Autori > Anton Pann


Despre obraznicie si calicie - Povestea vorbii



Auzim din alte veacuri că un fecior de-mpărat
Preumblându-se prin țară îmbrăcat în port schimbat
A văzut cu întâmplare-n marginea unui oraș
O preafrumușică jună, cu chip ca de îngeraș;
Care într-atât de dânsa inima i s-a rănit,
Cât asupra-i deodată gândul i sa pironit;
Ș-astfel, cu desăvârșire în amorul ei căzând,
începu să pătimească, somnul, liniștea pierzând;
Se afla în toată vremea fel și chip a se gândi
Cum și ce mijloc să facă el spre a o dobândi!
Și de neamu-i vrând să știe a trimis cercetător,
Care i-a și spus că este fata unui cerșetor.
- Fie, - zise el - nu strică, slobod este la sultani
Ca să-și ia soții chiar roabe, cumpărându-le cu bani;
Legea văz că nu ne-nvață ca să căutăm la neam,
Dacă toată lumea-ntreagă este de la un Adam.
Asfel el după ce zise, o aduse în sărai (palat),
Unde ca o-mpărăteasă trăia ca în sân de rai;
Dar însă acele bunuri nu o mulțămeau pe ea,
Îi părea că cu cerșitul cu mult mai bine trăia;
Acele mâncări luxoase nu o puteau împăca,
Când le mânca "îi părea că după umeri arunca";
Mai de multe ori ea încă la masă dacă ședea
Se scula mai mult flămândă, de dânsa nu să prindea;
Dar însă și nemâncată vreodată nu umbla,
Ci după masă în urmă se-ndopa când se scula,
Că mergea pe la dulapuri, se ducea pe la cămări,
Unde se afla în vreme feluritele mâncări,
Ș-nchizându-se-năuntru mâna la ele-ntindea,
Zicând: "Faceți-vă milă!" și cerșea, ca când să-i dea;
Ș-apoi lua rămășițe d-ale mesii și mânca,
Până se sătura bine, și asfel se împăca.






Despre obraznicie si calicie - Despre obraznicie si calicie
Despre obraznicie si calicie - Povestea vorbii
Despre obraznicie si calicie - Povestea vorbii


Aceasta pagina a fost accesata de 284 ori.