Autori > Dimitrie Bolintineanu


Batalia de la Varna




Generalii pasa sub un cort crestin
Unde-n cursul noptii lung consiliu tin.
Acolo se vede regele Lehiei,
Huniad, eroul tarii Unguriei,
Mari prelati ai papii, tineri cavaleri,
Vlad al Romaniei cu mai multi boieri,
Caci crestinii popoli din vecinatate,
indemnati de papa, turcii vor a bate.

Ladislav acolo cel intai vorbeste
- "Reusita dalba mie imi zambeste,
Dar doresc sa-mi spuneti daca-mpartasiti
Dulcile-mi sperante, consilieri iubiti!
Caci credinta vie trebui' sa domneasca
in orice-ntreprinde mintea omeneasca.
Cele mai desarte lucruri care sant
Ea le-nvietuieste jos p-acest pamant.
Ea ne poarta-n viata, cum lumina dulce
Printre cai ascunse pasii ne conduce.
Ea bucura viata, cum dulcile flori
impletesc cununa cea de sarbatori!"

Huniad ia vorba: - "Preamarete sire!
Capul meu raspunde despre reusire!
Sufletele noastre nu s-au indoit
si credinta dulce le-a dumnezeit.
Nimene nu poate dimpotriva-a zice
Dintre generalii ce se afla aice!"
Astfel zice bravul. Toti se bucurau.
Domnul si boierii singuri ascultau.
Regele intreaba: - "Doamne, ce durere
Inima-ti inclina astfel spre tacere?"
Vlad atunci raspunde celor adunati
- "Eu sunt de parere lupta sa nu dati!
Dupa multe pasuri si cercare vana,
Mi-este cunoscuta spada musulmana.
Voi duceti in lupta prea putini ostasi;
La vanat sultanul duce-atati arcasi.
Dar s-aveti ostire mult mai numeroasa,
Iarna ce soseste nu e priincioasa.
Sire, preoti, nobili! Astazi, m-ascultati!
Ar fi mult mai bine sa va inturnati
si la primavara, cu mari osti crestine,
Sa-ncepeti razbelul pentru-al lumii bine."

Regele raspunde: - "Noi vom fi putini,
Dar avem speranta pusa in crestini.
Grecii, osti alese noua ne-mprumuta.
Flota genoveza credem ca ne-ajuta."

Vlad raspunde inca regelui asa
- "intre greci credinta nu puteti lasa.
Grecii sunt slabi foarte ca sa nu va-nsale!
Robi ai fericirii cei materiale,
Genovezii inca nu se cumpanesc
intre fala dalba si-aurul turcesc.
Sa nu cereti fapte nobile, marite,
Limbilor ce-s date speculei josite!
Inimile voastre cata generos;
Dar tot ce-i din inimi poate fi frumos?
Inima ce simte fara-ntelepciune,
Simte dimpotriva lucrurilor bune!"

Huniad se scoala, striga contra sa.
Cu focoasa vorba ce vorbeste-asa
- "Ungurul nu fuge dinaintea mortii!
Tu, romane doamne, tii pe dreptul Portii.
Tu tradezi crestinii, cuvantand asa!"
Cu virtute-antica domnul asculta.

Lupta se decide. Vlad, l-a lui plecare,
Regelui Lehiei zice cu-ntristare
- "Daca soarta, sire, mintea ti-a-nvelit,
Ca sa te zdrobeasca, fie ce-ai voit!

Plec; dar las cu tine ceata romaneasca,
Fiul meu sa-ti serve si sa te doreasca.
iti mai las, o, sire, doi pagi credinciosi
si doi cai ca vantul ageri si fugosi!"
si-aratandu-i caii, ii mai zice: "Sire!
Iata-a ta scapare la nefericire!"

Turcii dau navala, sparg, ucid amar.
Furia lor n-are pace, nici hotar.
Astfel intr-o turma lupii cand coboara,
Fara de repaos, sparg, faram, omoara.

Huniad cu mandra ceata de romani
Cade printre dansii... vin la piepturi, maini,
Intra pan'la corturi unde-n pace lina
Amurat rasfata fruntea lui senina.
Se spaimanta... fuge... insa, rusinat,
Se inturna; cade pe crestini, turbat.
Intra-n niste cete... De departe vede
Regele cel tanar... Calul sau repede...
il raneste-n frunte... Regele-a cazut...
Un spahiu reteaza capul sau placut.
Armia crestina fuge spaimantata.
Huniad el insusi, viata-n fuga cata.
Preotii ce-l urma, rechem dureros
Vorbele-ntelepte domnului mintos
- "Inima ce simte fara-ntelepciune,
Simte dimpotriva lucrurilor bune!"




Batalia de la Varna


Aceasta pagina a fost accesata de 722 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio