Autori > Ion Barbu
Macel
Inghemuiti sub braul acestui damb de crida
Am ascultat o noapte si o zi, pe vant adus,
Roitul sagetarii cu zbarnairi de fus,
De-acolo, din campia varoasa si arida.
Un soare fara spite de raze, spre apus,
Parea un ochi cu fiere umplut, si cu obida;
P branca, innorata lupta sa ni-l inchida,
-Apoi, tihnita noapte a smuls opal de sus.
In tranta patimase, in strangerea virila,
S-au faramat oteluri ca aschii de sindrila,
Si lupta geme inca prin aburii lasati.
Iar sus, urcand, movila, prin negurile plate,
Morti goi, ce-n sfori de sange stau cobza innodati,
Se-ntorc la orbul lumnii cascand din beregate.
(Romania noua, 29 mai 1921)
Macel
Aceasta pagina a fost accesata de 783 ori.