Autori > Ion Barbu
Raul
Din culmea unde, mai presus de nor,
Doar gheata isi sculpteaza diamantul,
Te pravaleai, gigantic clocotitor,
Cit zarea-ntins, haotic ca neantul.
in jurul tau, frinturi de stinca, lut,
Cadavre ale florei uriase,
Monumentau un nenturnat trecut...
Si nicaieri, in goana patimase,
Reflux linistit nu locuia
Cu lumea lui navalnicele ape...
Dar anii au trecut... Din matca ta,
Prea strimta-atunci, ai disparut aproape.
Oglinda calatoare, cer mobil,
Te-ai incadrat intro usoara spuma
Si-ti porti acum cristalul tau steril
Spre-a marilor indepartata bruma.
Dar murmurul, acord eternizat,
Neincetat marirea ta o plinge;
Si-ntregul tau trecut, pietrificat,
in unda potolita se rasfringe.
(Sburatorul, 29 mai 1920)
Raul
Aceasta pagina a fost accesata de 2702 ori.