Autori > Ion Barbu
De la geometrie la poezie
Ma stimez mai mult ca practicant al matematicelor si prea putin ca poet, si numai atit cit poezia aminteste de geometrie. Oricit ar parea de contradictorii acesti doi termeni la prima vedere, exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intilneste cu poezia. Suntem contemporanii lui Einstein care concureaza pe Euclid in imaginarea de universuri abstracte, fatal trebuie sa facem si noi (vezi sincronismul d-lui Eugen Lovinescu) concurenta demiurgului in imaginea unor lumi probabile. Pentru aceasta, visul oniric este o noua sursa de inspiratie. Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta. Domeniul visului este larg si intotdeauna interesant de exploatat. in felul acesta inteleg suprarealismul, care in cazul nostru devine un infrarealism.
Cind voi avea bani, visez sa scot o revista cu nume matematic, - a nu se confunda cu "Algebra" lui Camil Petrescu, caruia nu-i permit sa scoata o revista cu acest nume, cita vreme nu-mi va explica de ce-l este un simbol de perpendicularitate. Revista ar purta un titlu arbitrar si eufonic, iar pe frontispiciu, ca motto, dictonul lui Platon: Nimeni sa nu intre aici, daca nu-i geometru. Asta nu inseamna ca poetii vor fi exclusi. Dupa cum ti-am spus, pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, raminind poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei.
De la geometrie la poezie
Aceasta pagina a fost accesata de 846 ori.