Autori > Anton Pann


Cucul si privigatoarea



Privigatoarea micsoara,
Stind vesela pe tufsoara,
isi rasuna cintecelul
intorcindu-l in tot felul.
Cucul, ce abia tacuse
si din cucuit statuse,
N-a mai putut sa-i asculte
Sfaramaturile multe,
Ci necajindu-se tare
ii zise cu suparare :
-N-auzi tu, pasare sura !
Proasta, farfara de gura,
Ce te farimi intr-atita
Cu cintarea-ti cea urita ?
Astimpara-te mai bine
si stind asculta la mine,
S-auzi o data cintare,
Dulce si cu rasunare,
Iar nu suptiri gheonghenele,
Ce n-au nici un haz in ele.
-Jupin cucule, ea zise,
Aieve-mi vorbesti, or vise,
De imi tot defaimi cintarea
si iti lauzi rasunarea ?
intr-adevar, ai glas mare,
Dar cine la gust il are ?
Cintarea-ti e monotona
Toata, toata o broboana,
"Cucu, cucu", o tii una,
Atita zici totdauna.
Ca sa mai faci vro figura
Nu poti sa o fringi in gura,
Ca nu ti-e dat din natura,
N-ai talent in cascatura,
De cintare nu ti-e glasul,
Esti bun numai sa tii basul.
-0, tu, pasare neroada !
Zise el miscind din coada,
Nu te tinea-nfumurata
Ca cinti mai bine vrodata;
Ale tale cintecele
Sint ca niste jucarele,
Ca incepi cu piuita
si sfirsesti cu dripita;
"Piu, piu, piu" docu-ti desira
si "cir, cir, cir" o tii sira.
Cu aste tu, vai de tine !
0 sa ma ramii pe mine ?
Parerea-ti este desarta
s-in zadar te tii de cearta ;
Ci cere pardon mai bine
si te inchina la mine.
-Eu, cucule, niciodata,
Zise ea nesuparata,
Nu ma las supusa tie,
D-o fi dreptul sa se tie :
Iar cintarea-mi de nu-ti place,
Te rog sa ma lasi in pace.
-Ba, zise el, voi acuma
Sa-ti spui ca nu iubesc gluma
Voi, zic, acuma indata
Sa mergem la judecata,
s-acolo spuind pricina,
Sa ni se aleaga vina,
Sa vedem care pe care
Va ramine la cintare,
si din noi amindoi cine
Va lua in nas rusine.
Zise ea: -Cucule draga,
Dar cine sa ne aleaga ?
Cine socotesti ca are
Auz mai bun la cintare ?
Iar el, privind in tot locul,
Zise, aratind cu ciocul :
-Uite, acel ce sa vede
Pascindu-se prin livede,
Cu urechi mari ardicate
si poarta samar in spate,
incarcat cu alte multe,
Acela sa ne asculte.
Atunci zburara dodata
s-ajungind la el indata,
L-au facut sa inteleaga
Ca este pus sa aleaga
Pe cel ce cinta mai bine,
Ascultind cum sa cuvine.
Zicind aceasta-ncepura
Care cum sa pricepura,
Cintara, sa framintara
si sfirsind il intrebara
Care din doi i sa pare
A avea dulce cintare ?
Magarul, ce ochi zgiise
si urechile-si ciulise,
isi deschise grabnic botul
s-indata isi dete votul,
Zicind : -Eu drept va voi spune,
Cucul cinta de minune !
El striga cu rasunare
si glasu-i mai mult gust are.
Saraca privigatoare !
ii venea sa se omoare
Vazindu-se defaimata
si de magar rusinata.
Dar insa ciobanul, care
Sa afla in ascultare,
Stind razimat pe o coasta,
Vazind alegerea proasta
Ce magarul o facuse
si lui cucul ii placuse,
incepu cu vorba mica
Privigatoarei sa zica :
-0, tu, pasare frumoasa!
Cu glasuire duioasa,
Inima rea nu-ti mai face,
Ci cinta vesela-n pace.
Lasa pe cuc sa ramiie
De magar sa se mingiie :
Iar tu vin' de-mi cinta mie,
Ca nu te dau pe o mie.
De multe ori in viata
Cintarea-ti cea cu dulceata
M-a facut sa stau din fluier,
Nevrind nici la oi sa suier,
si nici sa ma duc nu-mi vine,
Numai sa ascult la tine.
Acestea zicind ciobanul.
Sa-ntrista cucul, sirmanul!
lar dulcea privigatoare
N-a mai vrut sa se omoare,
Ci de cioban mingiiata,
Multamindu-i, zbura-ndata.


(1841)






Cucul si privigatoarea


Aceasta pagina a fost accesata de 353 ori.