• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Gherghita

Pe o vale-ntinsa, luna de prin nori
Varsa valuri d-aur peste luptatori.
Unii-n somnul dulce sufletele lasa,
Altii-nseala timpul band voiosi la masa,
Altii-nfrana caii, spal armele lor
Sau revarsa-n noapte doine dulci de dor.

Dar Vladuta-voda sta sub cort si spune
Vorbe de mirare doamnei sale june
- "Fiecine cata tronul domnitor
si strainu-i face mana d-ajutor.
Poate ca sa-nvingem armia maghiara,
insa vom aduce pacea dulce-n tara?
Noi neavand putere, turcii-ntaratam
si cu chipu-acesta tara o tradam!"

Zice... Cum un sarpe ce, calcat, se-nalta,
Doamna, turburoasa, capul sau realta.
Arde-n frumusete, viata si manie,
Ca un arc in ceruri printre vijelie!...
Ochii-i plini de lacrimi si langor ceresc,
intr-un rau de patimi se re-nvietuiesc
- "Cand al nostru suflet inrobit se-nchina,
Orice cuget nobil ni se pare crima.
Forta sufleteasca, foc dumnezeiesc,
Sa nu se masoare pe lut omenesc!
Vulturii ce-ataca tauri cu turbare
Masura curajul cu-a lor turma mare?
Tu-ti ascunzi cu-aceasta slabiciunea ta;
Moartea nu se cade spaima tie a-ti da!
Cela ce de moarte se codeste foarte,
Poarta-n al sau suflet semn amar de moarte.
Astfel muritorul ce-anii grei insult,
La numirea mortii tremura mai mult.
Sa doreasca viata robul ce roseste,
Cand sa fie liber inima-i gandeste!
Cei bravi nu vor viata cand pe muritori
Ea nu varsa dulce dragalase zori!
Fenixul, se zice, cand imbatraneste,
Se-nconjoara-n flacari si se-ntinereste.
Astfel nasc romanii chiar prin moartea lor,
Caci ei sunt din neamul celor ce nu mor."

Zice. Cerul noptii luce sub lumina.
De discursul doamnei, domnul se-ndivina.
Da semnal de lupta... bate pe maghiar
si cu moarte-l sparge pana la hotar.




Gherghita


Aceasta pagina a fost accesata de 717 ori.