• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Peisagiu retrospectiv

I
O, desfrunzirile din urma!
Te uita, vastele paduri
Stau vestede sub greaua turma
De nori haotici si obscuri.

Te uita, soli ai crustei albe
Ce-o sa se-aseze de pe-acum,
in dantelari de fine salbe,
Pe tufa umeda, pe drum.

Un cinic puf au nins scaietii...
Si totusi, iata-ma venit
in fata toamnei si-a tristetii
Cu gindul iarasi ispitit,

De-avintul surd care destinde
Tot mai departe largu-i zbor
Deasupra zarilor murinde,
A sumbrei vai, a tuturor.

II
De-a lungul tristelor razoare
Pe care vintul gramadi
Atitea crengi ratacitoare,
Mingiietoare vei veni?

Din glasul toamnei vei renaste
Iubirii mele, vis fugar,
Si insetatul va cunoaste
Betia vinului tau rar?

Vei fi atunci izbavitoarea?
Desi umbrit de-un mort trecut,
imi vei aduce totusi floarea
Neprihanitului sarut?

Si-n pacea-ntinderii, cuvintul
Pe-atitea buze banuit,
Dar iar intrat in noapte, sfintul
Cuvint, va fi, va fi rostit?

III
Miraj fluid, forma fugara,
Strabate surele poteci
Serpuitoare si coboara
in toamna vinturilor reci.

Dorinta mea iti va aprinde
Ardori ce nu se pot grai,
Si-n ciuda umbrei ce se-ntinde
Ne vom iubi, ne vom iubi,

Pina cind anii vor asterne,
in colb marunt, argintul lor;
Pina cind, greu de ierni eterne,
Slavitul print al orelor

Va obosi sa mai adaste
Ivirea ultimilor sloi,
Si bolta noptii sale vaste
Va-ncovoia si peste noi.





Peisagiu retrospectiv


Aceasta pagina a fost accesata de 1509 ori.