Autori > Anton Pann


Vanatorul




Un vinator in padure
Vazind pe urs mincind mure,
Pusca la dinsul intinse,
Dar bine nu i sa prinse;
Asa facu judecata
Ca sa vie alta data,
Fiindca, cum trebuieste,
Vazu unde lacuieste.
Asfel gindind, aci-l lasa
si sa duce trist acasa.
Deci intr-o zi sa-ntilneste
C-un cojocar ce cirpeste
si fara nici o-ndoiala
Sa apuca la tocmeala,
Zicind : -Frate cojocare!
Am o piele de vinzare
Buna de tot, nestricata,
Tocma prin sale-mpuscata.
Cojocarul ii vorbeste :
-Dara, frate, trebuieste.
De lup e, or de ce treaba ?
-E de urs, raspunse-n graba.
-Aici o ai, or acasa ?
-Ba, zise,-n padurea deasa,
Ca-i stiu vizuina bine;
De vei, poti merge cu mine.
-Ce ceri pe ea ? Este mare ?
ii facu iar intrebare
Este ca cea de berbece ?
-Ba zice, d-un stinjin trece.
Ursul in padure sade,
Ei sa tocmesc cum sa cade.
Dupa ce i-a dat arvuna,
si bea-ldamasu-mpreuna,
Sa apuca vinatorul.
Vrind sa-si implineasca dorul,
Umple pusca o gateste,
Cu glonturi o-ntepeneste,
Cind pe umar s-o ardice,
Atunci cirpaciului zice :
-Ai frate, acum cu mine,
Sa vezi cum ti-l culc de bine.
Necajit cu creata-n frunte,
Pleaca catre urs la munte,
s-ajungind padurea deasa,
Ursul unde vrea sa iasa,
Cojocarul il opreste
si, stind, cu el sa-nvoieste,
Ca el aci sa s-ascunza
La vreun copaci in frunza,
si d-acolo sa priveasca
Pe urs cind o sa-l loveasca.
Deci vinatorul pindeste,
Gindeste, sa socoteste
Cum si unde sa-l loveasca,
Pielea rau sa nu-i gaureasca.
Tocma cind isi facea planul,
Iaca si ursul, dusmanul,
Iesea trosnind din padure
si sa ducea dupa mure.
Puscasul, cum il zareste,
Sa spaiminta, inlemneste,
Sta si tremura de frica,
Perii-n cap i sa ardica,
Sa dea fuga e rusine,
Ca cirpaciul vedea bine.
Slobozi pusca in graba,
Dar nu facu nici o treaba,
Ca nu cazu ursu-ndata
Cu o puscatura data.
Sa mai umple vreme n-are,
Ursul venea spre el tare.
Neavind alta ce face,
Cade jos, ca un mort zace.
Ursul, dupa ce soseste,
Peste dinsul sa trinteste
si sa pune de asculta
La urechea-i vreme multa,
Ca sa vaza daca sufla.
Iar el saracul se umfla,
Era moartea sa-l apuce,
Ursul pina a se duce.
si vazindu-i ca nu misca.
Nici nu-l musca, nici nu-l pisca,
Ci sa pune de-l impute
si merge-n padure iute.
Apoi puscasul sa scoala
Gaiben, ca zacut de boala.
Iar cirpaciui vine-n graba
si incepe de-l intreaba:
-Mai nene ! mai fratioare!
Spune-mi drept te jur pe soare,
Ursul c-e vorba iti spuse
La urechea-ti cind se puse ?
Iar puscasul zise : -Frate !
imi spuse lucruri ciudate:

Cum ca de azi inainte
tine, zise, bine minte
Si nici un lucru nu vinde
in miini pina nu-l vei prinde,
Nici bea cu tocmeala buna
Aldamasu impreuna.


(1841)





Vanatorul


Aceasta pagina a fost accesata de 336 ori.