Autori > Ion Barbu
Pytagora
In calmul multor zile de drumuri lungi pe mare
Spre sinul adincimii fluide am privit;
Iar ochiul meu launtric e inca napadit
De-a umbrei si culorii bogata-amalgamare:
Cind repezi, cind sticloase, si umede si rare,
in orbul marii limpezi-tezaur negrait-
Resfringeri fara numar, pe rind, au oglindit
Multipla aparenţa si vesnica schimbare.
Dar mai apoi Crotona, cu zidul dorian,
M-au desparţit de-a pururi de glaucul noian...
O, Ion!...Duhul Spartei incrunta strimta zare;
si sus, prin golul nopţii- mai trist si mai sever-
Cetatea siderala in trista-i descarnare
imi dezveleste-n numar vertebra ei de fier...
Pytagora
Aceasta pagina a fost accesata de 825 ori.