Autori > Ion Barbu
Infrangere
Ca fruntea mea sa poarte diademul
Ce fulgera-n albastrele palate
Am ridicat ostiri nenumarate
Si-ncrezator, dezlantuii blestemul.
Dezlantuii multimile-ntrunite
Si napadita fu intreaga zare
Iar vremea prinse-ncet sa desfasoare
Fuiorul ei de ore nesfarsite...
Mult timp, in pragul portii opaline,
Am stat s-astept herladu1 biruintii,
Am stat sa-ntreb cuprinderile mintii
De crainicul trimis, ce nu mai vine.
Nu vine, caci spre culmile-nghetate
Ostirile n-au vrut sa se indrume,
N-au mai dorit podoaba fara nume
Si n-au gasit albastrele palate.
Incat, sub vantul aprig de ispite
S-au razletit din tara-n alta tara...
Si-acum se-ntorc in turme istovite
Hlamida sa-mi sarute si sa moara.
Ostirile se-ntorc. In juru-mi zborul
Si umbra mortii darnic se imparte;
Pe cand, prin doliul salilor desarte
Cu pasi sonori patrunde Invingatorul...
Infrangere
Aceasta pagina a fost accesata de 815 ori.