Autori > Anton Pann


Feciorul mostenitor



Unul avind opt feciori,
Tot mari, ajunsi negustori,
in pat bolnav cum sedea
si sufletul vrea sa-si dea,
Fara sa lase inscris,
Numai atita a zis:
-Al meu mult-putin ramas
La un fecior tot il las.
Dar n-a numit, la Coman, Vilcan,
La Stan, la Bran, or la Nan.
Dupa ce dar l-a-ngropat,
De cearta s-a apucat,
Vrind fiecare fecior
Sa fie mostenitor;
Tragea tot in partea sa
s-altor nimic nu lasa.
Daca vad ca nu sa-mpac,
Ci mai mult gilceava fac,
La judecata sa duc
si sa arate apuc
Ca de catre raposat
Diata nu s-a lasat.
Ci-a zis: Tot al meu ramas
La unul din voi il las."
Judecata a raspuns:
-Aici e sicret ascuns,
Ci mergeti de odihniti
si dimineata veniti
Toti cu cite un ciomag
(Sa vaza cui a fost drag).
Deci a doua zi viind
si in-miini bite tiind,
Judetul cum i-a vazut
Sa ardica din sezut
si isi da al sau cuvint,
Zicind: -Aideti la mormint.
Daca au ajuns aci.
Sa-l dezgroape porunci,
si dind cu bitele-n el,
Sa-l intrebe-ntr-acest fel:
Taica! pe care fecior
Ai lasat mostenitor?"
Ei porunca ascultind
si precum a zis facind,
Unul privea si plingea
Ceilalti cind il ciomagea.
Judecatorul vazind
S-a rastit la el zicind:
-Pentru ce si tu nu dai?
Ce te uiti asa si stai?
El raspunse: -Ce fel cu
Poci sa bat pe tatal meu?
Nu dau in el d-as sti chiar
Ca-nu iau nimic macar.
Judetul striga atunci:
-Ajunge nu-i mai dati munci.
iata, mortul a vorbit
s-a spus cin' l-a fost iubit,
Acest dar al sau fecior
Va fi si mostenitor.

(1841)





Feciorul mostenitor


Aceasta pagina a fost accesata de 319 ori.