Autori > Ion Barbu
Muntii
Posomorita lor inlantuire
Nu e decit un spasm incremenit -
Suprema incordare de granit,
Ramasa dintr-o alta intocmire.
Demult, cind dorul lor nebiruit
ii logodi cu vasta stralucire,
Un brat semet au repezit spre fire...
Dar gheata inaltimii l-a-mpietrit.
Si-n vremea ce c-un gest de renuntare
Atitea stinci expira-n vijelie,
Suvoiul apei neincapatoare,
- Serpuitoare forma vesnic vie -
Prin necuprinsa zarilor cimpie
Se-ndreapta catre mari odihnitoare...
(Sburatorul, 6 decembrie 1919)
Muntii
Aceasta pagina a fost accesata de 1031 ori.