Autori > Dimitrie Anghel
Umbra
Ce stranii lucruri dorm in suflet si cum nu uita el nimica
Din cate le inchizi intr-insul ca intr-o urna funerara;
E iarna azi si, fara voie, eu vad o zi de primavara;
si ma simt iarasi langa tine, pierduta, dulcea mea amica...
in casa toata urca pacea unei vieţi intemeiate.
si la un ceas, un ram apare pe zidul alb, deasupra noastra,
si nu-i un ram cu adevarul, ci numai umbra lui albastra,
Pe care-o mana nevazuta il leagana-n miscari ritmate.
si-acuma preajma-ncepe-un cantec, si-ncet pe ramura-nclinata
Vaslind cu aripile-n cruce, se lasa doua pasarele,
si nu stiu gura lor de umbra ce-au pus atuncea dragei mele,
Dar stiu ca clipa asta dulce n-am mai uitat-o niciodata…
La departari si pretutindeni, se face iarasi primavara
si dulcea fantasmagorie a umbrelor ce-au fost se-asaza
Pe zidul alb, ca si atuncea, in linistitul ceas de-amiaza
in care ne-am iubit o clipa sub ramura imaginara.
Umbra
Aceasta pagina a fost accesata de 638 ori.