Autori > Dimitrie Bolintineanu


Pestera mustelor



I.


In dumbravi poetici, in bazin sapat
in granit cu fete,
Se scalda frumoasa fie de-mparat
Cu-ale sale sclave rari in frumusete.
Soarele se culca in aburi de rubin
si se varsa dulce
Pe-ale lor cosite ce nundeaza lin ;
Apa-n bobisoare, p-al lor fraged sin,
Ca roua-n crini luce.
Peste-ai lor albi umeri, care stralucesc
Sub a lor ninsoare,
Gratioase roze repede-nfloresc
si lucesc la soare.
Sclavele domnitei par in acest loc
Asfel cum pe mare,
Printr-al lunei pline briu voios de foc,
Miriade raze scinteie, se joc
Fara de-ncetare.
Dar un zmeu soseste p-un fugar spumos,
intra prin gradina;
Cauta din dosul unui pom stufos
Sclavele frumoase ce se joc voios
Cu-alba lor regina.
Ochii lui se lasa pe regina lor
si-ai sai ochi se-ncinta ;
Dupe cal coboara si paseste-usor.
Sta, priveste,-ascult si, c-un iute zbor,
Pe bazin s-avinta.


II.


Zmeul incaleca, fuge cu vergura,
Fuge pe vale ;
Calu-i se turbura ; zboara, se spumega,
Musca-n zabale.

Zmeu-ii ia frinele, repede-i singera
Coasta spumoasa;
Calu-i se-naripa, fuge ca negura
Vijelioasa,

Cerul se scutura, muntii se leagana...
Brazii saltara,
Cerul cu stelele, brazii cu stincele
Se confundara.

Vaile murmura, frunzele freamata,
Aerul suna :
Pletele verginei, sparte, sub aure
Scintei la luna.

insa la pestera stincilor alpice
Calul atinge ;
Sforaie, nicheaza. Zmeul cu vergura
'N umbra se stinge.

III.

Regele preurma, cu calari d-ai sai,
Calul lor ce zboara.
Dar din pesteri zmeul varsa pe flacai
Muste veninoase ce-n acele vai
Caii lor omoara.

Dupe-atunci cind pasa turmele pe plai,
Linga grota lata,
Zmeul socoteste ca-s ostasi pe cai
si ravarsa musca care-ucide, vai!
Orice vita-ndata!


(1858)





Pestera mustelor


Aceasta pagina a fost accesata de 740 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio