Autori > Anton Pann


Despre lenesi - Povestea vorbii



Căldura după ce trece
Și începe vântul rece,
Țiganul ușor în pene
Nu-și făcu bordei de lene;
Acum vede că îi pasă
Dar lenea tot iar nu-l lasă;
Iarna iar nedându-i pace,
Ia și el, un plocon face
Ș-în sat la zapciu se duce,
Grăbind din somn să-l apuce;
Când el în mâini cu ploconul,
Iacă ieși și coconul.
- Ce vei, țigane?-! întreabă.
- Te rog, cocoane, d-o treabă!
Dă-mi un dorobanț, fă bine,
Ca să stea astăzi de mine,
Cum o ști să nu-mi dea pace,
Un bordei până mi-oi face.
Deci luând el dorobanțul,
Juca într-acea zi danțul.
Și, când începu a-l bate
Cu gârbacele pe spate,
Bordeiul gata îi fuse
Și în el copii-și puse,
Zicând: - Bogdaproste, frate,
Mă cam bordușiși în spate,
Dar îți mulțămesc de casă,
Că acum de frig nu-mi pasă.
Dar însă
Lenea când este mai mică
Tot știe și ea de frică.
Dar când este lenea mare,
Vede arzând pe el casa
Ș-îi e lene ca să iasă.




Despre lenesi - Despre lenesi
Despre lenesi - Povestea vorbii
Despre lenesi - Povestea vorbii


Aceasta pagina a fost accesata de 326 ori.