Autori > Dimitrie Anghel
Darul valurilor
Azi am gasit pe duna un brat alb de statuie,
Un brat furat de valuri de cine stie unde...,
Al cui a fost odata, cine-ar putea sa spuie,
Cind a cazut in mare, cine-ar putea raspunde?
E-un brat alb de femeie, firmat mai sus de umar,
Si marmora-i atita de clara si curata,
incit nu-ti vine-a crede ca ani fara de numar
S-au scurs de cind sta astfel in valuri ingropata.
Si mina, mina-i fina, sculptata cu iubire,
De-ai spune ca artistul pe cind cioplea din dalta
in marmora rebela suprema-i amintire,
Pe fruntea lui modelu-si purta mina cealalta.
Trecea frumoasa mina pe fruntea inspirata,
Trecea dezmierdatoare dind vitele-ntr-o parte
Iar el cioplea cu rivna, visind ca poate-o data
Atit o sa ramiie dintr-insii dupa moarte.
Si-ntr-adevar ca veacuri s-au scurs si iat-o iara
Purtind pe bratul tinar o alga ce scinteie,
O alga-nmladiata frumos ca o bratara,
Asemeni unui ultim capriciu de femeie.
Darul valurilor
Aceasta pagina a fost accesata de 695 ori.