Autori > Anton Pann


Critica oamenilor



Un om batrin oarecind
Tot numai un cal avind,
Sui p-al sau copilas
s-asa iesea din oras.
Pe drum unii din norod
Striga zicind: - Ce nerod:
Ca el, batrin, n-are hal,
s-a pus copilul pe cal,
Care este putincios
Sa se duca si pe jos
si sa fi-ncalecat el,
Ce batrin prost si misel!
Iar batrinul auzind
Pe oameni asfel vorbind,
S-a rusinat oarecum
si putin mergind pe drum
Pe copilul jos a dat
si el a incalecat.
Ducindu-se dar asfel,
Cu copilul dupa el,
Auzi pe alti rizind
si dupa dinsul zicind:
– Ma! ce batrin natarau!
A lasat pe pruncul sau
Ca sa alerge pe jos,
Mic si crud, neputincios,
si nu-l suie dupa sa,
Ca nu este greu asa.
Batrinul iar auzind
Acestea lumea vorbind,
Putintel daca s-a dus,
si pe copilul a pus.
Deci pe drumul sau urmind
Auzi pe alti zicind :
Ma-a! ma-a! ia vedeti
Pe acesti nevoiasi beti!
Cum s-au pus doi cit un mal
Sa desele bietul cal!
Batrinul om, vai de el!
Vazind ca-l rid si asfel,
Dupa ce s-au departat,
De tot au descalecat,
si pe jos calul tragind,
Auzi pe alti zicind:
Uita-te oameni nerosi!
Gugumani si ticalosi!
Ca un cal voinic de drag
si de capastru il trag,
Nu incaleca pe el
incai bietul baietel?
Deci iesind el din oras
Zise catre copilas:
-E! ai vazut, fatul meu,
Cit este-n lume de greu
Ca sa umbli si sa faci
La toti oamenii sa placi?
Caci tu ai incalecat,
Oamenii ne-au judecat.
si eu am incalecat,
Lumca iar ne-au judecat.
si doi am incalecat,
Tot iarasi ne-au judecat.
De tot am descalecat,
si asa ne-au judecata"


(1841)






Critica oamenilor


Aceasta pagina a fost accesata de 426 ori.