Autori > Dimitrie Anghel
Floarea soarelui
Da-n sange laurusca pala si cartita-si face mormantul,
S-adoarma, cu venirea iernii, sub tarana din mosunoaie,
O floarea-soarelui uitata se scutura si isi despoaie
Podoaba razelor apuse, incetinel, cand bate vantul.
si s-a facut parca-ntuneric cu cea mai de pe urma raza,
Ce s-a desprins lucind in aer, din nimbul palid de lumina!
De-ajuns i-o candela-ntr-un templu si-i de ajuns intr-o
gradina
O floare ca sa-nveseleasca un suflet singur ce viseaza.
Caci vezi, in ea lucea lumina intai cand pasarile canta,
si iarasi, ca un frate dulce, cand da-n apus, mahnitul soare
Tot ei ii trimetea pe ganduri cea mai din urma sarutare,
De tremura in umbra preajma ca-n jurul unui cap
de sfanta.
De-acum, ca peste-un camp de moarte, o sa rasara jalnici
zorii,
Frumos era cuibul de aur si dulce galbena-i vapaie ...
- Ce greu trebui sa fie somnul sub tarana din mosunoaie!
Cuceritoare umbra creste ca-n amurgitul unei glorii ...
Floarea soarelui
Aceasta pagina a fost accesata de 634 ori.