Autori > Ion Barbu


Poezia lenese



Aceste randuri de proza sunt datorite. Dar legile particulare ale scrisului meu cer sa-mi improvizez un sentiment motor. Cel mai expeditiv e ura. Dragostea incape doar in cantecul exhaustiv, in spatiile curbe si ermetice ale versului care, singure, o tin ca univers in fata noastra.
Ura insa e lineara de la junghiul lui Cain. Zvelta infloreste numai in lancile armatelor.
Sa nu dispretuim aceasta intaie aproximatie a lucrurilor, inadins creata pentru viata imediata.
imi voi porunci deci o manie activa. Dar de aceasta data, ca nu cumva mantuirea sa-mi fie primejduita, nu voi mai lua ca tinta om literar, indiscernabil pana la un punct de omul de sange si spaime.
Fie dar aceasta vrajmase impaiata: poezie lenese, inofensiva minge de antrenor, careia in 6 zile din 7 abia ii repezi un pumn distrat. in ziua antrenamentului insa, o vrei bombata si elastica, partener fictiv, prompt in reactii.
Poezia lenese e foarte adesea o poezie vivace si coincide atunci cu stanga modernista sau modernismul scurt. Tanarul practicant, in virtutea iutelii castigate, continua, insa, in silabe, rezumat la un sistem de miscari nascande, dansul negru al seratei iudee le care s-a tremusat (daca e constructivist) ori betivana sarba la care a chiuit (daca e rural si folcloric).
Optimismul de redactie si cafenea, robustetea profesionala trandavesc tot mai late in pajistele unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de tara scartaie de coviltirele prozei traditionaliste, oloage si infantile ca un ultim mereving.
Poezie lenesa, iarasi: jalnica, cersetoarea cantilena a nomazilor ultim-simbolisti. Palida ca un altoi neprins; oribila, tremuratoare ca un plaman expectorat - fie buretele racoritor pentru fruntea (enorma) a vreunui critic, congestionat pana la urma, nedumerit, nefericit de viforul si sabiile albastre si adancul de rai in care vrea sa fie vazut Spiritul.
Poezie lenesa: poezia sincera, inepta insistenta de a scrie versuri cum vorbesti, banalul reabilitat, curcit cu sensibilitatea; saracia poetilor provinciali de a prefera o predica protestana unui text august si revelat.
Lenesa iarasi, poezia francis-jammista, asa de naiv instalata in orthez-uri evidente.
Poezie in cadere silogistica, deselatoare ca un tobogan.
Poezia verista, docila, aplicata ca eroii lui Flaubert pe copia lor din enciclopedie.
Poezia regionalista: Oswald targovat, gudurand la soare o scrofuloza mostenita si un destin cabotin.
                                            *
De obicei toate aceste nevrednicii isi zic singure: disociative, sanatoase, vii sau vioaie.
Cunosc insa nepregetul ca singura viata; singura sanatae, linistea dincolo-luminatoare a sufletului. Singura noutate, un gand preexistent si regasit: nu ca termen al unui mers necesar, ci ca dor al memoriei infiorate.
Poezia lenesa se intovaraseste cu o tehnica rudimentara ori barbar insusita. Nu exista versificatie spontana. Cele doua celule se intredevoreaza in monstruozitatea versului facil.
"Faire difficilement des vers faciles" n-a insemnat niciodata a ticlui versuri usor digerabile, ci rara aventura a unui vers intr-adevar esential.
Pentru acest fapt preponderent, pregatit de timpuri cu mai mare avaritie decat o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistenta si Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor abia ajung.
                                               *
Imi dau seama insa cat de ridicul poate fi cuvantul arzator si profetic.
Se cuvine sa inchei aceste randuri cu un suras cat mai curtenitor.
Aceasta "poezie lenesa", in parte creata de propria mea fantezie, n-a fost decat, cateva minute, o tema pentru o retorica desfranata. Chiar daca exista, o salut ca necesara.
De la cantecul lumesc, care inmuia inimile bunicilor pe vremea lui Ion Ghica, la o poezie de experienta si transfigurare, nu se poate sari intr-un singur veac.
Sa ne infundam, fara regrete, in acest tabiet al romantei si elegiei.
Pace Poeziei lenese!
Poetilor implicati, complimente.
Cu Craii de Curtea-Veche in sul si Cetatea de Argint transcrisa, e nimerit sa ma eschivez la timp in celalalt univers de curatii si semne.

(Viata literara, 10 martie 1928)





Poezia lenese


Aceasta pagina a fost accesata de 3749 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio