Autori > Anton Pann


Carul frant - Nevoia invata pe om



Un om la lemne mergand
si carul in drum frangand,
Ca si alte dati l-a dres
si la casa sa a mers.
Copilul sau alergand
si carul frant dres vazand,
il intreaba: "Taica! dar
Cine-ti drese carul iar?"
Tatal sau raspuns i-a dat:
"Eu, fatul meu, cine alt?"
"Apoi cine te-a-nvatat?"
Copilul iar a-ntrebat.
"Nevoia, copilul meu,
Ea stie ce nu stiu eu"
"D-apoi unde sade ea?"
Copilul sa stie vrea.
"in padure", i-a raspuns.
si la treaba lui s-a dus.
Deci copilul mai crescand
si la padure mergand,
Peste loc rau cum a dat,
Franse carul incarcat
si, sa-l dreaga nestiind,
Fluiera, la el privind.
Apoi aminte s-adus
Tatal sau cum i-a fost spus.
s-incepu a alerga
in sus, in jos, s-a striga:
"Nevoie, nevoie, fa!
Vin’, ma-nvata, ori il fa"
Dupa ce a vazut dar
Ca striga intr-un zadar,
Sa apuca singurel,
Cazneste destul la el,
Potrivit, nepotrivit,
Bine rau, a ispravit.
Acasa daca a mers
s-il vazu tatal sau dres,
ii zise : "Ei, fatul meu!
Nu e cum iti ziceam eu?"
"Nu - ii zise suparat -
Nimenea nu m-a-nvatat.
Iar tatal sau cam razand
ii dete raspuns zicand:
"Ba chiar nevoia a fost,
Carea-nvata p-orice prost;
Ca ea de n-ar fi venit,
Tu atat n-ai fi caznit.
Ea arata sa incepi
La orce nu te pricepi,
Apoi bine, rau, muncesti
si tu-n lume sa traiesti"





Carul frant - Nevoia invata pe om


Aceasta pagina a fost accesata de 833 ori.