• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

O noapte la morminte

Mergeam pe cai salbatice,
Catam adapostire;
Iar fantasme lunatice
Radeau p-o monastire.

Latra departe cainele
La duhuri neguroase,
Scoteau din groapa mainile
Scheletele hidoase.

Pe munti, regina noptilor
Paruse galbeninda,
Asa cum fruntea mortilor
Se vede suferinda.

Atunci trecura ielele
De maini in hora prinse;
s-un abur toate stelele
indata le cuprinse.

tipa in sanul norilor
Vulturi cu grele pene.
si vuietul prigorilor
Se auzea alene.

Un fulger!... Norul fumega;
Iar tunetul raspunde,
si ploaia cade, spumega
in turburoase unde.

Apoi s-aud rasunete
De vaiete, suspine;
inspaimantat de tunete,
Un mort veni spre mine.

in prejmul monastirelor,
Umbland, ma ratacisem;
La locul cimitirelor
Vazui ca ma oprisem.


Mortul

"Deschideti, schelete, aceste mormanturi,
Caci ploaia se varsa paraie din nor,
Caci vantul ma bate, si caini ma-nconjor,
si ielele albe duc hora pe vanturi.

Aseara, cand umbra cadea pe pamant,
Iesii sa vaz luna jucand pe ruine,
Caci doua schelete gemeau langa mine
si-un verde balaur zbura prin mormant.

Dar luna s-ascunde d-odata-n furtuna
si astfel ca spicul de vanturi uscat,
Vartejul pe mine in vai m-a zburat
Pe unde infernul sabatul aduna.

Schelete tacute, am fost imparat;
Cum soarele trece din lume in lume,
Din poluri in poluri zbura al meu nume,
Din poluri in poluri eram laudat.

Precum un luceafar straluce prin stele,
Luceam printre printii din epoca mea;
Dar, vai! amagire! Virtutea-mi lipsea
si sceptrul se sparse in mainile mele!

Toti imi spunea mie ca lumea e-a mea,
Ca pot p-un capriciu s-o calc in picioare;
Ca orice dorinta, de rauvoitoare,
Un semn, si-mplinita sa-mi fie putea.

Dar ochii satanei in noapte lumina,
Ca doua stelute ce-n nori stralucesc,
Ca doi carbuni rosii ce-n umbra rosesc,
si negrele-i aripi pe capu-mi se-nclina!

Credeam eu acestea, si-asa am urmat!
Paraie de sange varsam cu cruzime,
si-aceast-omenire ce geme in crime
Un cap vream sa aiba ca eu sa-l abat.

Dar cainii ma latra si corbii crocnesc!
Colo pe morminte joc albele iele,
Ce rade cu hohot de oasele mele,
Iar ochii satanei in noapte lucesc!"

in cele din urma furtuna trecuse
si toata natura cu-ncetul tacuse.

Scheletul acela ce mortii rugase
La locul sau umed intrarea sa-i lase,
in groapa intra,
Iar echo departe apoi repeta:

"Dar ochii satanei in umbra lumina,
Ca doi carbuni rosii in noapte rosesc,
Ca doua stelute ce-n nori stralucesc,
si negrele-i aripi pe capu-mi se-nclina!"

Moartea

Iata, mare, iata!
Moartea se arata
Cu perii zburliti,
De lacrimi stropiti,
De serpi impletiti;
Nalta si uscata,
De boale urmata,
Boale furioase,
Boale galbegioase,
Din aripi plesnind
Ca iesme ranjind.





O noapte la morminte


Aceasta pagina a fost accesata de 744 ori.