Autori > Dimitrie Anghel
Nocturna
Nu bate-n tarm, nu cinta, nu murmura, nu cheama
Cu razimindu-si tainic supt cap imensa-i lira,
A adormit si-acuma incet-incet respira;
Iar eu, cu pasi de umbra, pasesc pe tarm cu teama.
Pasesc incet ca noaptea in casa dragei mele,
si-atunci, ca rusinata, frumoasa uriasa
La piept isi stringe-n falduri bogata ei camasa
si trupul si-l ascunde supt spuma-i de dantele.
Se limpezeste-n urma, in par cercind sa-si prinda
Din negrele-i adincuri podoaba ei de mine,
si-apoi, gatita astfel, de noapte-asa ramine,
Iar luna se coboara pe cer ca o oglinda.
Nocturna
Aceasta pagina a fost accesata de 676 ori.