Autori > Anton Pann


Cantaretul si baba



Oarecand un cantaret
   Atat sa tinea maret,
Cat gandea in sine el
   Ca-ntrece pe Cucuzel.
in biserici cand canta
   La toti de rand sa uita,
Sa vaza care obraz
   Mai mult il va face haz.
Astfel cum si el cantand
   si gura la toti cascand,
Zarea p-o baba plangand
   s-adesea ochii stergand;
si fiind capricios,
   Gandi caci canta frumos,
Inima babii ranea
   si spre jale o pornea.
De-acest gand sa-nfomura
   s-inca mai tare zbiera,
Cat celor ce-l auzea
   Urechile insurzea.
si vrand a-si incredinta
   Parerea ce-l inalta,
intr-adins el intr-o zi
   Matusii vreme pazii,
La un loc mai singurel
   si o-ntreba acest fel:
-"Mama, te jur pe Cel Sfant,
   Sa-mi spui, da de ce eu cand cant,
Tu incepi sa lacramezi
   si de plans nu incetezi?"
Baba nimic n-a ascuns,
   Ci oftand i-a dat raspuns:
-"Of! of, dragul maichii pui!
   Fiindca ma-ntrebi, sa-ti spui:
Am avut un magarel,
   De ne hraneam, biet, cu el,
si de cand s-a intamplat
   De lupii ni l-a mancat
Orcand te auz cantand,
    Plang cu jale ascultand,
Ca parca-l auz pe el
    Cu glasul cel frumusel".

(1841)





Cantaretul si baba


Aceasta pagina a fost accesata de 329 ori.