne primeste cu soapte si cu satisfactie, imi numara soldatii si ea singura ii aseaza cate unul sau cate doi pe la colturi, pe dupa stalpi, in dosul portei, in cosar, pe dupa grajduri, in toate partile, in curte, dar nu in gradinita cu nuc si nici in livada cea mare care ducea spre salcia pletoasa si spre cararuia invisibila de pe rapa cu maracinisuri.

Se intelege: pe acolo trebuia sa vina el si cel mai mic zgomot, cea mai neinsemnata banuiala il intorcea indata din cale, strica totul. Pe cand asa, va fi lasat sa se apropie, va bate in fereastra din dos, Niculina il va indemna sa treaca la usa, va fi lasat sa intre pe intunerec, eu, din dosul usei, ii voi pune revolverul in tampla si cu tignalul in gura voi da alarma. si cei patruzeci de oameni se vor napusti.

Mai ramanea sa-mi explice Niculina de ce nu pune soldati si in hrubele din dosul casei; dar uita s'o faca si evident, nici eu nu-i atrag atentia asupra acestei omisiuni. Iar oamenii mei, cari erau instruiti sa nu-si exprime nici cea mai usoara nedumerire, isi primira locurile hotarate, cu mutenie adanca.

Daca pana intr'un ceas nu avea sa se petreaca nimica si nu primeau semnal dela mine, sergentul avea porunca sa-i adune pe toti in magazia cea mare si sa faca si focul.

- Atunci vom astepta inauntru numai noi doi Niculino; poate e nevoe sa stingem si lampa?

- Nu e nevoe, nu e nevoe. poate va banui ceva. Sa vada ca-l astept. N'are sa poata zari prin perdele cine mai e inauntru.

Ma asezai calare pe-un scaun, chiar langa usa pe care o incuiai bine si-i dovedii neglijent ca aci eram ferit si de ochi si de glont si dinspre cele doua ferestre cu gratii de fier, cari dau in palimar de unde, - de buna seama nu avea sa vina niciun pericol - si mai cu seama - dinspre ferestruica de-alaturi, ale carei perdele erau acuma suspect de bine impreunate.

- Ce ne poate privi ferestruica? da ea mirata din umeri.

Dar e bine, e foarte bine ca te-ai asezat asa, incuviinta ea privind anume spre ferestrele cele mari.

- Poate-i vine gust sa intre intai alaturi. Ar fi fost bine sa fi asezat un om, doi si-acolo.

- Cum o sa intre? se minuna toata Niculina. Cheia e doar la mine.

si mi-o arata.

- Nu cumva mai are si-o pereche.

- Nuuu.

O mirare a Niculinei a fost ca oamenii pe care i-am adus erau doar moscali si vagmistri de cei mici. Era bine sa fi avut si ajutorul lui Garneata or Cebuc.

- Ce vrei? dupa ce ca las hotarul desgolit. cu trei schimburi de cate zece oameni sa las macar cu dansii pe amandoi plutonierii. Altfel patrulele isi fac de cap. Daca vine o inspectie? . Ar rade de mine toata armata, daca ar afla ca am pornit cu patruzeci de barbati, ca sa prind unul singur. Asta, numai ca sa-ti fac pe voile tale. Asa se prosteste barbatul, cand ii sopteste ceva la ureche, o femee frumoasa.

Ea se apropie de mine, langa usa, mi se aseza pe genunchi si ma mangaie induiosata: trebuiii sa constat nu fara surprindere ca gestul ei era din cale afara de gingas si de curat.

- Lasa, are sa fie bine de noi doi, ma asigura ea.

imi petrecu bratele pe dupa gat si ma saruta lung. Dar se ridica repede si-si puse degetul pe buze facandu-mi semnul cuminteniei, ca o gazda care are intai treburi mai serioase de indeplinit.

si la distanta socotita dincolo de lungimea manei mele, ea porni sa se invarteasca zglobie, tropaind cam exagerat pe scandurile podelei. Avea usoare momente de neatentie, pe care le acoperea indata cu rasete din nimic, cu alte tropaeli, iar acum, din nebagare de seama lua in picioare un scaun greu de lemn, care cazu pe speteaza cu plesnet mare.

- Nu stiu ce am, se grabi ea sa ma lamureasca. Sunt strasnic de nerabdatoare.

- Adevarat. tropai de par'ca ti-ar fi frig.

- Tropai?

- Asa mi s'a parut. Mai pune un lemn in soba. aici la usa nu prea e asa cald, iarta-ma ca nu pot sa fac eu lucrul asta.

Ea se grabi sa-mi asculte sfatul, desi era nespus de cald in odae, - cu dolmanul pe mine par'ca eram in bae. Lua chiar mai multe bucati dintr'o data si toate-i scapara in ultimul moment cu zgomot cumplit.

Ea se scuza pentru stangacie, iar eu ii trimisei o sarutare.

Va sa zica stimabilul era in pivnita. si trebuia sa i se dea semnalul cuvenit. Probabil acela a fost detunatura jiltului celui greu, prabusit pe scanduri. Caderea lemnelor era un supliment. Acum privirea ei incepuse sa cate ca din intamplare spre ferestruica intunecata. Asteapta cumva sa i se raspunda ca s'a auzit semnalul si ca expeditia incepe?.

Mai mult decat probabil! De buna seama insa confirmarea din dosul perdelutelor stranse trebue sa cam intarzie.

Rasul ei din acest moment, fara prea justa cauza e prea galben, ca sa nu tradeze o vie neliniste. Draguta, de ea, trebue ajutata mititica.

- Niculina, dar esti de-o nervozitate de nedescris. Par'ca ai avea chef de joc. Tot stau eu aici in coltul asta, de unde nu pot sa ma misc. Pana una alta, ia trage-i tu o cazaceasca zdravana. Nu ma indoesc c'o stii.






Rusoaica - Partea 01
Rusoaica - Partea 02
Rusoaica - Partea 03
Rusoaica - Partea 04
Rusoaica - Partea 05
Rusoaica - Partea 06
Rusoaica - Partea 07
Rusoaica - Partea 08
Rusoaica - Partea 09


Aceasta pagina a fost accesata de 773 ori.