Autori > Dimitrie Anghel
Homarul
Pe cerul alb se face-o pata,
Apare si dispare iar,
si pata asta-ndoliata
E-o silueta de hornar ...
Se pleaca omul de carbune,
tinand in mana un odgon,
si-ntr-un ogeac nu stiu ce spune
Ca printr-un negru telefon.
Din horn in horn isi schimba locul,
La orice pas primejduit,
Dar neschimbat ii e norocul ...
si-atunci cu jale m-am gandit :
De ce atatea suferinte
Sa-ndure-naltul functionar,
Cand sunt atatea constiinte,
Ce au nevoie de-un hornar ?!
Homarul
Aceasta pagina a fost accesata de 644 ori.