Autori > Ion Barbu


In ceata



Murea prin seara strada si zilnicul ei muget...
Asemeni unei rancezi ingramadiri de seu,
Un nor se pravalise pe streasini; iar pe cuget
O bura de-innoptate tristeti cadea mereu.

Se-amesteacase ceata din noi cu cea din slava...
si, silnici, pasii nostri trezeau - o, cat de rar! -
Ecouri fara nume, prin linistea puhava
Din acel trist si umed sfarsit de Faurar.

Intrasem in penumbra stapanitoare unde,
Strivite-n vrajmasia puterilor din jur,
Nici sufletele noastre nu-si mai puteau raspunde
Iar vorbele soptite loveau greoi si dur.

Hordii intregi de duhuri,lungi stoluri de destine
isi impleteau in preajma infricosatul rit:
Caci blestemul cazuse...in gandul meu si-in Tine
Biruitor pustiul scurma...- si ne-am oprit

Sa cercetam o clipa raspantia si bruma.
si-am stat, si-am stat sub neguri, de asprul tarm legati:
Doi arbori singurateci si desfrunziti de-acuma,
Pe unda ne-inturnata a Orei inclinati.
...
Dar intreband pustiul si linistea si ora
Ce strabatea prin lucruri cu-un sopot de valcea,
Am inteles ca intre iubirea mea si Sora
intinderea abisul ostil iti adancea.

Ne prabuseam...Cand, iata ca, inclinand privirea,
Acolo, jos, pe crusta de caldaram si lut,
Zariram doua umbre unite: contopirea
Salbateca, informa,a marelui Sarut.

Pareau a nu cunoaste nici piedici, nici osanda.
Zagazuri pamantene n-aveau...Alt Demiurg
Le stapanea, desigur, cu-o pravila mai blanda
Faptura lor ciudata si vecinicul amurg.

O,simpa infratire,patrunderea lor oarba!...
-Cand, cand, interioarele mari vor izbuti
Ca ele sa-imbine,ca ele sa se soarba?
Cand, invalita-in caldul sarut, te vei topi?

O,spune-mi: desi drumul e astazi sulf si zgura,
Din indepartatul sipot imi va fi dat sa beau?
-si-om prelungi povestea, ce-in lumea lor obscura
Imaginile noastre de umbra incepeau?...





In ceata


Aceasta pagina a fost accesata de 1395 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio