Autori > Anton Pann


Lupul, pocait



Lupul parul isi leapada,
dar naravul nu-si lasa

Un lup dac-a-mbatrinit,
intr-o zi ce i-a venit,
A vrut a sa pocai
si faptele a-si cai.
Deci cu acest al sau gind,
Numele-n ciine schimbind,
S-a smerit ca un batrin
si s-a bagat la stapin,
Sa slujeasca intr-un an
La oi, pe linga cioban.
intr-acest chip dar slujind
si oile-n cimp pazind,
intr-o zi fiind lungit,
O oaie l-a mirosit.
El indata s-a uitat
Ca e in, ciine schimbat
s-apucind oaia de trup
O jertvi-n grab ca un lup.
Ciobanul peste el dind
s-aceasta fapta vazind:
-Ce-ai facut, l-a intrebat,
Ciine batrin si spurcat?
Iar el smerit sa uita
s-intr-acest chip sa-ndrepta
-Eu, zise, fiind culcat,
M-apucasem de visat.
Oaia cum pastea-mprejur,
Vind tocma ca un fur,
Pe la spate ma musca
si coada imi imbuca.
Eu i-am zis o data "mir",
I-am zis s-alta data "bir"
Dar ea tot ma supara
si nu sa astimpara.
Atunci si eu, necajit,
Cum o trintii, a murit.
si de frica sa n-o vezi
si sa ma-nvinovatezi,
Apucai de o mincai.
si in burta o bagai.
Dar ciobanul nu glmni,
Dindu-i una-l adormi.


(1841)







Lupul, pocait


Aceasta pagina a fost accesata de 383 ori.