Autori > Dimitrie Anghel
Calatorii
Tacere-i si mergem cu fata spre luna
S-aud zurgalaii in noapte cum suna,
Merg spornic rotasii si-o clipa ma sperii,
Vazind pe de laturi cum fug prastierii
De umbra lor insasi goniti in buiastru
Pe-alocurea drumul se face albastru
Cind scapa subt dealuri si luna s-ascunde,
Un miros de floare de cine stie unde
Ne-ajunge pe cale si-n urma ramine
E-o vraja trimeasa de-o fata, stapine,
E-o vraja, ingina zimbind vezeteul,
si murgii acum pasesc mai cu greul,
si vorbele noastre, prietene bune,
Se fac tot mai rare, mai triste, de-ai spune
Ca fiestecare din noi isi da seama
Ca-n urma trasurei ceva se distrama,
si-aceea nu-i drumul, ci-i biata viata;
Ca dulcea mireasma, prin noapte drumeata,
Nu-i miros de floare, nici vraja, ci-i dorul
Ce-l ia pretutindeni cu el calatorul,
Oriunde s-ar duce si-ar vrea ca sa scape,
Subt naltele ceruri pe vastele ape
Calatorii
Aceasta pagina a fost accesata de 662 ori.