Autori > Ion Barbu
Rasarit
Cand cumpana ridica-n zenit pironul clar
Pe chipul noptii trece un gand piezis de ura...
Se scutura intreaga ei grea pieptanatura:
O urna sub risipa vartejului fugar.
si dintr-al lunii rece, fierastruit patrar,
Belsug de fire scapa, in iedera obscura,
Pe dambul zarii unde tanjeste in armura
Scaparator de raze, razboinicul solar.
Dar podidit de valul de par si flori lactee
Cu lung fior truditul din vraje se deschee,
Greoi, zvacnind in salturi metalicul sau trup.
De pletele surpate si dinti si maini anina
si-adanc, la radacina fibrosului surup,
implanta-n teasta noptii pumnale de lumina.
(Romania noua, 24 aprilie 1921)
Rasarit
Aceasta pagina a fost accesata de 1175 ori.