Autori > Anton Pann


Nu e nimic fara cusur



Un imparat oarecare
Prin gradina sa umblind
Pe racoare in primblare
si un trandafir rumpind,
Atit cumplit deodata
Degetul s-au inghimpat,
incit il lepada-ndata
De durere suparat,
Zicind : "Ce nepotrivire
La acest frumos rasur,
Ar fi far' de pretuire
Cind n-ar avea si cusur!"
si chema cu graba mare
Un gradinar iscusit,
Caruia cu intrebare
intr-acest chip i-a vorbit :
-As vrea sa stiu : nu sa poate
A sa altui-ntr-un fel
si trandafirul, ca toate,
Ca sa n-aiba ghimpi pe el ?
El raspunse cum ca stie
s-il va face in scurt timp
Dupa cererea-i sa fie
Curat fara nici un ghimp.
si lasind jois alta treaba,
Altui un trandafir
Care s-inflorind in graba
A rupt dintr-insul un fir.
si la palaturi ducindu-l,
imparatului l-a dat,
Care in mina luindu-l,
Foarte mult l-a laudat.
Dupa acestea il puse
La nasul sau bucuros,
Dar cita mirare-i fuse
Vazind ca n-are miros !
si ii facu intrebare
Zicind : -Asta e ciudat!
Dar de ce si miros n-are
Acum daca s-a schimbat ?
El raspunse : -imparate,
Eu nicidecum nu ma mir,
Ca pilde nenumarate
Ne da acest trandafir.
Adica : in lume toate
Ca si trandafirul sint,
Fara cusur nu sa poate
Nici un lucru pre pamint.
Or ghimpi pe dinsul sa n-aiba
Fara de nici un miros,
Or, ca intii, ghimpi sa aiba
si sa miroase frumos.

Asemenea dar si omul
E zidit cu acest dar
S-aiba ca floarea sau pomul
Un dulce si un amar !...

(1841)





Nu e nimic fara cusur


Aceasta pagina a fost accesata de 345 ori.