• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Himera

Plin de dezgust pentru lumea aceasta banala si trista,
Tainic Himerii i-am spus: Du-ma pe celalt tarm !

Du-ma-intr-o lume mai buna in care sa nu fie oameni,
Caci intre mine si ei nu e nimic obstesc.

Tot ce-i incinta si-i doare pe ei ma revolta pe mine:
Toate le vede intors ochiul meu, altfel facut.

Spre a-i putea indura si spre-a fi indurat printre dinsii,
Trec ca o masca prin bal, vesel cu lacrami in ochi...

Iute, Himera si-a-ntins atunci aripele-albastre:
Cerul deasupra-mi scadea tot mai ingust si mai mic.

Tot mai departe de cer coboram ca o piatra-n cadere
si ca un ochi luminos soarele-abia-l mai zaream,

Tot mai departe apoi, scinteia ca un fulg de jeratec:
Inima-n piept mi s-a strins cind pan si fulgul s-a strins.

Dara pe celalt tarim cind ochiul meu orb se deprinse
Cu intunericul sau plin de fantastice lucruri,

Scumpe comori am cules din adincuri de nimeni umblate;
Scufundator fericit nu mai stiam ce s-aleg.

Nimeni pe lume n-avea bogatii mai imense ca mine,
Totusi sarac ma simteam, cui sa le dau neavind.

si ma cuprinse atunci o mila adinca de oameni
si lacrimind m-am gindit: oricum sa fie,-mi sunt frati !

Fara sa vreau ma invinse iar dorul de cerul albastru
si m-am rugat in genunchi: Du-ma, Himera,-napoi !

Greu incarcat din belsugul comorii gasite acolo,
M-am avintat catra cer, nerabdator sa-l revad.

Tot mai greoaie visleau aripele-albastre-a Himerii,
Pin ce-am vazut rasarind fulgul de jar la zenit,

Tot mai aproape de cer ma-nalta cu aripele-n cruce;
Fulgul de jar se schimba iarasi in ochi luminos,

imprejmuit de pleoapa albastra a boltii celeste;
Iar eu pluteam fericit tot mai setos de senin...

Miros de floare acum strabatea aromind pin la mine,
si-n departare-auzeam dulcele glas omenesc.

Grele aripele insa deodata statura inerte
si catra mine si-a-ntors Pajura ciocul flamind:

Astfel o clipa-am ramas plutitor intre doua prapastii,
Amenintat sa recad daca nu am ce-i jertfi:

Inima mea mi-o cerea ca sa poata zbura mai departe !
Fara sa preget atunci, dornic de fratii pierduti,

Plina de singe i-am dat-o, zicindu-i: Porneste-nainte!
***
... O, de stiam ce jertfesc, pentru cine-adunasem eu daruri
As fi ramas fericit singur pe celalt tarim !

Inima mea mi-am pierdut-o pe veci si-n zadar am jertfit-o:
Spuneti de nu e pacat, prieteni, de-atitea comori !





Himera


Aceasta pagina a fost accesata de 698 ori.