Autori > Anton Pann


Ciobanul si magarul



Cum dormea un biet cioban
L-a umbra unui tufan,
Magarul isi pasuna
si de capastru-l tinea.
Doi hoti vin cu viclesug
si fac acest mestesug :
Unul zise : -Sa iau eu
Capastrul in capul meu,
Precum si al sau samar
si sa ma prefac magar,
Iar tu magarul luind,
Mergi undeva mai curind,
Ca eu lesne poci scapa
Cind el sa va destepta.
Precum a zis facind dar,
si hotul stind drept magar,
Omul cind s-a desteptat
si asupra-i s-a uitat,
incepu a sa cruci,
Zicind : -Fugi, drace, d-aci.
Iar hotul privind la el
ii zise intr-acest fel :
-Stapine, eu drac nu sint,
Sa ma pazeasca cel sfint,
Ci sint chiar al tau magar,
Poti sa cunosti pe samar.
-Lucru ciudat, zise el,
Eu nu ma pricep ce fel !
Zise hotul catre prost:
-Stapine, eu om am fost,
si la parinti cind eram,
Totdauna suparam,
Asa intr-o zi pe loc,
Cum m-a blestemat cu foc,
in magar m-am prefacut
s-am plecat dupa pascut.
Umblind pe cimpul intins,
Unul indata m-a prins
si ca un magar pierdut
La dumneata m-a vindut.
Acum, precum vaz curat,
Parintii mei m-au iertat
si iar m-am schimbat in om.
Cum pasteam supt acest pom.
Omul zise: -Fatul meu!
Dac-asa vru Dumnezeu,
si de mine slobod esti,
Dar vezi sa nu mai gresesti.
Deci ceva vreme trecind,
Ciobanul la bilci mergind,
si fiind cumparator,
Vazu magaru-n obor,
il cunoscu ca e el
si ii zise acest fel:
- Sarace, ce-ai gresit iar
De ai ajuns tot magar!


(1841)






Ciobanul si magarul


Aceasta pagina a fost accesata de 342 ori.