Autori > Dimitrie Bolintineanu


Consiliul secret



La senat s-aduna capii cei mai bravi,
Soli germani, soli unguri, deputati moldavi,
Preoti venerabili cu pastorul mare,
Nobila junime plina de-nfocare.
Dar Mihai cu fata nobilata-n dor,
Cel intai se scoala si le zice lor
- "Astazi turcii calca drepturile sfinte,
Schimba viata-n moarte, tarile-n morminte.
D-astazi peste fata dalbelor campii
Pe ruine-nalta splendide geamii.
Campul schimba fata si se-mbraca-n doliu;
Dupa dansii urma flacari, moarte, spoliu.
Prin altare sfinte vasele zdrobesc;
Intra prin familii, pe copii turcesc;
Mume si fecioare rusinos insulta;
De nici o putere barbarii n-asculta.
Suflete-njosite ce-n lume traiesc
Ca sa rusineze neamul omenesc,
in aceasta tara calea lor arata
si de dorul tarii fierbantat se-mbata.
Neamul nostru piere; dar ce e mai rau,
Cade cu rusine pe mormantul sau!
D-astazi inainte numai cu arma-n mana
Va scapa de moarte patria romana.
intre viata sclava s-un mormant falos
Nu-intarzie-un suflet nobil, generos.
Astfel totdauna tara liberara
Vechi eroi ce-n fala se glorificara.
Inima lor mare sa vieze-n noi!
Sa pierim sub arme ca strabunii-eroi!"
Astfel zice domnul. Un boier raspunde
- "Dorul tarii noastre sufletu-mi patrunde.
Vorbele-ti sunt mandre, dulce ma rapesc
Din amare ganduri unde ratacesc!
Dar, inalte doamne! mult ar fi mai bine
Sa-mblanzim pe heara prin cuvinte line.
tara-i obosita ca un trist mormant,
Aur, arme, brate, doamne, nu mai sant.
Apararea noastra, cat de dalba fie,
Ar scorni pe tara zile lungi d-urgie.
Inimile noastre zboara calduros
Peste-al barbatiei zid alunecos,
Dar intelepciunea cauta-a ne duce
Prin furtuni turbate catre telul dulce."
Zice. Dar eroul astfel a vorbit
- "inteleapta-mi pare vorba ce-ai grait,
Dar de-ntelepciunea robului ce-n fiare
Tremura sa piarza zilele-i amare.
Poate-al tarii tale nobil, sfant amor
A putut sa-ti faca gand indoitor?
Este-nchisa calea pacea dulce-a cere.
Turcii pleaca fruntea numai la putere;
in lumina mintii orbi sunt ochii lor;
Singuri isi prepara negru venitor.
Frica d-a ne pierde pare slab prepus.
Nimeni cu-arma-n mana tara n-a supus.
Ne-nvoirea noastra, setea de domnie
Inimilor sclave datu-ne-a-n sclavie.
Fratii de Moldova, dalbi, leali eroi,
Gintele vecine vor veni cu noi.
Dar de-am fi chiar singuri, inca-ar fi mai bine
Sa murim cu fala decat cu rusine!"
Capul legii noastre cere-a cuvanta.
Flacara divina luce-n fata sa
- "Legea ni se calca, tara se robeste
s-armia romana tot mai vietuieste."
Zice si realta bratu sau in sus,
Aratand pe cruce chipul lui Isus
- "Crist muri pe cruce pentru-umanitate
si prin moarte dete lumii libertate.
Nu-i crestin acela ce nu stie-a da,
Pentru-al tarii bine, pacea, viata sa!
Dincolo de moarte radios straluce
Soarele maririi eroilor, dulce.
Ochii-ntelepciunii, cei de moarte plini,
Nu pot sa patrunza dulcile-i lumini.
Astfel este omul ce-njosirea-abate
Tremura sa moara pentru libertate.
Dar poporul nostru, nobil, generos,
Rupe cu-a lui viata lantul rusinos."
Astfel le vorbeste. Domnul oaste strange,
Lupta mare-ncepe, pe barbari infrange.






Consiliul secret


Aceasta pagina a fost accesata de 750 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio