Autori > Dimitrie Anghel
Reverie
Cantai un cantec straniu din tarile de Nord,
O melodie blanda si limpede ca gheata;
Si eu visam pe ganduri ce dulce-ar fi fost viata
Sa am cu tine-o casa pe-o margine de fiord.
Ca marmura curata, de sus si pana jos
Sa fie alba toata si-n ape sa se vada
Stand misterioasa sub gluga de zapada,
Cum sta pe-un varf de stanca, un cuib de albatros.
S-o-mprejmuie tacerea eterna de la poli,
Sa para-ncremenite de veacuri toate cele
Sub mantii somptuoase de albe catifele
Si noi sa fim ai vietii cei de pe urma soli.
Sa dea ocol cu spaima, corabiile mari
Si-n locul lor, solemne, pe calmul apei noastre,
Ghetarii sa-si porneasca escadrele albastre,
Plutind fara de steaguri si fara marinari.
Asa visam, dar toate cu ultimul acord
Au reintrat in noapte, dar nu ti-am spus nimica
Si-am sarutat cucernic manuta asta mica
Ce-a naruit o casa pe-o margine de fiord.
Reverie
Aceasta pagina a fost accesata de 669 ori.