• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Cornul lui Sas

I.

Inceteaza, tara dulce si iubita,
A spera mai buna, mai frumoasa-ursita,
Pe cat timp in viata nu vei cauta,
in trufase lupte, fericirea ta!
Lantu-ncinge numai brate nearmate,
Slabe de robie si de lasitate.
Dar a ta ursita, o, patria mea,
A pieri-n uitare, scrisa nu era!
Misia-ti in lume fuse glorioasa...
Pentru ce pleci capul, tara mea frumoasa?
Este inca timpul; moartea n-a cuprins
Tot sufletu-ti nobil de durere stins.
in a vietii carte, zile de putere
Poti sa afli inca, tara de durere!
Scalda al tau suflet in al vietii foc,
intre popoli liberi ia-ti maretul loc!

II.

Ostile polone pe Cornul lui Sas,
Cu trufie mare tabarand, au mas,
D-acolo Potoski domnului da stire
"Noi avem pe tara drept de mostenire,
Castigat prin moartea vechilor eroi.
in pamantu-acesta noi suntem la noi!"
Astfel scrie leahul ingamfat de fala
si-n placeri molatici inima-si inseala.
Astfel scrie leahul; dar acest popor
Nu plecase inca inima sub dor.

Domnul se ridica cu a lui ostime
si, lovind, zdrobeste ostile straine.

Armia polona laurii-a pierdut.
Unii lesi s-arunca si se-neaca-n Prut;
Altii scap prin fuga s-altii prin robie.
lar moldavii taie... strig cu ironie
"Ce luati d-a fuga, stranepoti d-eroi,
in pamantu-acesta nu sunteti la voi!"

sase mii, in lupta, din poloni picara;
Pe Potoski-l duce coperit de fiare.





Cornul lui Sas


Aceasta pagina a fost accesata de 720 ori.