Autori > Dimitrie Anghel


Melancolie



Miresme dulci plutesc in aer sub bolti umbrite de liane,
Si-i liniste-n gradina toata si pace ca-ntr-o sahastrie
in care-ar fi murit viata invinsa de melancolie.
Din trandafiri, ici-colo, pica petale albe, diafane.

S-un glas de greier nu s-aude macar sa-nalte imnul vietii,
Sa rupa linistea tasuta in jurul celor ce-au sa moara;
isi face cuib uitarea trista si pacea creste funerara,
Pe unde pasul nu mai calca si nu mai cinta cintaretii.

Cu visuri, cu ginduri frumoase, cu fantazia mea, cu viata,
invins de-o mila nesfirsita as vrea sa-npoporez natura;
Dar bratele imi cad trudite si muta imi ramine gura,
Simtind-nelamurit in mine ca numai linistea-i mareata.

Un cint, cit de duios, acuma n-ar fi el oare-o pingarire,
Cind e atita armonie in ne-trerupta, sfinta pace?
Gradina e-o poema dulce si, vezi tu, vintul care tace,
E ca o mina adormita pe coarda rupt-a unei lire.

Somn bun s-odihnitor, natura, somn bun; cintarilor vietii
Azi pretuiesc tacerea mortii - veni-va altul poate-odata
Ca prin povesti sa te trezeasca spuindu-ti vorba fermecata,
Eu prea sunt trist...Pe cerul palid s-aprind iar zorii diminetii.

Si-n mintea mea ca intr-un templu in care-au plins dureri profane,
Se face liniste si pace pe-ncetul ca-ntr-o sahastrie
in care-ar fi murit viata invinsa de melancolie,
Si unde numai trandafirii mai cern petale diafane.




Melancolie


Aceasta pagina a fost accesata de 738 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio