• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 07

- E, parca eu zic ca sa ajunga cine stie unde, acolo... Ea sa se tina bine... s-o sfatuiesti tu, ca eu nu pot sa-i spui-lucruri de-astia... Dar tu. ca mama... Totul e sa se lasa nitel tavalita prin pat... si-e de-ajuns atita ca sa speriem pe-un slab de inger ca asta... numai sa ma incrunt eu nitel la el si lasa... Veve ce-ti raporteaza ?

- E foarte sfios, asta spune ea, dar o sigura o-o iubeste... o data a vrut s-o sarute... mamitica, m-am dat pe linga ol, mi-a spus fata, si atunci a indraznit, dar cu m-am ferit repede si asa ca abia de m-a atins cu buzele pe-o ureche. si se robise asa de tare, mamitico, da lasa ca si eu abia mai puteam de rusine si ma treceau lacramile... Fata si ea ! ofta din nou doamna Balaman, stergindu-.si la rindul ei lacramile.

Iar domnul Vulpache, bloc dc marmura. neagra. isi rodea mustata usor carunta si privea cu ochi siguri in viitor, ca un om pe cai e nu-l pot abate din drum astfel de slabiciuni femeiesti. Drept care doamna Balaman il privea cu mare admiratie prin luminile zbicite ale ochilor ; acum vedea si ea cu bucurie ca Vulpache nu se mai indoia a cui era Veve si ca ,,intrigele" pe cârc le vira camila de nevasta-sa ca ar semana cu Balaman, grefier la judecatorie,»pe cind Vulpache era june arhivar - desi fata se nascuse dupa zece ani de casnicie stearpa, - nu mai prindeau. Acum Vulpache era preocupat cu tot dinadinsul de viitorul lui Veve ; cu atit mai mult, cu cit pe fiica-sa cealalta, cea legala, o capatuise bine, cu barbat batrin, cam ursuz si cam trasnit, dar strasnic de bogat, ca acuma Chivita era vaduva bogata si fericita. De aceea era si ea hotarita sa-si sfatuiasca fata dupa planul lui : daca ol zice asa. musai o sa iasa bine.

- F.u-i fac destula morala, Mitrule. cum trebuie sa se poarte, dar vezi si tu ca la blestematii nu pot s-o imping...

- Da cine vorbeste de blestematii, cocoana... Apai nu m-ai inteles deloc... daca se lasa prea darnica, nu mai pupa barbatel bogat si-n anul al treilea ! Eu zic numai asa, stii... cind intinde mina, fist in coltul celalalt, ca rindunica... si restul lasa-l pe scama mea... Sa vedem cum isi permite dumnealui sa scoata fata din minti... intelegi acum mata cum vine chestia...

Mihnea Baiatu a iesit din camera lui si cei doi convorbitori au dat buzna la geam sa-l vada trecind prin curte. E elegant si distins, rcdunosc hotarit cei doi. si frumo, mai atesta madam Balaman, fara ca Vulpache s-o contrazica. Arc ochi negri si sprincene codanale. si parul ala o numai fuior negru. Bietele cocoane, cugeta dumneaei, nu stiu cc sa mai faca. nu stiu citi sutari trebuie sa mai verse pe la coafori ca sa-si faca ondulatii cu masina .>i permanente. si pe el, uite-l : i le-a facut maica-sa in pintec. Minca-l-ar maica de Baietel !

Iar Mihnea Baiatul inainteaza pe poarta radios si grabit. si-a luai asupra lui sa inscrie pe Mih. la examene. indata, dupa ce va lua masa, se va posta la ghiseul secretariatului ; celalalt sa n-aiba alta grija decit sa prepare inainte, neturburat. Cu inscrierile astea pierzi gramada de timp pretios. in care ai putea revedea un curs intreg. Baiatul Mih. a convenit repede ca omonimul sau oltean sa-l inscrie. I-a clipit numai din ochi, intre-bindu-l cu inteles, dar fara sa mai insiste : - "Ei care r ? spu-ne-mi odata... Nici acum nu vrei sa-mi spui ?! - reforindu-se desigur la partidul politic care a insarcinat pe Mihnea cu captarea unu partizan atit de studios. Mihnea a ris atunci voios si Mih. a rls de asemenea, convins deplin, dar afcctind ca nu mai pastreaza nici un pic de curiozitate.

O mica neintelegere a izbucnit cind a fost vorba de plata taxelor. Mih. a vrut sa-i incredinteze banii, dar Mihnea a refuzat hotarit. Mih. s-a impotrivit, dar, in urma protestelor vehemente ale celuilalt, a trebuit sa accepte plictisit. Numai ca a tinut sa sublinieze la despartire :

- Sa nu crezi cu asta ca m-ati cistigat. Va inselati profund daca v-ati inchipuit ca ati gasit om de vinzarc ! Eu nu-mi calc niciodata juramintul...

Iar Mihnea l-a parasit trimitindu-i. din inlredoschizatura usei, o sarutare. Ce, platea el ? Platea domnul stefan, care ar mai fi dat bucuros intreit pe deasupra taxei, numai baiatul sa-i iese licentiat. Era fericit ! Daca Mih. convenea sa fie inscris, insemna ca e pregatit bine si dispus sa treaca examenul. Odata trecut pe listele candidatilor, ar fi o slabiciune si o infringere, pentru un student atit de eminent ca dinsul, sa mai dea un pas indarat. Deci Mihnea parcurgea in extaz strazile, gindindu-sc la rezultatul examenelor, la ziarul care il va proclama licentiat in ochii domnului stefan, il va reabilita in ochii coanci Polixenia si-l va ridica la inaltimi ametitoare in ochii lui Veve, ai lui Vulpache si ai lui madam Balaman. Numai canalia aia dc Dumitru sa nu-si bage putin nasul in sala de examen, in ziua cind ii va fi seria, si sa miroase cum stau lucrurile. Drace, cine dracu l-a pus sa-i mai trancaneasca si aluia despre sesiunea asta ? Cu siguranta ca idiotul va da toata surubaria pe fata numai pentru hazu-i infernal si pentru pofta de a o povesti. si Mihnea ia hotarit unica solutie care se impune pentru a evita aecasta napasta : sa-i declare lui Dumitru, cu aer de ratacit, gata sa aluneca pe muchia prapastiei, ca a revenii la cumintenie si la sentimente omenesti si ca nu mai da in sesiunea asia nici un examen.

.,in iunie cu el, Dumitre. De ce sa-mi stric eu bunatate bani de taxa, degeaba../Mai bine-i pun la bataie..."

O astfel de rezolutie negativa n-avea, de buna seama, decit sa placa bunului sau prieten, care. oricit dc prietenul sau, nu-i ora la indeminâ sa fie chiar asa do distantai - s-apoi avea sa-l bucure, ca orice renghi jucat cuiva, chiar sie insusi, in speta insa. jucat domnului stefan, platitorul".

De aceea, in asta dupa-amiaza. cea dintii de inscrieri, Mihnea' va trebui sa umble cu mare bagare de seama ca Dumitru sa nu-l surprinda dind tircoale pe la secretariatul de la Drept ; mintea lui banuielnica si iscoditoare usor s-ar aprinde de curiozitate, si notorietatea celuilalt Baiatu repede l-ar pune pc roateL adevarului.

Dimineata asta era intunecata, uscata si geroasa, desi n-ai fi vazut urma de zapada prin colturi si pe acoperisuri. Traver-sind trotuarul. Mihnea arunca intr-o doara privirile inapoi; i se paru o umbra neagra in dosul geamului de1 la strada. Mihnea .stiu ca e Vulpache, dar mintea lui se umplu intr-o clipa de noaptea de demult, cind capul lui Galusescu se repezise holbat prin deschizatura acelorasi ferestre, sa-si umple gilul sufocat cu aerul rece al intunericului imens. Plinsul acela ascutit si neverosimil, ca de copilas pedepsii, il uiTnarise do-atunci de multe on in noapte, fcihd se intorcea singur, grabit, spre casa, multumit ca toate potrivelele din ziua aceea, ca din toate zilele, ii iesisera de minune. Atunci o unda de vint, izbindu-se de geamuri, sau numai licarul fosforic al ferestrelor slab luminate dr reflexele vagi ale noptei de oras ii aduceau indata in urechi picurul hoho-telbr invinse. si-si simtea bucuria incetosata cu prevestirea de freamat a vintului iernatic, suflindu-i intr-o doara, drept in miezul inghetat al urechilor, ca undeva, deasupra ori dedesubt, pin-deste inca, si-n epoca asta de mare curaj si biruinta, dupa o cotitura mai aproape sau mai departe, o mina nevazuta, care se-amuza cu rautate sa strice lesorluri. sa darfme visuri si fericiri, sa smulga din gillejuri vaiete de rapus, drept jefren al cin-lecului fericirei din ajun...

Mihnea era multumit ca doamna Balaman nu-i incredintase si lui odaia de la strada, pe care o avusese batrinul. il asezasera mai in mijlocul casei, parca sa-si pazeasca mai bine odorul, si pentru prima oara Mihnea nu simtise nici un fel de ingrijorare ca noua lui locuinta nu comunica direct cu noaptea larga a libertatilor. I s-ar fi parut altfel ca aude in fiecare ccas tusa uscata si mai cu seama plinsul acela sfredelitoi, dr om jefuit pina si de suprema nadejde.

Mahalaua era acum pustie' si numai pasul lui rf.suna sonor pc trotoarele vitrificate. El grabea piciorul ca sa di a mai repede dc statia d' tiamvai si do lume. sa scape do aceasta rea dispozitie subita, care-l inclestase t.i-l apasa ca gerul asta greoi, ce-si clocea otiale pretutindeni.

Dar dupa-masa, la patru, chiar in usa Universitatei se in-tilni cu Dumitru si dispozitia neagra ii reveni .si-l coplesi definitiv. Toate vicleniile lui fura zadarnice. Dumitru, care de buna cearna nu banuia inca nimic. il urmarea ca o umbra. Numai la inceput il intrebase :

- Mihule, esti nebun, serios ai venit sa te inscrii?...

La cari- celalalt se si grabise sa raspunda :

- Ba mi-am venit in minti. Dumitre... nu mai vars eu banii pentru incercari costisitoare si dubioase...

si pornise pe hohot marc, calp si' exagerat, pe care Dumitru il ajunse repede din urma si-l inghiti cu risul lui si mai puternic, ou accent faVis de satisfactie ieftina si oarecum lubrica.

- Totusi imi place sa dau lircoale pe aici in zilele de inscriere, isi rezerva el grijuliu teren de raspuns pentru eventuale surprinze viitoare, intelegi, pentru... inghesuiala...

- Pentru inghesuiala ? se slrimba celalalt, nedumerii de-un astfel de gust ciufut...

- Dar nu alila la Drept, draga ; la Litere, unde le poti alege cu ceva interesant.

si clipi din ochi cu inteles spre Dumitru, care aproba cu gura largita pina la urechi, ca un mare accent al lui a, dar parca inca in asteptare, noscsizind in intregime predilectia amicului sau...

Pentru a-l convingc deplin si la nevoie a-l rataci pe-acolo, isi indruma dcci prietenul pe scari si coridoare spre ghiseul secretariatului dc'ia Litere.

E cinci fara un sfert. Mica sala e doldora de studenti, studente, miros do sudoare si apa de Colonia, de fum de tigari»si de p’bnibila atmosfera a asleplarci. Baietii isi myta oboseala de p<>-un picior pe altul, felele privesc cu coada ochiului.

Dinaintea feraslruicei taiata in grilajul de lemn, ingrama-ditii formeaza o coada de balaur. Striviti unii intr-aljii, cu miinile imobilizate de inghesuiala, abia isi mai trag sufletul ; singura o domnisoara, stilcita intre doi voinici chipesi, suride vag, languros si ochii i s-au inchis pe jumatate. Coada balaurului misca necontenit, se zbate in dreapta si in stinga sj eiestc secunda cu secunda in adincimo si in laturi.

Ghiseul s-a deschis. Un cap rotofei si balai ap; re, in sfirsit, in cadrul dreptunghiular :

- Vai, da multi mai sunteti !

Actele sunt smulse cu dusmanie din miinile oe’or care s-au postat de trei ceasuri in fata ferestruici’i. Apoi semt, aruncate brusc inapoi:

- Nu-s complecte.

- Sunt complecte, domnule.

- N-ai sa ma inveti dumneata. Lipseste ehitiinta de in-scriere...

- Am pierdut-o... dar... trebuie sa aveti...

- Om fi avind, dar inainte de toate n-avem timp. Am terminat cu dumneata. Altul...

In citeva minute toti cei din fata sunt maturati, actele ne-fiind in regula; doar la primul care a adus toate hirtiile, operatia dureaza excesiv de lung.

Dumitru nu-si poale stapini cascatul si plictiseala Arunca lui Mihu priviri de reponj :

- Pentru ce m-ai adus aici ?

- Cum, nu te amuza?... Da-le si tu in spatele uneia, ii sopteste el... Uite-o durdulie bruna in stinga ta...

- Ei si, cc-are sa se intimple ? Vrei sa-mi plesneasca aia citeva palme rasunatoare, aci, in mijlocul astora ?

- Pai de ce sa-ti plesneasca ? Fa asa ca sa nu-ti plesneasca... Tu nu stii sa umbli decit eu... invata-te si cu lume mai fina... Aci se fac cunostintele.

- Ia mai lasa-ma cu cunostintele' tale... Am vazut ce cunostinte ai tu la facultate, nici nu stii cum le cheama...

- Asta e hazul...

- Mersi de haz... Mie nu-mi plac studentele. N-am veleitati de insuratoare... Nici nu vreau sa aud...

- Esti un luirnghios... acum nu mai sunt tonte' ca inainte de razboi... De exemplu Veve ! E;r nu e studenta ?... si slava Domnului... Numai, trebuie sa stii cum sa iei lucrurile... cind m-a vazut intii se uita la mine ca o veritabila printc'sa... si acum...

Buzele lui Dumitru se intinsera indecent pina ia urechi. Bruna durdulie lasa din cind In cind asupra-i slrecurus dc zai i negre pe sub pleoape cuvioase. Mihu facu semn cu colul si foslul legionar prinse miscarea.

in patratul ghiscului se incadreaza un cap fin si blond de fata.

- Sunteti inscrisa de anul trecut, nu ? Va cunosc. A, uite! Va lipseste chitanta dc inscriere, spcciala, de biblioteca...

- Le-am uilat in pardesiu...

- Nu face nimic, trebuie sa fie la susa. Domnul ajutor, va rog cautati dumneavoastra... No. 417... Cum ati petrecut vacanta, domnisoara ?...

Balaurul se umfla, se intinde, se zbate.

- Domnule secrelar, e sase si un sfert...

- Domnilor, pina nu sfirsesc cu domnisoara... zadarnic...

si nimeni nu mai protesteaza... Priviri dulci se incruciseaza din toate partile... soapte inghesuite... Risete candide de fetite sau semete si sfichiuitoare de veterana. Cavalerul de la Alger a deschis focul si risul lui, de parca ar fi singur in salita, rapanc la intervale regulatq fara sa mai mire pe nimeni. Bruna durdulie e rosie ca si rochia care i se vede prin deschizatura man-loului... Privirile ei sc preling inca pe virful genelor, in jos, spre incaltamintea solida ca si risu-i biruitor, al convorbitorului, dar buzele ei schiteaza acum din ce in ce mai des zimbete gratioase, intre gropitele care se deschid ca luciul de apa la fiecare picatura de duh a vecinului.

Mihnea arunca priviri triumfatoare spre usa in neostoiata agitatie... Pina la sapte mai sunt douazeci si cinci de minute... Va mai razbi el prin ingramadeala de la Drept, care trebuie sa fie si mai teribila ca aceea dc aci, sa inscrie pe Mih. ?... Mai teribila si mai putin incarcata de vapori sentimentali !

E o indotala la care nu s-ar fi oprit desigur o clipa - si ur fi zburat indata ce zimbetul domnisorei durdulii a acceptat prima intrebare, intr-o doara, a prietenului sau. Dar Dumitru i-a rostit un cuvint, mai multe, care parca l-au tintuit zdravan de aceste podele nevapsite, roase si murdare. Fata cu ochi in infinit... (Jndt unde, daca e intr-adevar studenta, ar mai ve-dea-o in alta parte, daca nu aici ?... in aceasta odaie strimta si neaerisita, intrp aceste gratii putrede .si sufocante, pe aceste podele nespalate si vargate de toate probele de glod ale ulitelor bucurestene.

si inscrierea lui Mih. fu aminata pentru a doua zi.

Dar minutele trec si cu fiecare, usa se deschide o data sau de doua ori. Tot felul de chipuri omenesti, baietesti si mai cu seama femeiesti, apar ca la o revista grabita, dinaintea ochilor fara rabdare ai lui Mihnea. Dar chipul acela, pe care-l asteapta cu inima retinuta, dupa fiecare smucitura a usei, cu apasare grea de mihnire pe suflet dupa inchiderea ei, chipul acela nu se indura inca sa apara. Acum pare ca e gata sa stabileasca o regula, putind ghici dupa invirtitul clantei ce figura va trebui sa se iveasca. insa regula se contrazice de mai multe ori si asta nu-l intristeaza ; dimpotriva, ii da si mai multe nadejdi ca, intr-un fel sau altul, atunci cind tocmai s-ar putea astepta la altcineva, ea va deschide usa. si oricum tot va trebui sa vina aci, daca nu azi, miine, sau poimiine, caci mai sunt destule zile de inscriere si "elita", ca de obicei, nu poate veni decit mai tirziu, de buna seama. El insa va trebui sa ramina aci, de veghe neclintita, pentru ca evenimentul cel m^re sa nu-l surprinda departe, sa treaca strain si neobservat, nici macar atingindu-l in treacat si lasindu-l fara posibilitate de revenire, ca si pina acum,'in opacitatea unei vieti care incepuse sa-l infricoseze, cind se uita mai de aproape in adincu-i, si de care nu-i era dat sa se dezlipeasca, damnat etern si irevocabil.

Ora sapte. Soneria tiriie. Domnul secretar libereaza ultimul caiet de cursuri.

- Poftiti miine, domnilor !

Rumoare si protestari in gluna. Balaurul plesneste in mai multe locuri si blocuri compacte dintr-insul evacueaza salita, aspirate de usa rece si larg cascata.

Dar perechile ramin, mai in voie acum, usurate de presiunea atitor piepturi si atitor respiratii. Dumitru e in verva mare si ride ca de obicei, de parca toata Universitatea ar fi a lui. Iar Mihnea a ramas cu ochii pironiti in usa care acum nu se mai deschide in fiecare clipa. insa tocmai destinderea aceasta subita, dupa care vorbele rasuna prea tari si cauta zadarnic sa se ascunda in tonuri din ce in ce mai scoborite, si-n care numai glasul si risul lui Dumitru au ramas deopotriva si imperturbabile, fetele incep sa bata spre iesire ; bruna durdulie se trezeste parca dintr-o reverie, caci privirile ei nu se mai furiseaza acum in jos ca boabele de lacrami pe genele care se vad atit de lungi si de incovoiate din profil, ci se indreapta dure si metalice spre convorbitorul de la care isi ia drastic si categoric seara buna.

Nu primeste nici sa fie insotita, dar constata cu haz ^nare un lucru care se vazuse de la sine, si anume ca astazi nu se putuse inscrie, astfel ca miine va trebui din nou sa fie aci, la ora hota-rita ; ceea ce, de buna seama, era de asemeni de la sine inteles, dar pentru Dupiii.ru trebuia sa fie cu un inteles mai mult.

La plccare, fata ingina un nume neauzibil, din care urechea fostului ofiter nu prinse decit banala terminatie. El insusi isi spuse numele tot asa de scazut, el, Dumitru Bobescu, care avea totusi o gura atit de mare si de sonora. incit, cind Mihnea, care conveni in cele din urma ca trebuie sa se urneasca din acest loc, il intreba de numele ei, Dumitru ridica nedumerit din umeri si izbucni in risul lui rasunator :

- Aflu eu miine ! decise el inclinind hotarit din cap, ca un om care s-a lasat pre^ mult dus de slabiciune, dar care de miine va sti ce norma de conducere trebuia sa adopte.

Dar miine, bruna durdulie nu rine si Dumitru se intrece cu Mihnea la observatul clantei in miscare perpetua. E tocmai cazul ca Mihnea sa-si deschida putin inima privitor la propria lui asteptare ; acum Dumitru va fi mai intelegator si va concede ca poti fi preocupat, nelinistit chiar, de cineva pe care nu-l stii macar cum il cheama, pe care-l cauti necontenit, pe care-l astepti sa se iveasca deodata dupa fiecare colt de saia, dupa fiecare intorsatura a scarei si de intirzierea caruia poti chiar fi cuprins de disperare. Iar nadejdea iti ramine necontenit in mijlocul acestui tumult, ca o stea care varsa si mai multe vapai prin zdrentele instabile ale unei goane turbate de nori.

Pentru a nu parea liric si deci caraghis,, Mihnea gaseste ca trebuie sa dea drumul consideratiilor sale, cu un hohot introductiv de ris. isi loveste prietenul in coaste si pufneste apoi la fiecare trei vorbe.

- Ia uitati-va la acest sacal de Algeria, transformat in mielusel la adierea amorului bucurestean. Dumitre, imi placi. Ia intoarce-te acum din.profil, sa vad asa cum iti vine...

Dumitru bolboroseste citeva cuvinte neintelese, care sporesc hazul lui Mihu, dindu-si mai mult avint predispozitiei lui de destainuire si usurare. Dar pastreaza inca intre dinti putina zeflemea, drept orice rezerva ;

- Asa e amorul universitar, Dumitre, si trebuie sa te pleci legilor lui. El incepe ca orice curs, cu o larga parte introductiva, te ia de departe, fin si discret, si te poarta astfel...

Dar Dumitru da drumul unei iniuraturi atit de grosolane a propos de amorul universitar, ca Mihu pierde sirul cuvintelor ce mai avea de spus. El regreta de-a binelea ca n-a inceput cu un ton mai potrivit cu sufletul lui din clipele dc fata ; pentru a primi, din partea acestei haimanale calite de cinism si arsa de soarele tuturor aventurilor brute si meschine, confirmarea ca si o inima de marca purtata de dinsii poate bate chiar pentru o emotie mai subtila decit cea produsa de atitudinea banuielnicit a unui chelnar in perspectiva de a fi tras pc sfoara, or a sotului unei dracoaice de proprietarese, inchiriind cu luna camere mobilate.

- Dar lui Mihu ii ramine o speranta ca miine, cind bruna durdulie isi va face din nou aparitia, toata fanfaronada asta de nepasare si grosolanie, foarte moderna la acest clin al veacului, se va topi ca o alcatuire de zapada sub suflarea unui vint arzator : de aceea Mihnea nu se grabea sa puna vreun pret pe rezolutiile grave si categorice pe care Dumitru le lua intr-un stil ce nu se deosebea prin nici o iota de al celui mai spurcat tigan :

- Miine ii pun chestia de incredere... Cu mine nu merge... Ii propun un cinematograf, sa vedem cum raspunde la pipaiala... si'daca merge, am si invitat-o la mine...

- Vorbesti prostii, dauta sa-l aduca la sentimente mai potrivite cu acoperisul sub care vorbeau Mihnea, care, pentru a nu-si demasca bizara si inexplicabila toana ce-i invirtea acum resorturile sufletesti, se silea sa priveasca lucrurile dintr-un unghi cit mai logic si mai obiectiv. Evident, tot acolo ai sa ajungi, mai curind or mai tirziu, acolo unde tintesti... dar daca precipiti lucrurile, dragul meu, nu te felicit pentru talentul tau de tactician... Trebuie sa nu scapi niciodata din vedere persoana cu care tratezi... altfel tratativele se pot rupe fara posibilitatea de revenire...

- Atita paguba...

- D-apoi n-ai sa-ti marginesti toata viata la captivarea croitorcselor, a manichiurezelor or a semibabclor care diu camere cu luna... Da-o dracului de viata, daca-ti inchipui ca fericirea se reduce numai la atita...

si Mihnea scuipa cu atita dispret, ca Dumitru il privi uimit si intunecat.

Iar convorbind astfel, Mihnea pierdu din vedere miscarea fara ragaz a minerului de alama. incit uimirea lui intrecu orice margine, cind in cadrul usei se contura mladie si subtire silueta fetei cu ochii in infinit. Acum insa ochii aceia se plimbau prm-tr-un lorgnon elegant asupra multimei din sala inscrierilor, cu aer de doamna mare la teatru, minunindu-se de marea afluenta, spre si mai marea umilinta a lui Mihnea, care se simti in, si legat de gloata de fata, particica anonima si insignfianta, intr-un tot examinat atit de sus si printr-un lorgnon atit de frumos incrustat. Dar fata lasase mult usa deschisa si un curent hotesc se strecura pe la glezne si chiar excita la tusa citeva gituri sensibile. Se auzi surda si morocanoasa invitatia : "usa !" care apoi se repeta in ecouri de profunda nemultumire. si Mihnea isi inchipui, fara sa se uite intr-acolo, vreun vlajgan cu cosuri pe colturile asimetrice ale fetei, cu nas ca pliscul de curca or ca fundul de borcan si cu fular democrat de arnici rosu striat cu glaben la git - si simti o ura grea, desi fara nadejde, pe cel care strigase si pe cel care-l complecta acum si mai aspru si mai indirjit : "Hei, usa ! nu se aude ?"

Nou-venita isi pastra zimbetul initial, inchise usa dupa dinsa, brava cu semetie prin lentilele de cristal privirile care ii controlau cu dispret or cu neincredere aerele ei de nobila doamna, si acorda, lasind in jos lorgnon-ul, o bunavointa deosebita de expresie lui Mihnea, de parca i-ar fi ghicit ca singur sufletul lui era alaturi de dinsa in momentele acelea. si in momentele acelea, Mihnea simti ca s-ar lua de git cu toata gloata asta pestrita si natinga, pe care lorgnon-u fetei o aprecie iarasi, cintarind-o si evident gasind-o prea mare, pentru a-i insufla nadejdea putintei de a parveni la ghiseu pe ziua asta.

Altadata Baiatu, care stia sa citeasca usor toate aceste socoteli launtrice, dealtminteri usor lizibile in ochii domnisoarelor, ar fi si sarit impins de un irezistibil resort : "Va inscriu eu, domnisoara !"

Acum insa resortul se opinti in van : vointa opuse o pasivi-tate de paralitic si aparitia de vis, dupa ce-i mai arunca doar lui singur o privire anume, distincta de aceea generala, pentru gloata, impodobindu-si zimbetul pina acum egal cu sine insusi cu un accent in plus, de multumire parca, iesi, inchizind usa cu d grija excesiva de asta data, si lasind pe Mihnea in acelasi timp profund prostit si totusi plin de el insusi.

Ah, cu ce ochi crinceni cauta el acum pe autorii celor citorva interjectii de trogloditi si pe autoarele celor citorva chihotin fara rasunet, care incercara sa rasune in urma suavei aparitii, si ce palme simti pofta sa aplice lui Dumitru care, insusi, ramasese holbat si fara grai, tot scurtul timp al acestei fugitive imprejurari, pentru a mirii acum inveselit si poznas :

- Da asta ce mai fu, mai ?... si izbucni in risul lui sonor, acum atit de stupid si nesuferit. Noroc ca indata apoi, se opri brusc pentru a se porni iarasi voios si magulitor, dupa ce lasase sa se auda aceasta dreapta si sincera constatare :

- Fire-ai al dracului, Mihule, ai vazut, ma, la tine s-a uitat in mod special, te-a remarcat, pezevenghiule...

Ceea ce facu pe Mihnea sa simta pentru el o dragoste si recunostinta infinita, si risul cel fara hotar sa-i para iarasi simpatic si sanatos. Va sa zica si el a vazut, va sa zica a fost serios !

Mihnea a devenit gures si fericirea lui nu mai cunoaste margini. E intrerupta doar de grosolaniile lui Dumitru, care a reinceput sa-l nelinisteasca serios. Mai ales il ingrozesc rezolutiile sumbre ale acestuia ; daca va mai intilni pe bruna durdulie, va sti el ce sa-i spuna ! si pe Mihnea, in sufletul .caruia s-a lasat acum senin si boare placuta de vara, astfel de ginduri indaratnice, aceasta iremediabila persistenta in intunecime si-n desfriu sufletesc, il ranesc si-i desira gindul ca gheare informe de bestie.

A doua zi, Mihu, care gaseste acum in el orice solutie, a gasit mijlocul de a inscrie pe Mih. la Drept, fara a se clinii de la secretariatul Literelor : a cinstit pe-un om de serviciu care i-a indeplinit sarcina la moment. si pe el, iata-l asteptindu-si aici pe fata lui din vis si din sperante, al carei lorgnon l-a edificat deplin : ea trebuie sa apartina unei nobile si bogate familii bucu- restene. si istorice nume incep sa-i cutreiere capul, facindu-l sa tresara la amintirile eroice cele mai grave or la pomelnicele cele mai rasunatoare din cronicele mondene ale gazetelor. in vremea asta, alaturi, risul lui Dumitru, care si-a regasit bruna durdulie, nu mai conteneste, iar acolo, departe, in mahalaua celor sapte Fintini, sinistru consiliu de razboi s-a intrunit in jurul jianului Im Veve. Madam Balaman e de parere ca bulucul in "odaia baiatului" sa aibe loc chiar asta-seara, cind baiatul e si putin aiurit de ‘nvatalura. iar Veve, care a marturisit rosie ca pomada de obraji ca ,,baietelul" ii da asalturi disperate, trebuie sa-si lase macar bluza scoasa, ca sa fie surprinsa barem cu bratele goale. Domnul Vulpache, de perfect acord asupra bluzei, calm si sigi:r de izblnda. "am vazut eu cum se uita la dinsa, domnule", e de parere’ totusi ca baiatul sa fie lasat sa-si treaca in pace examenul.

- Ce spui dumneata, Mitrule... cind s-o vedea cu licenta term’nata, pleaca pe-aci incolo...

Argumentul e intr-adevar destul de puternic, ca Vulpache sa nu reflecteze adinc asupra lui. Dar o vie neintelegere se iveste cu Veve, care nici nu vrea macar sa auda ca trebuie sa-si scoata bluza si sa ramina cu bratele goale in fata unui baiat. Madam Balaman, care schimba atunci priviri incarcate de duiosie cu partenerul ei, incearca totusi, in interesul ei, sa "faca cum e bine" !

- Un parinte, maica, o mama, care te are numai pe tine pe lume, stie pina unde trebuie sa intinda morala pe care o da copilului sau...

Iar Mihu si-a scrintit gitul tot intorcindu-l spre usa fara repaus. Ea va voni, ea trebuie sa vina, daca nu pentru el, cel putin pentru inscriere. Ramine de vazut atunci daca lorgnon-ul de aur nu se va piimba iarasi indiferent asupra atitor capete rurale si subuibane, cautind cu voioasa curiozitate doar figura aceea simpatica si distinsa, careia i-a 7imbit in ajun. si Mihnea reconstitui atitudinile pe care si le revizuise azi-dimineata in rata oglinzii de la dulap, inainte si dupa ce Veve i se strecurase ca o sopirla in brate, profitind de prilejul ca madam Balaman plecase "putin" la Piscupesti sa afle reteta cremei de zaha^ ars pentru ziafetul ce avea sa urmeze surprinderei). Dar usa, care cu fiecare miscare ii stringea acuma sufletul, de parca l-ar fi apucat ca pe niste degete ratacite pe sub usorii ei, nu arunca inauntru decit figuri indiferente si insignifiante. Ghiseul secre- tariatului se inchise din nou, rumoare de protestare in gluma se auzi din nou, grosul candidatilor parasi din nou secretariatul, perechile adincite in conversatie ramasera din qou numai intre ele, sa savureze in liniste convorbirile incepute. Dar ea nu mal venea, din nou, si totusi acum, cind minerul usei incremenise. Mihnea inca statea cu ochii pironiti la el. Apoi minejul incepu sa se miste iarasi, dar acum apasat de mina omului de serviciu, ce patrundea precedat de-un lung maturoi si-acompaniat de o mare galeata, pe care o aseza grohaind monosilabe ininteligibile, nemultumit de intirzirerea musafirilor dinauntru. Atunci si ultimile perechi de studenti plecara, si insusi Dumitru si insotitoarea lui se urnira, iar Mihnea auzi glasul rugator si insistent al lui Dumitru bolborosind staruitor la urechea fetei, rosie ca o cireasa neagra, in vreme ce ochii lui o fixau cu fixitate de sarpe, iar mina i se incolaci fara curaj peste mijlocu-i. Fata so smuci brusc si o palma de-o sonoritate fara pereche se propti indignata in obrazul obraznicului ; Mihnea n-avu timp decit sa vada fata innegrita de stupoare a studentei si boabe de diamant scinteindu-i in ochi.

- Foarte bine. foarte bine, incuviinta el si simti limpede indemnul launtric, daca lucrurile ar fi mers mai departe, sa intervina in ajutorul ei.

Dar Dumitru se intoarse radios spre dinsul, cu trofeul rosu pe obraz. Omul de serviciu, singurul martor strein al impreju-rarei, il gratula cu vrrbe de curaj :

- Lasa, domne student, c-asa incepe totdeauna...

Ceea ce facu pe Mihnea, cind iesira, sa-l zeflemeasca, vadit ostil, ca acum doar servitorii mai inteleg si apreciaza proccdeui: si gesturi ca ale lui Dumitru. Dar acesta ridea inainte, cu o satisfactie draceasca, si cu cit Mihnea intrebuinta cuvinte si mai grele, aproape insulte, pentru a-i categorisi apucaturile, cu atit Dumitru se prapadea de ris si se batea cu miinile pe burta, ara-tind uneori cu degetul intins spre amicul sau. de parca l-ar fi aratat unei multimi invizibile, cit e de caraghios cu ciuda lui caraghioasa pentru o palma care nu-l priveste citusi de putin.

Chipul cum il parasi atunci Mihnea, indirjit la culme, paru intr-adevar sa echivaleze cu o mpere de prietenie : abia acum figura lui Dumitru deveni serioasa, si Mihnea vazu prin intuneric stralucitul mirat al ochilor lui spalaciti. incit, indepartin-du-se, ii paiu rau dc rautatea lui fara motiv, pe care, cu drept cuvint, nici n-ar fi stiut s-o articuleze precis. si tocmai pentru aceasta nepricepere ca si pentru inconstienta bunului sau prieten de odinioara, el simti cald de lacrami umplindu-i gavanele incordate ale ochilor. Dar el simtea in sufletul lui, tocmai gratie cru-zimei si desolidarizarii de Dumitru, o mare usurare si o mare regenerare. Tot ce-a fost. tot ce s-a intimplat pina acum in viata lui i se paru infect si stupid - ba intr-atita ca ii fu sila chiar de domnisoara Veve, care se strecura spoita ca o papusa de ceara in odaia lui, pentru a-i aduce portia obisnuita de iubire serala si furisa.

in seara asta el explica deci fetei, care era gata sa-si traga siretul de la rochie, ca e grozav de istovit si plictisit : isi inchipuie ca e grav bolnav si miine se va arata neaparat unui doctor. Vev6 ii cerceta fruntea cu podul palmei si nu gasi nici o temperatura. Dar aceasta atingere ii dadu, cu adevarat, fiori de frig lui Mihnea. Cu multa delicatete, dar cu vadita hotarire, el indeparta mina fetei, care, de pe frunte, se lasase binisor si priceput pe sub plapuma, si-i aminti, scuturat de sclrba pentru cea de acum, de mina brunei durdulii, sfintita prin severul ei gest ; si vointa lui, proiectata cu citeva ceasuri in trecut, ii spunea cu hotarire acum, ca daqa ar fi fost in lecui lui Dumitru, ar fi cazut la moment, asa palmuit, in genunchi s-o sarute.

Veve a iesit cu ochii zbiciti de lacrami si cu sufletul strins de ingrijorare, sa-si vesteasca tovarasii de conspiratie cari asteptau in dosul usei salonului cu felinarul de mers in pivnita, gata aprins, ca sa surprinda fata, pe jumatate dezbracata. in odaia luminata numai de jocul flacarilor din soba. Veve se-arata extrem de surescitata : instinctul ei feminin, banui numaidecit o rivala la capatul lantului de imprejurari care dusese la aceasta schimbare brusca si neasteptata.

- S-o fi intilnit cu vrajitoarea, fu de parere doamna Balaman, designind prin vrajitoare pe coana Polixeni. S-o fi intilnit cu vipera aia care incheaga apele si scoate din minti si pe bosorogi... L-o fi invitat iar, in lipsa lui Nisipoiu, si i-o fi dat sa bea cafea fiarta cu scirbosenii de-ale dumneaei, ca sa-l intunece, la minte.

- As, contrazicea Vulpache, om al realitatilor. De buna seama a observat ceva... a simtit... tu, Veve, te-ai tradat... ti-am spus ca nu trebuie sa te pregatesti ca de bal... si pe urma si dumneaei, se indrepta el spre madam Balaman - careia in fata lui Veve si a persoanelor streine i se adresa ceva mai reveren-tios - cum naiba ai dat peste scaunul ala tocmai atunci, cind el trecea prin curte... Puteai sa nu te mai uiti pe fereastra... Doar auzeam noi poarta si pasii din salita si... usa lui... ca nu era sa vie dracu’ in locu-i...

Dar madam Balaman ramasese tot la parerea dumneaei : baiatul nici nu fce uitase spre fereastra. Dar se intilnise cu vipera "inveninata", care-l si blagoslovise cu bunatatile ei - aci nu-si putu retine un gest de greata si un scuipat in sec...

- Dar lasa, daca-i pe asa, cunosc eu pe o tiganca din Bolin-tin ; care am sa iau trasura si sa ma du<; dupa ea... macar de-o sti vipera cite stie tiganca... si-o sa-mi spuie si mie tiganca ce sa-i pun in cafea baiatului, ca sa-i strice farmecele viperei si sa ramina numai cu bunatatile fi-mea, care o sa le biruie pe-ale nazdravancei, ca-s de fata mare si curata...

- Fugi de-aci cu prostiile astea, mata...

- Ia lasa-ma, Mitrule, in pace... Pai mata stii ce tiganca e asta... Se uita la-mneata doar o data si pe urma numai in carti, si-ti spune tot ce ai pe suflet, cum te cheama, cum o cheama pe maica-ta, pe tata-tau... si stie la farmece... a... e tiganca strasnica, fir-ar a dracului... asta face omul de se intoarce din drum si-ti vine unde poftesti... Numai sa nu fi murit... se potoli putin madam Balaman din optimista-i expansiune... Am uitat cum o cheama, da stiu casa unde sta... si stiu si ce se pune in fiertura, dar nu stiu descintecul... ca e mult de-atunci...

Aste din urma cuvinte madam Balaman le ingina numai pentru ea, mai mult in gind, ferindu-se si azi sa dezvaluie lui Vulpache ca acum douazeci de ani si mai bine, pentru a-l cistiga definitiv, ii daduse sa guste, bine fierte si bine amestecate, cite ceva din mai toate secretiunile ei intime...

- Se mai poate sa fie asa si din cauza invataturei, glasui linistitor conul Vulpache urmarind siruri mai solide de idei. Ginditi-va numai, anul al treilea de drept... asta credeti ca e saga dumneavoastra ? Uite, Veve de patru ani tot se incurca cu stiintele ei... si tot nu le mai da de capat... Dar asta... care nu se incurca deloc... si cu dreptul inca, he, he, care nu e floare la ureche... scoala de avocati si de magistrati... D-aia eu ramm... tot la vorba mea... sa-l lasam dupa examen... Atunci tot mai ramine el... doar l-am iscodit... Vrea sa urmeze si mai departe, la doctorat... si vrea sa faca practica aci... De intors in provincie, nici nu vrea sa auda... Veve, tocmai bine, il mai zapaceste nitel...

- Miine ma duc dupa tiganca, hotari madam Balaman, ramasa indaratnic intr-ale ei...

In fiecare zi Mihnea e acum Ia Universitate si-n fiecare zi, prin sali si pe coridoare, intilneste visul lui. S-a statornicit acum intre ei o corespondenta de zimbete si priviri, dar usoare si sfioase ale fetei ingindurate si melancolice ; ale lui, indraznete si ofensive. Pe urma ale lui au devenit infricosate si umile, cind, interesindu-se despre dinsa, a capatat aceste date uluitoare :

Domnisoara Velovan Arina din Craiova, fata de familie, parinti bogati, e-n preajma doctoratului : franceza, germana, filo-sofia. Studenta eminenta, toti anii trecuti cu distinctie si licenta magna cum lavde.

Informatiile privitoare la studii si examene le-a confirmat si Baiatu Mih., care zadarnic se tinea dupa Mihnea sa-i plateasca banii de taxe. Cind l-a intrebat despre Arina, Mih. si-a ridicat lungile lui brate spre cer :

- Ah, ai ocnil-o si pe asta. Cum vad esti un mare vinator de absolventi magna cum laude... Dar cu ea ce faceti, ca e femeie... or v-ati hotarit sa le dati toate dreputrile...

si considerindu-l cu o usoara dispozitie de ironie, care pentru Mihnea fu de-a dreptul ucigatoare, Mih. il lua de mina.

- Vrei sa-ti fac cunostinta cu ea ?

Pentru prima oara Mihnea ingalbeni si inghiti in gol auzind o astfel de propunere. El refuza categoric si implora pe Mih. sa nu deschida vorba cu fata despre dinsul, cum acesta se aratase gata sa-i fagaduiasca.

In ziua aceasta fu mai trist ca niciodata. si fara s-o mai astepte - spre a-i intoarce, cu privirea ei parca indoita si trista, salutul zimbetului timid dar persistent, cu care el o urmarea dintr-un ungher de umbra, iascinat si rezervat in acelasi timp, ceea ce se parea ca ei ii produce placere si orgoliu -, parasi in pripa Universitatea.

Examenul incepu. Mihnea asista la toate obiectele la care trebuia sa fie intrebat Baiatu Mih. Sigur do izbinda dinainte, el dovedi un aplomb «are contrasta intr-un chip izbitor cu figurile de ceara ale tovarasilor de banca. Primele raspunsuri alo lui Mih. rasunara clare si precise si produsera ecouri de catedrala in inima lui Mihnea ; el isi asculta omonimul cu o religiozitate desavirsita, de credincios, care nu intelege nimic din tilcul cita-niilor preotesti, dar carc-si da seama ca in juru-' rasuna expresia celei mai profunde intelepciuni si a unicului adevar.

Baiatu Mih. para intrebarile ce i se aruncau cu siguranta si dibacia unui jucator de tonis si raspunsurile lui faceau drumul inapoi cu regularitatea mingiilor izbite in plin de mijlocul rachetei. Dupa primul examen, Mihnea iesi triumfator si nimeri tocmai la posta, unde intocmi o carto po.siala in stil telegrafic caire domnul stefan : "Examenul inceput. Emotie mare. Semne sigure de izbinda desavirsita."

Examenul acosta ii crea intr-adevar o dispozitie dosavirsita : in tristetea in carc-si simtise muiat sunetul, ultimele zile, el simti o adiere de racoare si de curaj. Nu mai ocoli pe domn’7oa"a Velovan, ci o privi iarasi drept in ochi. Fata ii accepta privirile cu bunavointa, dar so vedeau acum si mai bin« perdele grole de melancolie mohorind luciul adinc al ochilor ei. Mihnea nu mai atribui infinitului aceasta tristete de neinteles la o fata asa de frumoasa si care repurteaza victorii scolare at;t de stralucite. Era limpede ca buna ziua ca pentru chipul lui ea ?corcla oarecare interes si bunavoinia, pe cind, privita de altii - ?.i tipi bine, constata Mihr.ea cu covirsitoare satisfactie ! - ea intorcea capul mindra si vizibil agasata.

Atunci de unde puteau proveni aceste vagi unde de tristote, care porneau uneori din ochii ei acinci ? Mihnea abia indrazni sa schiteze gindul ca ea l-ar putea iubi chiar asa, dintr-un inceput, pina la tristete si pina la deznadejde. Faptul ar fi putut fi adevarat, incerca el sa si-l explice, ia o fata care n-a stitut de altceva pina acum decit de carte ; dar e oare cu putinta ca o studenta eminenta si atit de frumoasa r.a nu fi trpzit sentimente adinci in juru-i, sa nu fi facut sa vibreze spre dinsa priviri de dor si calduroase declaratii ? in optimismu-i robust, care il recucerise, Mihnea incerca sa gaseasca si aci explicatii. O studenta prea buna, nobila si frumoasa, a tinut la distanta pe numerosii ei adoratori, uluindu-i si lipsindu-i de curaj, tocmai prin acest cumul impresionant de calitati ; iar diversele eminente universitare, ca bunaoara un Baiatu Mih., lunga si sub-tiatica vietate, predispusa ingrijorator la politica, n-aveau ce sa inspire acestei fete, care inainte de toate era plamadita din carne si oase si care, de buna' seama, n-ar fi putut suferi pentru nimic in lume ca visurile ei roze sa se topeasca in bratele incovoiate, lungi si paroase de paianjen ?

Pe cind acum, in drumul virstei ei, si exact la raspintia in care izbinzile scolare nu mai pot spune nici ele nimic unui singe tinar si clocotitor se ivise el, Mihnea, pus la patru ace, in mizeria care domnea acum peste aceste nefericite generatii de studenti, cu ochii lui negri, cu sprincenele lui imbinate diabolic, cu parul lui incretit cu mare arta, cu pieptul lui bombat ca un sin de femeie, cu mersul lui drept si elegant si cu aerul lui sanatos si invingator, de barbat chipes, solid legat si bine format, in talazurile de stridenta si totusi fragila pubertate, care se varsa zilnic prin atitea sali si atitea coridoare, ca globulele de singe intr-un complicat aparat circulator.

Statornicind aceste judecati, Mihnea fu incintat de comparatia de la urma pe care hotari s-o spuna si fetei dupa ce o va cunoaste. isi mai aminti si de altele, pe care spiritul lui frust si plastic putea dealtminteri sa le furnizeze la nevoie Cu usurinta ; si cu aceasta destoinicie in bagajul lui intelectual, el se simti mai bine pregatit pentru a infrunta calitatile universitare ale domnisoarei. Ah, macar filosofia asta daca n-ar fi fost si acea infricosetoare magna cum laude !

Chiar in seara cind in minte i se perindara astfel de reflectii, Mihnea vizita pavilionul anticarilor din dosul lui Grand Hotel, pentru a-si cumpara Logica lui Maiorescu si Notiunile de psihologie ale lui Gavanescu ; dar in locul lor gasi o brosurica scrisa marunt care il entuziasma : Initiations 'philosophiques de Fa-guet.

- Asta e ce cautam ! declara el anticarului, dupa ce o rasfoi cu luare-aminte si, de bucurie ca aci a gasit cheia secretului dupa care, in doua ceasuri, poti face fata onorabila unei culturi acumulate ani intregi, plati fara sa se mai tocmeasca nici de forma, el, feciorul conului stefan 'Baiatu, negustor, renumit in-tr-o jumatate de judet.

Citind-o acasa pe indelete, se minuna singur cit de usor poate sa prinda atitea lucruri pe care inainte numai auzindu-le si se infiora, consolindu-se sa traga o adinca linie de demarcatie intre ceea ce era vizibil si clar,"practic inteligibil, si intre fictiunile insesizabile materialmente ale spiritului, care il incurcau atita pina si-n domeniul formelor abstracte dintr-unele perioade ale Dreptului roman. Expunerea aceasta insa, lenta si populara, cu sfirsitul atit de aproape de inceput, pentru ca aspectele si dimensiunile sa nu-l mai supuie chiar din primul moment la tortura irezistibla a vertigiului, ca volumul celalalt, al lui Fouil-lee, pe care-l tine totdeauna pe masa, spre uimirea infricosata a gazdelor, ii redesteapta increderea in facultatea de abstractizare a spiritului sau, in care tomuri grele si sistematizate prea complicat ii luasera orice credinta. Ba il convinsese ca nu e facut sa inteleaga altceva decit dreptul practic si mai cu seama penalul si constitutionalul. Adica singurele studii, in care sumarele lui investigatii il convinsesera ca sunt fara cap si fara coada, si ca poti sa le incepi chiar de la orice pagina ai deschide tratatul respectiv : predestinindu-l in viitoarea lui cariera de avocat si viata sociala la specialitatea de mare "penalog" si, ca tot românul, strasnic tactician politic.

Primele pagini din brosura lui Faguet il reasigurara asadar •ca si alte domenii ii sunt deschise : fara domnisoara Arina, ar fi murit poate si de acest lucru n-ar fi luat cunostinta.

Ducindu-sc sa mai asiste la examenele lui Mih., nimeri exact la aceeasi aratare negricioasa si falcoasa, la al carei curs fusese prins odata cu bulucul studentilor, umplind gramada usa si vestind prin strigate informe sosirea-i moliie si absenta, de somnambul. La fel cum isi cuvinta atunci prelegerea, cu ochii pe pereti, prin ferestre, pe tavan, tot astfel acum intreba, fara sa priveasca pe cel care raspunde, dormitind si parind dupa fiecare tacere, care marca incetarea raspunsului, ca se trezeste ca din morti. Atunci ochii inexpresivi se aprindeau pe figura rasa- inutil, si-nasprita de pecingenea tepilor carunti, de-o satisfactie draceasca, de evadat proaspat, care a dat de prima victica noua. Falcile se miscau agale si glasu-i rasuna invariabil, stins, ca din mormint :

- Spune si dumneata !

Doar sensul acestor trei cuvinte sepulcrale denota ca domnul profesor doreste ca sa repete acelasi lucru si studentul urmator, caci domnul profesor nu se adresa nimanui, privind ca oamenii, in ochi. si studentul de-al doilea incepea sa ingiime prin masca de ceara, ce-i acoperea automat fata, aceeasi povpste pe care o dusese pina la capat vecinu-i din dreapta, acum complect pietrificat, ca si cind isi epuizase si viata cu ultimul cuvint emis : doar urechea, tocmai prin aceasta imobilitate de stana, parea c-a ramas treaza, cu pavilionnl ciulit pentru a prindenou-tatea aducatoare de moarte definitiva, pe care ar fi scaj>at-o noul cuvintator, in stradania lui penibila de a rastalm3r: or- birea celui dintii, cu abile ocoluri, cu rasturnari asintactice de fraza, cu sfortarea nefireasca ti naiva dp a imprumuta intregului un ton si un aer stiintific, nespus de stilcit si de caraghios Cu ultimul cuvint, acest nou vorbitor reintra in pacea eterna, in vreme ce nrimul da rel dintii semn de viata.

Dar figura de ocnas barbierit de doua zile se trezeste la rindu-i din morti spre a da cuvint unui al treilea :

- Soune dumneata.

- Ce sa spun. domnule profesor ’

Un rictus oribil, fapind sa apara ’ntrp buzele vinete si abia dezlipite un singur dinte galben. in vreme re orhii n’itnti de galbirare se inchid pe jumatate ; apoi o voce taraganata si satisfacuta :

- Ce-ar fi trebuit sa STjna dumnealor...

- Diimnea1!"’ au spus tot ce trebuipu sa souna...

- Aba... va sa 7ica nu mai ai nimie de smis altceva...

Ba da, se mai gaseste, oricind se mai fr" ritr> wa de spus, desi acest ceva es<« apelasi lucru : trebuie, trebuie neaparat sa vorbpsti. raci pluteste aci. dea^up^-a tuturor a^es'or capete. d’ibul infiorator pl mortii : si tr^er^a est« insasi moartpa, care abia at asteapta din Mp-iVa P-> pmpa, o cmrta ezi- tare, nefericitul ipi recapata glasul si o de la caoat.

Mihnp-> e co^ste^it : tr«cyco si el pnn destule examere teribile ; asiste ’a ?.1M" si nsi tprjhiip dnr a~a reva nu mai vazuse niciod?fa Forms de cauciuc a ir'duridijini d° pe catedra se repercuta asupra audiatilor in manifestai tot de cauci"c : nici un moment n-ai fi stiut daca actioneaza a<=up’’a" acestui bloc lipsit de nervi vreo satisfactie sau vreo dezaprobare. Rinjetu-i invariabil devenea extrem de chinuitor, prin indiferenta-i com- plecta si lipsa totala de expresie. Mihnea isi simti gitlejul strangulat de-o puternica emotie : inima i se strinsese in sine pina cind deveni cit o nuca. O atmosfera grea ii apasa acum timplele si umerii strivitor.

Profesorul multumit seriei prezente fara nici un alt adaos edificator : nefericitii isi recapatasera locurile fara nici o lQ-mina de usurare, cocosati de teribila nesiguranta, tot atit de co-virsiti sub greua povara a momentului, ca si atunci cind fusesera chemati.

Mihnea avu o tresarire subita si simti o acrime sufocanta inaltindu-i-se din cosul pieptului spre gitlej, acaparindu-i si muindu-i coardele vocale : isi auzise numele strigat. Dar miscarea prompta si sigura a celuilalt Baiatu, de alaturi, il asigura si-l mai intari putin, fara totusi a elimina orice urma de ingrijorare dintr-insul. Cei patru condamnati se asezara pe scaunele de executie : Baiatu Mih. era al treilea. De asta data tema propusa nu mai fu o chestiune generala : intrebarea cea noua cazu deci categorica si precisa ca un cutit de ghilotina :

- Legatarul cu titlu particular e tinut la plata datoriilor succesiunei ?

Iarasi tacere de moarte, o tacere sinistra, care contrasta infiorator cu huietul incontinuu pe care Mihnea il auzise la cursul acestui profesor, de fantezia caruia depindea exclusiv ra-minerea lui la Bucuresti si perspectiva smaltata de zimbete, ca de niste flori, a incruci.;arei de drumuri cu domnisoara Arina Velovan. Omul de cauciuc se razbuna lent si fara urma de aratarea vreunei satisfactii pentru toate mizeriile anului. Mihnea sopti de mai multe ori : Arina, Arina ! in atmosfera irespirabila, ea un viteaz in transee, numele purtator de noroc, cind norii de gaze incepeau sa coboare invizibili si compacti.

Prima victima cazuse : dupa o agonie grabita, marcata prin-tr-o bolboroseala fara sens, de contradictii si reveniri, isi daduse duhul subit, inghetind tocmai la o jumatate de cuv’nt ; a doua nu avu o soarta mai buna. si laiusul ghilotinei se ridica mereu :

- Spune dumneata !

Era acum rindul lui Mih.

si Mih. glasui clar, sigur si indelung. Dar tocmai acest indelung nu-i placu lui Mihnea. Dupa el intrebarea, nu comporta decit un scurt si sigur raspuns: da ori nu. Nu stia precis care, insa... daca ar fi fost el pe scaunul examinarei, ar fi stiut el totusi cum sa zguduie putin nervii acestui butoi carnos, care face pe automatul de intrebari ! intimplator ochii lui cazura alaturi, pe-un caiet sapirografiat de cursuri. Mihnea il trase in dreptul lui si rasfoi foile la intimplare. Nu gasi ce-i trebuia, dar cind renunta, foile caietului rasucit se intoarsera de la sine exact la pasagiile privind legatul si legatarii. si Mihnea prinse repede acum firul, pe care Mih. continua sa inoate inca voiniceste, incontinuu, sigur si clar, dinaintea automatului apreciator, evident nu cu vorbele exacte din caietul de cursuri dar destul de apropiat, pentru ca asemanarea sa sara in ochi pina si incompetentei lui Mihnea. Dar firul cursului inceta, pe cind Mih. vorbea inainte, neintrerupt, in vreme ce profesorul studia cu o luare-aminte desavirsita arhitectura ferestrei celei mai apropiate. Apoi Mih. tacu : Mihnea era satisfacut. La urma urmelor vorbise, nu se incurcase ! Examenul era in orice caz salvat. Dar masa de carne neagra de pe catedra era ocupata inainte cu arhitectura atit de simpla a ferestrei pe care o parcurgea fara sfirsit o musca trezita de soare. Nimic, nici un semn de aprobare sau dezaprobare pe fata catranita. Se intoarse numai extrem de plictisit ca fusese intrerupt tocmai cind musca, exasperata de eterna-i cursa, isi exprimase revolta intr-un zbirniit frenetic si, adresindu-se urmatorului, rosti cu invariabi-lu-i glas sec :

- Spune dumneata...

Atunci fu intr-adevar o rumoare in sala, care ajuta si mai mult sa invirteasca singele lui Mihnea, in sensuri brusce si contrarii. si-n stupoarea generala, el se ridica si glasui deodata in mijlocul tacerii de moarte ce se lasase, hotarit si dirz, cu toata uimirea tuturor, cu toata gura lui Mih., cascata rotund si enorm cit roatele enorme ale celor doi ochelari :

- Domnule profesor, dar, va rog sa-mi permiteti, pe dumneavoastra nu "va mai multumeste nimic, e imposibil cineva sa gaseasca vreun raspuns care sa va satisfaca. Dar daca si de data asta, daca si de Baiatu Mih. dumneavoastra va aratati nemultumit, apoi sa-mi dati voie... eu cred ca nu i-ati acordat intreaga atentie... dar daca l-ati mai intreba o data...

Se intrerupse la scrisnetul printre dinti al omonimului :

- C;n’ te pune, domnule... ? Ce te-a gasit, domnule ?...

Domol si greoi, profesorul intoarse capul la fereastra, cu mari semne de plictiseala pe fata neagra si buhava, improscata pina sub ochi de punctele dese si negre ale tepilor rase. Pri- ve.ste vag peste sala, dar, probabil, ochii lui s-au oprit asupra lui Mihnea.

- Cine esti dumneata, domnule ?

- Asta n-are nici o importanta in cazul de fata, domnule profesor. Important e ca dumneavoastra lasati studentii sa va vorbeasca fara sa-i ascultati, fara sa observati cari din ei au raspuns si cari nu...

Profesorul da semne de nerabdare.

- Ce doresti dumneata, domnule ? Cine esti dumeata ?...

Rasuna ici, colo, citeva puf nete de ris. Profesorul insusi se insenineaza si zimbeste :

- Cum te cheama, domnule ?

Sala abia atit astepta si izbucneste in ris strasnic, in semn de complezenta pentru domnlil profesor, care, mirat si hazos, urmareste pe Mihnea, covirsit de ridicol, pina la usa, cu ochii cascati sarcastic si cu acecasi intrebare, care provoaca salve de hohote :

- Cine esti dumneata, domnule, ce cauti aici ? Faci parte din seria asta ?...

Umilit si rosu peste fire, Mihnea simte vapai peste vapai de ciuda, de durere, de descurajare, de disperare, invaluindu-I din toate partile. Nu stia pe ce sa-i fie necaz : pe lasitatea celor ce le-a luat apararea sau pe nenorocul lui insusi. Ar vrea sa se aseze undeva, caci picioarele i s-au muiat cu desavirsire, dar nu si-a recapatat inca vederea, caci dinaintea ochilor lui a ramas un haos, un amestec confuz de linii si culori. incetul cu incetul simte insa cum presiunea grea de la piept se usureaza si doua raze de lumina patrund prin ceata din jurul capului aiurit. O privire dulce si un zimbet prietensc i-a" sosit din coltul celalalt al coridorului. si inainte ca sa i se limpezeasca in minte fata invizibila, care-i trimete acesti soli fluizi de prietenie si incurajare, Mihnea presimte scumpa figura si asteapta ca norul dintre ea si dinsul sa se risipeasca de tot, pentru a putea sa-i soarba infatisarea cu ochii rugatori si tristi. isi revine, intr-adevar, gindind ca-n vremurile patriarhale, asa trebuie sa fi scoborit si aparut ingerii oamenilor orbiti de cumplite deznadejdi. si primul lucru ce intelege, in afara de zimbetul indreptat si de privirea calda prin lorgncm, care acum s-au intors si au pierit, el simte lasindu-se asupra-i priviri ferite, de compatimire, si aude lamurit, alaturi de dinsul, glas raspicat si tineresc :

- Cine da aici examen ?

Apoi Mihnea aude raspunsul rotunjit intr-un cuvint intr-un nume, care ajunge singur sa intoarca iarasi figurile celor doi spre dinsul, pline de sincere regrete si condoleante. Dar el primeste si aceasta comizeratiune cu un ales omagiu, caci nu e putin lucru sa te prezinti, chiar si fara noroc, la examenul al treilea - si grav si important, el depaseste pe cei doi, accele-rind mersul intru cautarea zimbetului fugar. Pentru care, insa, bate zadarnic tot restul diminetei toate coridoarele si deschide zadarnic toate usile salilor de cursuri.

Spectrul nenorocului si al cadcrci Ia examen au inceput sa framinte viu imaginatia lui Mihnea. ingerul lui pazitor nu-i mai apare in calc si asia la inceput ii mareste deznadejdea ; dar mai apoi se simte putin mai intarit in sine ca nu intilneste pe Arina ; daca e scris sa plecc, figura ei trebuie sa-i ramina numai 6a o amintire, in inima. Cu ea inchisa acolo, in suflet, el va incepe cu adevarat osinda studiului, in pacea patriarhala a casei parintesti. Va marturisi totul domnului stefan, pe care insa stia ca-l va indupleca, sa-i ingaduie venirea incoace numai la examene, sub conditia luarei fiecaruia, rind pe rind. si el se vede dind in iunie anul intii, dind in toamna pe al doilea, dind in ianuarie viitor pe al treilea. La toate aceste date o va putea revedea, necontenit de departe, dar ochii lui ii vor spune ca pentru ea se pregateste si ca atunci cind va fi cu adevarat vrcdnic de dinsa se va pezenta pentru prima data ei si parintilor ei cu cele mai curate ginduri.

Mihnea isi infatiseaza in minte toate aceste momente scumpe, pe care imaginatia lui optimista le arata la inceput in culori stralucitoare. Din cind in cind numai, prin aceasta feerica perindare de visuri, apare vreo umbra insemnind o miscatoare pata cernita in bogatia de culori. E umbra Dreptului roman, care trece prin cararile de visuri, problematica si incerta, aducind cu umbra subtire, lunga si adusa, a domnului

Longinescu, cind o proiecteaza puternic soarele pe paretii coridoarelor, in zilele examenelor caniculare de iunie. si de-aci apoi se trag o gramada de sumbre perspective : mai intii acest exil fortat intr-o urbe care i se pare acum atit de meschina si anosta, cu acel domn Gheorghita, atit de gures si atit de curios !

Apoi atitea alte amanunte plicticoase care deriva din acecasi agasanta imagine : mutre, tot felul de mutre rotunde si tuguiate, cascind spre dinsul priviri incarcate de intrebari ca, iarna, crengutele pline de chiciura. De groaza lor el va trebui sa se inchida necontenit in cei patru pareti ai casei, si sa stea acolo singur cu cartile si cu visul lui, pentru izbindirea caruia trebuie sa-si purifice sufletul intr-o lupta, pe cit de tacuta si discreta, pe atit de inversunata si, poate, Doamne, nu totdeauna asa de sigura.

Apoi, pornind de la aceasta nesiguranta, ginduri si mai negre vin sa intunece definitiv acest vis roz de iubire si de munca titanica : trei ani de facultate trecuti in troi sesiuni consecutive, insirate numai in strimtul spatiu al jumatatii unui singur an. Daca pina la termenul izbinzei finale visul se dis-trama groaznic in adevarul desteptarci celei mai cumnlite ? Daca altcineva, mai vrednic,- mai drept, in curent cu examenele - apare deodata in acest rastimp in viata Arinei ?...

Mihnea rupe indata, in acest punct, firul unui gind care da o atit de proasta urzeala. Se mingiie cu ideea ca poate interventia lui hilara din ziua examenului lui Mih, i-a 'fost acestuia salutara. Sau daca i-a stricat mai mult, indirjind pe profesor, lucrurile s-ar mai putea inca indrepta, pina la afisarea rezultatelor. Sub motivul unor scuze cald rostite si frumos rotunjite, amorul propriu a! profesorului ar fi flatat si buna lui dispozitie cistigata. tn orice caz, Mihnea se va prezenta ca ruda a lui Baiatu si-si va declina si o alta calitate in plus, care va pune nitel pe ginduri pe domnul profesor : aceea de ziarist la un mare si popular cotidian. Ba nu, la unul mai putin popular, dar care se bucura de prestigiul celui mai afurisit din presa.

Gindul cel nou ii suridea prea din cale-afara de placut lui Mihnea, ca sa nu se prefaca, pe loc, in hotarire si fapta. De trei ori, la ceasuri cu totul felurite, suna la usa profesorului si de fiecare data i se raspunde invariabil ca domnul profesor e ocupat la facultate cu examenele. El revine la Universitate, dar nu gaseste nici aici pe domnul profesor: in schimb gaseste serii intregi de studenti, carora le-a trecut de mult rindul afisat de secretariat, asteptindu-l. Sunt trei serii care n-au fost examinate la timp. Fiecare are delegatii ei care cauta pe domnul profesor in toate locurile, acasa, la palatul de justitie, prin biblioteci, prin cafenele, dar e cu neputinta de dat de dinsul. Drept care, studentii s-au plictisit si cu temerea pe care le-o inspira negricioasa si matahaloasa persoana si cu teribilu-i "curs" sapirografiat, la fel de matahalos ! Ei discuta acum cu aprindere, glumesc, se pacalesc, inchipuind sosirea inopinata a profesorului, il imita, unii cu talent, atii cu rautate, in vreme ce citiva mai retrasi, cu mustati sub nas si cu aer de veterani ori de familisti, profita de prilej pentru a nu le scapa nici ultimile frimituri de timp, pina la pi'oba de foc, si citesc pe infundate, ridicind in rastimpuri capul si repetind in gind or molfaind buzele cu botul spre tavan, ca gainile linga vasul din care se adapa. Apoi, deodata, ingramadeala mare se isca la usa : una din delegatiile celor trei serii uitate a revenit, dupa ce a dat de profesor, plimbindu-se linistit pe Calea Victoriei. Aduce deci din parte-i solie ca literele O, P, R trebuie sa se prezinte asta-seara dupa ora 9 jumatate in sala VII. Celelalte, miine dimineata la ora 11 si jumatate. Tunete (le proteste, risete si schelalaituri intimpina rostirea soliei, care le aduce cam aceeasi veste de trei saptamini in sir. Cine le garanteaza ca de asta data se va tine de cuvint ? si totusi literele O, P, R si cei ramasi din seria anterioara vor trebui sa fie prezenti in sala VII, dupa ora 9 si jumatate seara, pentru ca tocmai cind nu gindesti, matahala poate sa soseasca.

Mihnea se simte extrem de trist in fata acestei dezordini, care tempereaza pina la descurajare eroicele lui rezolutii. Daca mai bine de nouazeci de studenti sunt tiriti astfel ca niste caraghiosi de-a lungul a trei saptamini, fara nici un rost, daca sesiunea e astfel lungita absurd un timp dublu timpului ei firesc, numai din capriciul, lenea si tembelismul acestui somnambul, cum o sa-i mai raspunda lui Mihnea si ce o sa-si mai aminteasca el de raspunsul lui Baiatu Mih., ca sa-i mai dea vreo speranta, in cazul imposibil ca va fi podidit deodata de aceasta bunavointa ? In orice caz, lui Mihnea ii convenea de minune ca toata convorbirea va avea loc la iesirea din Universitate sau pe strazile tacute, la miezul noptii, cind cele trei litere din catalog vor fi epuizate : Mihnea va insista mult indeosebi asupra calitatii sale de ziarist, poate asa namila se va indupleca sa scoata la lumina vreunui felinar catalogul, pe care a vazut ca-l poarta in buzunar, si sa-i usureze astfel chinul insuportabil, aratindu-i bila lui Mih. si deci propria lui soarta.

Seara, profesorul a venit intr-adevar si examenul s-a tinut intr-o monotona somnolenta. Mihnea a asistat la interogarea a treizeci de studenti, fara nici o farima din placerea aceea de privitor neexpus cu care examenele profesorilor teribili amintesc, intr-o masura mai larga sau mai ingusta, de spectacolele carnale din vechime sau de cele cu lupte de tauri din Spania. Aici era totul amortit, de-un tragic lipsit complect de solemnitate si de dramatism : ceva, ca acele executii in masa, noaptea, pe neasteptate, in pesteri anonime ‘sau in discrete si bine infundate subsoluri de inchisoare. O executie orbeasca, din care n-ai fi stiut, orcit de martor ocular, cine a fost gabuit de-a binelea si cine doar ranit : lui Mihnea i-era greata de acest curaj, care nu-i inspira alta emotie decit aceea de a se tine bine sa nu adoarma. Asa ca terminarea operatiei fu pentru el o adinca usurare : desi cu sufletul golit complect de curajul pe care i-l luase definitiv spectacolul timp la care asistase, totusi vointa lui il mina din urma, dupa profesorul care o luase grabit la picior.

Cind ajunse in strada, il si vazu incadrat de alti doi studenti, care-si potriveau pasul dupa mersul lui accelerat. Sa fie .suita lui personala ? se intrba Mihnea fara totusi a ezita o clipa. Cind ajunse grupul, dind bine drumul la pas, baga de seama ca si alti studenti il imitasera pe nesimtite. Alaiul era acum destul de lung si profesorul se simtea nespus de bine in mijlocul lui : in ciuda proportiilor de hipopotam, zimbca dulce si cocheta in toate partile, ca o domnisoara bine anturata, la bal, care promitea cu ochii, ce se dau intr-una felin si rafinat peste cap, dar din gura carei nu scapa nimic raspicat si precis.

- Nu va aduceti aminte, domnule profesor ? glasuia unul din studentii cari-l flancasera intii si pe cari Mihnea ii socotise suita personala. Primul din seria 2-a : Marinescu, Marinescu Petre... ramas din seria anterioara.

- Ba da, mi-aduc aminte, se auzea surd risul ragusit al profesorului...






Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 01
Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 02
Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 03
Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 04
Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 05
Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 06
Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 07
Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 08
Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 09
Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 10
Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 11
Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 12
Zilele si noptile unui student intarziat - Partea 13


Aceasta pagina a fost accesata de 797 ori.