Autori > Ion Barbu
Elan
Sunt numai o veriga din marea indoire,
Fragila, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existente din moartea mea rasar,
Si-adevaratul nume ce port e: Unduire.
Deci, arcuit sub timpuri, desfasur lung tesut
De la plapinda iarba la fruntea ginditoare,
Si blondul sir de forme, urcind din soare-n soare,
in largul vietii revarsa un trecut.
Din calatoarea unda, din apele eterne,
imi insusesc vestmintul acelor care mor,
Si innoit si ager alerg - subtil fior -
Prin sali orgolioase ori umede caverne...
Si astfel, in paminturi croindu-mi vaste porti
Spre ritmuri necuprinse de minte vreodata,
Aduc inaltei Cumpeni povara mea, bogata
De-atitea existente si tot atitea morti.
Elan
Aceasta pagina a fost accesata de 951 ori.