Autori > Anton Pann


Cainile



Ciinile pe gerul tare,
Cind ningea zapada mare,
Sa-ncovrigase cu totul,
Virindu-si sub ooada botul,
s-intr-a lui tremuratura,
Clantanindu-i dintii-n gura
Zicea : O, cit e de bine vara!
Ca doarme omul afara
si de nici un frig nu-i pasa,
Fuge de purici din casa.
Dar acum ca-sa-i e draga,
Alearga-ntr-insa sa baga,
si pe mine-n vint ma scoate,
Sa-i pazesc din curte toate.
Dar vezi cap sec si la mine!
C-asta-vara fuse bine,
si era destule oase
Prin curte de mine roase.
N-am strins sa le fac gramada,
Ci au ramas sup zapada.
Numai cu te-mi da din masa
Puteam sa-mi zidesc o casa,
Ca dupa cum mi sa pare
Nu trebuie asa mare,
Uite-mi capul, uite-mi coada,
Mai sa-mpreuna cu noada.
Dar lasa, d-acu nainte
Patima ma-nvata minte,
Cum va sosi vara-ndata,
Precum a mai fost odata,
S-apuc sa string oase goale,
tot ciolane de rasoale.
si cind le roz, sa-mi zic mie:
Ma! vezi, fa iconomie,
Nu roade peste masura,
Mai opreste de la gura
si iti fa si tu o casa,
stii ca la iarna iti pasa.
Apoi dupa ce-mi voi face,
Vie gerul cit ii place."
Asa ciinele sirmanul
Facindu-si, cum am zis, planul,
Daca sosi primavara,
Dupa aceea si vara,
incepe oase s-adune,
Merge, la un loc le pune,
Nu le roade asa tare,
Le tine supt paza mare,
P-alti ciini sa le ia nu lasa,
Ca-i trebui sa-si faca casa.
Dupa ce-a strins putintele,
S-a intins pe linga ele,
s-incepu sa se priveasca
Ca s-apuce sa zideasca.
Dar uitindu-se-n lungime,
La toat-a lui intregime,
si nadusindu-l caldura,
Zise: U! a! cascind gura,
Und-asa oase multime
Dupa toat-a mea-ntregime?
As! o sa-mi mai fac eu casa,
Sa-ncep sa zidesc, or lasa,
Ca iarna trecuta-mi pare
Nu era frig asa tare.
Cum va fi fost nu tiu minte,
Voi vedea d-acu nainte."
s-aceasta zicind in sine,
S-a pus sa le roaza bine.

Multi cind dau peste nevoie
Sa fring si sa incovoie
Zicind : De azi inainte,
Asta ma invata minte.
Apoi raul daca 'trece
s-in ceva bine petrece,
La trecut nu mai gindeste,
D-urmator nu sa fereste.


(1841)




Cainile


Aceasta pagina a fost accesata de 314 ori.