Autori > Anton Pann


Tacerea e ca mierea




0 muiere rea, limbuta,
Otravita, netacuta,
Nu inceta cu certatul,
Tot isi judeca barbatul.
El iar cu firea neghioaba
De batai o facea toaba.
Asa ea ce sa gindeste,
intr-o zi nu zaboveste,
Merge la o vrajitoare,
Vestita fermecatoare,
Sa roaga cu buna plata
Sa-i faca sa nu o bata.
Baba, fiind priceputa,
Cunoscu ca e limbuta,
si ii zise : -Fii in pace,
Eu cererea-ti o voi face,
Numai, draga mamii fata,
Du-mi-te in tirg indata,
si vreme fara a pierde,
Cumpara un ulcior verde.
Apoi miine des de noapte,
Fara vorbe, fara soapte,
Mergi la fintina tacuta
si ia apa nenceputa,
Care iar tacind in tine,
S-o aduci aici la mine,
Ca s-o pui seara la stele
Cu descintecele mele.
Asa femeia sa duse
si toate-n fapta le puse.
Lua ulcior, lua apa,
Tocma ziua cind sa crapa,
il duse la vrajitoare
si ea il puse la soare.
Statu pina dimmeata,
Cu astupus de verdeata.
Muierea cea ingrijata
Veni la ulcior indata.
Baba cum o vazu-l scoase
Cu niste vorbe soptoase,
Zicind : -Draga, iata-ti leacul.
Numai da babii colacul,
C-am descintat-o de pace
si sa vezi ce minuni face.
Atit numai, mamusoara,
Are o paza usoara,
Adicate : ma pricepe,
Cind vezi ca barbatu-ncepe
Sa te mustre, sa te certe,
Nevrind gresala sa-ti ierte
Tu atuncea ia indata
D-asta apa descintata
si o tine strins in gura,
Sa nu-ti pice picatura,
Pina cind vezi ca el tace
si de cearta chefu-si face.
s-asa cum zic facind, mama,
Scapi de rau cu buna seama.
Deci ea asfel invatata,
Luind ulciorul indata
si ducindu-se acasa,
Veni barbatul la masa,
Care d-o mica pricina
incepu sa-i bage vina.
Ea ceva fara sa zica
Merge, ulciorul ardica,
tinu apa nenceputa
si ramase nebatuta.
A doua zi asa iara,
s-incepu bine sa-i para.
Trecu asfel saptamina
si n-o atinse cu mina.
intr-acestea oarecine
Din rude la dinsa vine,
La care ea sa plinsese
si traiul rau isi spusese.
0-ntreba ca ce mai face ?
Are cu barbatul pace ?
Ea raspunse bucuroasa :
-Sint, leica mea, sanatoasa,
De batai acum nu-mi pasa,
Am toata pacea in casa,
Ca imblinzii pe barbatul,
I-a lipsit acum turbatul.
Ruda ei, vrind s-o-nteleaga,
0-ntreba : -Cum facusi, draga ?
Atunci patita sa puse
si toate de rind le spuse,
Cum, ce fel facu ea treaba
Ducindu-se la o baba
si, in scurt, acum, in gura
Cum ia acea bautura,
Pe loc barbatul sau tace
si cearta nu sa mai face.
Iar ruda ei cu zimbire
Zise la a sa vorbire :
-Nu, draga mea, acea apa,
Cum zici, de batai te scapa,
Ci tacerea ta te face
Sa aibi cu barbatul pace.
Ca tiind, cum zici, in gura.
Din acea descintatura,
Vezi tu bine ca, fereste,
Orcum sa taci trebuieste :
Fii dar d-acum inainte
Cum te-a-nvatat baba minte;
Ca tacerea este miere
La cea mai amara fiere,
Tacerea t-a-ndulcit traiul
si a contenit vatraiul.

(1841)




Tacerea e ca mierea


Aceasta pagina a fost accesata de 518 ori.