Autori > Ion Barbu
Incheiere
Stinsa linistirea noastra (si aleasa),
Isarlak incinsa, Isarlak mireasa!
Doveditii, mie, doisprezece turci
intre poleite pietre sa mi-i culci:
Inima - raiaua, osul fetii span,
teasta, nervii torsi in barba de stapan,
Clatina-i la Ciprul Negru, in albeata
De sonora vale intr-o dimineata!
Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria
Sabiilor trase la Alexandria,
Libere, sub ochiul de senin otel,
in neclatinatul idol El Gahel.
Inegala creasta, sulitata cega,
Lame limpezi duse-n tara lui norvega!
Racoriti ca scutii zonele de aer,
Rasfirati cetatea norilor in caier,
Eu, sub piatra turca, luat de Isarlak,
La o alba apa intru - baldabac.
Fie sa-mi clipeasca vecinice, abstracte,
Din culoarea mintii, ca din prea vechi acte.
Eptagon cu varfuri stelelor la fel.
sapte semne, puse ciclic:
Incheiere
Aceasta pagina a fost accesata de 887 ori.