Autori > Dimitrie Bolintineanu
Capul avarilor
Prin vaile Carpatilor
Misterici, neguroase,
Trecea capul cazacilor
Cu garde numeroase.
Zareste linga-o pestera
Daramaturi romane,
Un templu de-alba marmura
Al junei daciane.
Iar luna, suflet umbrelor,
Pe-o neagra stinca-apare
si varsa foc pe fetele
Columnilor bizare.
in vestibulul templului
Se vad mai multe stane,
Cu chipul guvernorilor
Ai Daciei Traiane.
Dar turma calatorilor
Vazindu-le, huleste,
si capul lor, cu furie,
Descaleca, vorbeste:
- "Cit mi-or lovi vederile
Aceste chipuri mute,
Nu pot sa-mpac eu inima-mi
Cu visele-mi placute!"
El zice, trage palosul
Spre chipuri, apoi trece,
Loveste-o stana repede
Pe sinul ei cel rece.
Atunci in aer stelele
Cu nori aposi se-ngina,
Iar stana-nalta repede
Pe dinsul recea-i mina.
Se misca toate stanele,
Pasesc spaimintatoare,
si-n noapte, calca, sfarama,
Barbarii sub picioare.
(1858)
Capul avarilor
Aceasta pagina a fost accesata de 701 ori.